443 matches
-
refuz al sistemului semiotic dominant, idee preluată prin Jean Baudrillard) cu formulări plastice („Epica magna e epopeea unei Troie de după războiul troian”) și observații de reală subtilitate (circularitatea semnificanților din Epica magna e decodată ca reprezentare voalată a „totalitarismului sistemului semiotic”). De altfel, principala calitate a criticii practicate de P. constă în ingeniozitatea ipotezelor, întotdeauna polemice și provocatoare. O deficiență rezidă în insuficienta contextualizare a interpretării, ceea ce face ca unele concluzii să fie aplicabile unui număr indeterminat de conținuturi. Cele două
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
pune în valoare detenta speculativă, izbutind să sesizeze exemplaritatea ideologico-semiotică a tipului de discurs cultural numit în mod curent poezie agitatorică. Identificând aspectul de religie politică al literaturii agitatorice și izvoarele mitice care o nutresc, criticul atrage atenția asupra jocului semiotic complex (replieri, eschive cu consecințe stilistice) în care existența acestui tip alienat de expresie angajează, vrând-nevrând, literatura care se luptă să rămână normală. După ce dăduse o poetică și o fenomenologie a producției poetice contemporane, criticul publică o sistematică a poeziei
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
Colaborează, în principal cu solide contribuții de medievistică romanică, la o serie de publicații universitare și academice românești - „Analele Universității București”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Synthesis”, „Revista de istorie și teorie literară”ș.a. -, dar și străine - „South-European Journal for Semiotic Studies”, „Revista de la Asociación Española de Semiotica” ș.a. Atât articolele și studiile din reviste, cât și numeroasele capitole cu care a contribuit la lucrările colective ale Catedrei de franceză - Histoire de la littérature française (I-III, 1981), La Littérature française dans
PANZARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]
-
și oraculară nu fiindcă exprimă înțelepciunea unui mythos imemorial, ci întrucât crede în ierarhizarea ontologică a cosmosului. La Platon, dialogul exersat ca dialectică devine emblema filozofiei care depășește sfera privată a conversației. (Aceasta și pentru că limbajul este probabil singurul sistem semiotic autotelic.) Între culpabilizarea socratică a scriiturii (Phaidros, 274 b-e) și prostituarea rostirii în cazul sofiștilor, Platon a preferat dialogul ca gen literar capabil să reproducă protocoalele ascunse ale gândirii. Toată maieutica și efortul anamnezei depindeau de buna însușire a regulilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
and Language Construction”, publicată în Psychanalysis and Contemporary Science, vol. IV, 1975, de D.B. Spence, New York University Press, pp. 355-403. M. Kinsbourne, „Brain Organization Underlying Orientation and Gestures: Normal and Pathological Cases”, în The Biological Foundations of Gestures: Motor and Semiotic Aspects, publicat sub îndrumarea lui J.L. Nespoulos, P. Perron și A.R. Lecours, Hillsdale, 1986, pp. 65-76. Lucrul este adevărat mai ales în cazul furiei. Vezi: Paul Ekman, Levenson și Friesen, „Autonomic Nervous System Activity Distinguishes between Emotions”, Science, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
42, 53, 146 (n. 146), 147, 150, 151 (n. 151), 156, 158, 159, 170-171, 174, 175 absurdul drept ceva ~os (vezi „absurd“) sceptic argument ~ 15 atitudine ~ă 11, 79-80, 155 filozofie ~ă 20, 68, 146, 152, 166 semn (în sens semiotic) 27, 48, 74, 84, 194 semnificație 27 (~ simbolică), 53 (n. 41), 58, 135-139, 142 (~ analogică), 147, 180, 194 absența ~ 84, 92, 100-102, 106, 189 ~ și sens 135, 138, 139 sens ~ absurd 87, 129 ~ comun sau uzual 9, 17- 18, 21
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
42, 53, 146 (n. 146), 147, 150, 151 (n. 151), 156, 158, 159, 170-171, 174, 175 absurdul drept ceva ~os (vezi „absurd“) sceptic argument ~ 15 atitudine ~ă 11, 79-80, 155 filozofie ~ă 20, 68, 146, 152, 166 semn (în sens semiotic) 27, 48, 74, 84, 194 semnificație 27 (~ simbolică), 53 (n. 41), 58, 135-139, 142 (~ analogică), 147, 180, 194 absența ~ 84, 92, 100-102, 106, 189 ~ și sens 135, 138, 139 sens ~ absurd 87, 129 ~ comun sau uzual 9, 17- 18, 21
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
amintesc că, la un colocviu de la Firenze despre opera calviniană, cineva a observat că literaturii italiene de azi Îi lipsesc romancierii. Și totuși, Italo Calvino e un mare romancier. Cred că În bună parte acest lucru se datorează și insertului semiotic ce a contribuit la formația sa. Mi se pare că tendința culturală semiologică a activat Întreaga literatură italiană din a doua jumătate a secolului XX, conferindu-i acea actualitate competitivă pe care alte literaturi, rămase În afara acestei coordonate epistemice, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
reprezintă pentru Jacques Derrida și Gilles Deleuze matricea compoziției unei noi ontologii a violenței. În cazul lui Derrida, aceasta se desfășoară într-o complexă „gramatologie”, al cărei scop este legitimarea practicii deconstrucției („echivalentul genealogiei”1 nietzscheene) din perspectiva unui anarhism semiotic global. Derrida încurajează percepția anarhică a lumii, care nu are început și sfârșit; lumea este o sferă lipsită de centru gravitațional, în care toate sensurile sunt „diseminate” inegal și incomplet, prin forța hazardului. Distribuit dialectic, actul de semnificare al inteligenței
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
bolnavului schizofren - o dorință de a modifica un procesus care este orientat "către nihilism" (Muller, 1973; Benedetti, 1987; Thurin, 1993); - o dispoziție stabilă, imuabilă (Sullivan), un contra-transfer pozitiv (Benedetti, 1987; Thurin, 1994); - capacitatea de a comunica într-un registru regresiv, semiotic (Muller, 1973; Benedetti, 1987; Thurin, 1990); - capacitatea de a trata bolnavul schizofren, nu ca pe un obiect, ci de a căuta fără încetare dialogul într-o atitudine de atenție, înțelegere, suplețe de la distanță. - puterea de a fi spontan și să
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
aventură pentru a cita un titlu emblematic aparținînd unui corifeu al semioticii contemporane, Roland Barthes, aventură in progress ce contribuie la configurarea unui spațiu aparte în sfera științelor umane. În ciuda acestei tentative de colonizare ca și a diseminării sale, proiectul semiotic (aventura semiotică așa cum este descrisă de semioticieni și trăită de fiecare dintre noi) vizează stabilirea unui dialog real în cîmpul științelor omului. Terenul comun va fi cel al semnificației: riturilor și comportamentelor (analizate de antropolog), textelor și discursurilor literare și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
absența unor grile perceptive și descriptive. Aceste grile sînt deduse dintr-un model general bazat pe un corpus textual suficient de larg și evident perfectibil prin noi aplicații. O relație dialectică între modelele globale de descriere și lecturile concrete (modelul semiotic al narațiunii/vs/fapt divers, zvon în interacțiunea cotidiană și mass-media; modelul peircian al semnului și actualizarea sa în afiș, reclamă sau caricatură etc.) oferă pe de o parte căile intrării în textul concret, iar pe de altă parte modalitatea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
inspirația morală a rămas aceeași: trebuia să i se provoce individului o comoție salutară și omul să devină neliniștit pentru a putea fi mai bine umanizat" (Alain Finkielkraut, 1996:55). Pledoarie pentru o cultură a semnului și comunicării, periplul nostru semiotic participă la ameliorarea competenței semiotice prin intermediul unui nou raport identitate/alteritate: plăcerea narării, a gestului elocvent, a obiectului semnificativ. "Scopul dorinței nu este plăcerea, ci relația", afirma Fairbirn, citîndu-l pe Freud. Tara hedonismului nu este imoralitatea, ci falsitatea lui. Cărămizile
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
riguroasă a practicii științifice, pentru o fundare interdisciplinară a acestei practici, pentru joncțiunea fecundă limbaj/gîndire/acțiune. 1.3. Semiotică/semnificare/comunicare Epistemologie a simțului comun, pod între natură și cultură (cf. ultimul congres internațional al IASS International Association for Semiotic Studies din 1997 a fost simptomatic intitulat Semiotics bridging nature and culture), semiotica este din numeroase rațiuni o disciplină a epistemei contemporane: * în era simulacrului, a realității virtuale și a simul-taneizării evenimentelor prin logica mediatică a imediatului, problema veridicității, a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lor ca instanțe orizontale și niveluri verticale ale semnificației va putea constitui un limbaj ce va permite să se vorbească despre sens, întrucît forma semioticii nu este altceva decît tocmai sensul sensului" (A.J. Greimas, 1975: 31-32). Altfel spus, demersul semiotic vizează descrierea condițiilor de producere/înțelegere a sensului. De fapt nu semnele vor constitui obiectul semioticii: ele sînt unități de suprafață din a căror selecție, combinare se poate descoperi jocul semnificațiilor subiacente "invarianța în variații" (Roman Jakobson). "Semiotica este evident
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
E mai bine să lăsăm istoria să răspundă. Cînd se face știință nu se știe niciodată dacă e cu adevărat știință, dacă e nouă și dacă are vreo perspectivă. Important e să lucrezi". Cu această injuncțiune realist-praxio-logică inaugurăm excursul nostru semiotic, divizat într-o semiotică generală sau teorie globală a semnelor și o semiotică descriptivă sau regională. 1.4. Semiotică generală/vs/semiotici regionale În ciuda dificultăților metodologice și a absenței consensului, este de remarcat capacitatea semioticii de a prolifera în diverse
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
apud Judith Lazar, 1993:38). Considerarea culturii în ansamblul său sub speciae semio-ticae nu înseamnă că întreaga cultură este doar semnificare și comunicare, ci înseamnă că "întreaga cultură poate fi înțeleasă mai bine dacă este abordată din punct de vedere semiotic" (Umberto Eco, 1982:43). 2. STRUCTURALISM ȘI SEMIOTICĂ 2.1. Structuralismul. Teorie sau metodă? "Spirit al timpului", "modă", revoltă împotriva sclerozei intelectuale și instituționale (mai '68 al intelectualilor textualiști, etnologi, antropologi etc.), aventura structuralistă a reunit sub o denumire nivelatoare
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
determinante, semiotica relevă centralitatea subiectivității umane în transmiterea/interpretarea mesajelor, substituind "structurii structurarea, limbii vorbirea, semnificatului semnificantul, enunțului enunțarea, sistemului de reguli practica semnificantă, subiectului determinat subiectul determinant" (P. Attalah, 1991: 319). Sensul structuralist era un sens al codului, sensul semiotic nu există decît pentru cineva ca sens propriu-zis existențial și contextual. Semiotica se deschide dialogului intercultural, rostirii individuale (parcursurile semiotice ale lui Eco, Barthes-flanerii în "pădurea narativă", respectiv în universul semnelor culturii japoneze). Deplasarea de la logica structurii la discursul (logic
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnificat). În esență, semiotica lui Saussure se bazează pe ideea unității semnificat/semnificant (signifié/signifiant; signified/signifier), constituind expresia adecvată (în semiotică) pentru concept/imagine acustică. Pe aceste temeiuri s-a considerat sistemul lingvistic al lui Saussure ca un "model semiotic bilateral" (Al. Boboc, 1997: 25). Socotindu-l pe Saussure (alături de Peirce) între pionierii semioticii contemporane, Umberto Eco recunoaște pertinența definițiilor și conceptualizărilor saussuriene care au contribuit indubitabil la dezvoltarea unei "conștiințe semiotice". Prin această definire a semnului ca unitate semnificant
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
critica literară sau teoria literaturii se instituie în metalimbaj al textului narativ, poetic, al genurilor discursive. Pentru Hjelmslev, metalimbajul este o semiotică adică o ierarhie nu de cuvinte sau fraze -, ci de definiții susceptibile să formeze un proces sau sistem semiotic. Metalimbajul nu poate fi decît exterior limbajului obiect, fiind conceput ca un "limbaj artificial ce comportă propriile sale reguli de construcție" (A.J. Greimas & J. Courtés, 1979: 222). 3.4. Trăsături caracteristice ale limbajului În cele ce urmează vom discuta
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semiotice de semioză infinită: termenii noi sau complecși sînt interpretați prin imagini, diagrame, definiții de accesibilizare și în ultimă instanță corespondenții intraductibili din limbi străine (latină, engleză). Logician și filosof profund, Peirce introduce nuanțări subtile la fiecare componentă a triunghiului semiotic. Astfel obiectul este subcategorizat în imediat (obiectul în semn) și dinamic (obiectul mediat sau real pe care semnul îl indică, iar interpretul îl descoperă prin experiență colaterală). Bazîndu-se pe cele trei principii categoriale, Peirce distinge interpretantul imediat sau emoțional, investit
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
textura unei haine); * sinsemnul (token) sau "lucrul sau evenimentul dotat cu existență reală"; el reprezintă replica sau ocurența concretă a legii, semnului (type) abstract, de pildă cu-vintele și frazele imprimate pe această pagină ce repre-zintă actualizarea genului discursiv: text științific semiotic. Sinsemnul ca fenomen secund implică cel puțin un qualisemn; * legisemnul (type) sau modelul abstract al sinsemnului, "o lege care este semn". Tipul nu poate fi cunoscut decît prin intermediul ocurențelor (token), dar fiecare replică poate fi investită cu sens doar pentru că
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care îi determină interpretantul. Toate cuvintele, propozițiile, cărțile și celelalte semne convenționale sînt simboluri (C.P. 2.292). Simbolul este o terțitate (Thirdness apud Peirce), o ens rationis bazată pe regularitate și convenție (C.P.4.464). Simbolul este semnul cu statutul semiotic cel mai controversat: pentru Hjelmslev este un non semn fiind o entitate monoplană, pentru Ogden-Richards este corespondentul semnificantului saussurian, iar pentru Saussure este semnul motivat opus celui lingvistic (nemotivat). Dar spre deosebire de această definiție "motivată" a simbolului (cf. CLG: 87), într-
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
apare pericolul diluției conceptuale și voalării frontierelor, sesizat deja de Greimas în introducerea la lucrarea Du sens II (1983): "Reflecția teoretică fecundă comportă inconvenientul de a depăși aproape totdeauna conceptele create și termenii aleși pentru a le desemna. În domeniul semiotic cel mai bun exemplu este poate conceptul de narativitate: cu ambiția la început de a ocupa doar clasa discursurilor narative, ea a încercat, evident, să-și construiască o sintaxă. Cercetătorii și-au dat seama că ea putea fi utilizată și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
al-bastrul deschis al companiei Air France etc.), tipografic (axat pe hiperbole grafice: supradimensionarea acroșajelor, sublinieri, încadrări, discontinuități în linearizarea mesajului), fotografic (cu efecte retorice de punere în scenă a obiectului, de manevrare a dimensiunilor și volumelor) și morfologic (în sens semiotic și ludic de poziționare a actanților umani și non umani: antropomorfizarea obiectelor și a "prestațiilor" lor, minimalizarea umanului redus la simplul rol de spectator al happening-urilor tehnicii etc.). Privilegiind valorile euforice (fericirea, bunăstarea, bucuria de a trăi la joie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]