249 matches
-
semioza generată de relația Creatorului cu creatura umană 5, cîteva considerații devin nu numai posibile, ci și necesare. 1.2.1. Slăbiciunile facerii Instituirea cuplului de actori între care o comunicare devine activă pare a fi condiția sine-qua-non a oricărei semioze; căci, nu putem vorbi de comunicare reală în absența subiecților ei. Existența dintotdeauna a "Celui Dintîi", a acelui "CINE?" pe care îl simțim pulsînd înapoia tuturor lucrurilor Domnul Dumnezeu a fost succedată, în urma unei cascade de acte creatoare, de apariția
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spirituală, nu este cunoașterea ca atare (nici măcar a cunoașterii binelui amestecat cu răul), ci înșelarea de către protopărinți a încrederii, a iubirii lui Dumnezeu. • Viziunea antitetică asupra lumii este un rezultat al diferitelor "niveluri de ruptură" ontologică și gnoseologică pe care semioza edenică o presupune: aceea dintre Dumnezeu și creatură, dintre cunoașterea nelimitată și cea limitată, dintre exterioritate și interioritate. O anume unitate caracterizează totuși această situație primordială, pentru că manifestarea Creatorului în creație se face printr-o relație de omomorfism generată de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Iată de ce limbajul edenic prin excelență simbolic a fost "ales" drept cel mai adecvat instrument pentru a institui întîia oară minciuna în lume. 2.1.3. Darul ignoranței În momentul în care între Dumnezeu și Adam se instituie cea dintîi semioză ca urmare a posibilității lor de a comunica, germenii unei prime de înșelăciune nu vor întîrzia să apară. În CE ANUME constau acești germeni? Pe de o parte, formularea interdicției de a se înfrupta din fructul cunoașterii binelui și răului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Înșelătorul înșelat Găsim, în această sintagmă, esența răspunsului explicit formulat la întrebarea: CUI VA SERVI, în cele din urmă, exteriorizarea Creatorului în creatura sa? Într-o atare ipostază, în care Dumnezeu se plasează (deliberat) în afara scenariului conceput de el însuși, semioza care marchează axa înșelător-înșelat devine circulară, angajînd un singur actor: Adam, omul înșelător care cade în plasa propriei sale înșelăciuni, înșelîndu-se de unul singur. O învățătură arhetipală pare a se desprinde din această experiență: cel care minte, se minte. Așadar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care va avea de pierdut în urma înșelăciunii primordiale va fi Adam, Dumnezeu neputînd fi făcut direct responsabil pentru greșeala acestuia și implicit pentru consecințele ei. Cu alte cuvinte, axa Dumnezeu-Adam nu mai poate fi considerată ca o axă reală pentru semioza de tip înșelător-înșelat, deoarece omul va fi pînă la urmă actorul care joacă un dublu rol: acela al înșelătorului care se înșală pe sine. Dar, această subtilă cunoaștere nu-i era hărăzită omului încă imatur, lipsit de luciditate deplină, nepregătit
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ale judecății umane. 1.3. GREȘEALA PROTOPĂRINȚILOR, MOTIV AL "CĂDERII ÎN MINCIUNĂ" A urmări situația de "comunicare edenică" din pespectiva modelului interogativ propus de sociologia comunicării a devenit deja un exercițiu de rutină. Să-l activăm, așadar, în contextul unei semioze edenice complicate de apariția unor noi personaje biblice și implicit de apariția primelor "relații sociale". 1.3.1. Actori ai scenariului edenic Dintotdeauna, lumea a fost o scenă, iar oamenii au fost actorii, cum fără să greșească a intuit Shakespeare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mintale" (reservatio mentalis) [Bertholet, 1995: 81,395]: ""Nu avem voie să mințim, putem însă să înșelăm". Fiindcă, precizează ei, păcăleala este un păcat ușor, în vreme ce minciuna este un păcat de moarte" [Kovalewski, 1996:147]. Ne confruntăm, așadar, încă din stadiul semiozei primordiale cu diferite forme și grade ale păcatului și implicit ale minciunii. 1.3.2. Îndoiala, germene al minciunii Dialogul șarpelui (ca întruchipare mincinoasă a "răului mincinos") cu femeia (ca întruchipare a ființei slabe, inocente, sincere și, prin aceasta, predispusă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acredita cîndva, fără nici un fel de dubiu, o atare supoziție. Timpurile viitoare trebuie să o afle. 2.2. CONCLUZII PREFIGURATOARE Ca să conchidem: instaurarea răului și implicit a minciunii în lume s-a realizat în două etape, descrise de tot atîtea semioze esențiale. Astfel: • Semioza edenică descrie etapa manifestării omului la nivelul existenței paradisiace a omului, ca manifestare a voinței sale libere; căci, așa cum spune Sfîntul Ioan Damaschin: "Dumnezeu l-a făcut pe om prin fire fără păcat, prin voință liber. Spun
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nici un fel de dubiu, o atare supoziție. Timpurile viitoare trebuie să o afle. 2.2. CONCLUZII PREFIGURATOARE Ca să conchidem: instaurarea răului și implicit a minciunii în lume s-a realizat în două etape, descrise de tot atîtea semioze esențiale. Astfel: • Semioza edenică descrie etapa manifestării omului la nivelul existenței paradisiace a omului, ca manifestare a voinței sale libere; căci, așa cum spune Sfîntul Ioan Damaschin: "Dumnezeu l-a făcut pe om prin fire fără păcat, prin voință liber. Spun fără de păcat nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar fi fost incapabil să păcătuiască [...], ci pentru că nu avea în firea sa facultatea de a păcătui... " [Damaschin, 1993:71]. O dată mai mult, paradoxul coincidenței contrariilor apare mai evident acum, cînd răul (minciuna) se ascunde în binele libertății de alegere. • Semioza mundană urmărește etapa manifestării răului la nivelul existenței căzute a omului, fiind rezultatul faptului că "toți am fost recapitulați în păcatul lui Adam și participăm la trupul morții lui fără să vrem, după cum toți am fost recapitulați în mîntuirea săvîrșită
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
negativității" (în forma minciunii inclusiv) nu poate și nu trebuie a fi ignorat. Tocmai această rațiune ne-a stimulat, de fapt, să deschidem prefața lucrării lui J. A. Barnes cu o greu de încheiat hermeneutică / semiotică a minciunii originare. 3. SEMIOZA RĂULUI ÎNTRUCHIPAT CA MINCIUNĂ, "NUCLEU DUR" AL PSEMATOLOGIEI În mod firesc, "limbajului sacru" desfășurat de multiplele forme ale discursului simbolic (magic, mitico-ritualic, inițiatic, religios), de care numai hermeneutica poate da seama, i se supraordonează "limbajul profan" al discursului analitic, pentru
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
limbajul-obiect" pe care J. A. Barnes ni-l oferă, asociindu-i însă spectrul mai larg al "metalimbajului" semiotic 22, în orizontul căruia minciuna este analizată ca semn. Pentru coerența demersului analitic, vom urmări "situația mincinoasă" în termenii deja familiari ai "semiozei comunicative", pe care o hexadă metodologică este în măsură să o descrie mai complet 23. 3.1. MINCINOSUL, OM AL TUTUROR TIMPURILOR O expresie generalizată a condiției "păcătoase" a ființei umane o reprezintă cunoscuta sentință "Errare humanum est", ale cărei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exercițiul mai sus sintetizat: urmărind "funcțiile disfuncționale" ale limbajului verbal am dat implicit seama de corelația care există între aceste funcții și elementele structurale (cine, ce, cum... ?) care definesc hexada semiotică a "comunicării mincinoase"25. Cunoscînd natura structural-funcțională a acestei semioze, putem înțelege de ce actul "căderii" este de fapt responsabil pentru confruntarea omului cu mult vehiculatul "paradox al mincinosului"26; căci, dacă prin "gena adamică" omului îi este hărăzit să înșele, ce face el de fapt atunci cînd crede că spune
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tipurilor de minciuni și a modului în care ele acționează. Sintetic descrisă, taxonomia semnelor minciunii care se desprinde din metodologia propusă de noi în cele de pînă acum ar presupune luarea în considerare, în calitate de criterii, a tuturor parametrilor și funcțiilor semiozei 28 așa cum rezultă acestea din recapitularea metodologică ce urmează: • Emitentul minciunii (CINE?), vizînd: trăsăturile de personalitate ale mincinoșilor; matricea combinațiilor posibile, generate de factorii de personalitate, factorii bio-psiho-sociali, factorii geo-cosmici; • Natura și conținutul mesajului mincinos (CE?), descriind: domeniile generale de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
SCOP și CU CE CONSECINȚE?), definind: intențiile (in)conștiente care stimulează actul mincinos (minciuna ca necesitate și ca joc); efectele actului mincinos la nivel individual sau/și social; modalitățile de descoperire a minciunii. Cercetarea teoretico-empirică a tuturor elementelor structurale ale semiozei mai sus menționate, pe de o parte, descrierea relațiilor funcționale pe care aceste elemente le activează (construind pentru fiecare ansamblu de elemente cîte o "matrice generativ-relațională"), pe de altă parte, definește cadrul conceptual pe care o teorie complexă a minciunii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un prețios "limbaj-obiect" pentru "metalimbajul" conturat de propriul nostru studiu introductiv; • urmărirea subiectului supus cercetării dintr-o dublă perspectivă: pe "verticala diacronică" a constituirii sale, pe de o parte, pe "orizontala sincronică" a actualității sale, pe de altă parte; abordarea "semiozei edenice" (a păcatului originar) cu instrumentele conjugate ale hermeneutului (analiza de conținut a textului biblic) și ale semioticianului (introducerea scenariului biblic în termenii situației semiotice), respectiv a "semiozei mundane" (a omului căzut în păcat), se constituie ca un demers complementar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
parte, pe "orizontala sincronică" a actualității sale, pe de altă parte; abordarea "semiozei edenice" (a păcatului originar) cu instrumentele conjugate ale hermeneutului (analiza de conținut a textului biblic) și ale semioticianului (introducerea scenariului biblic în termenii situației semiotice), respectiv a "semiozei mundane" (a omului căzut în păcat), se constituie ca un demers complementar de mare forță explicativă; • conturarea unei metodologii interdisciplinare, în măsură abordeze problematica minciunii într-o manieră inedită, mai cuprinzătoare; chiar subtitlul cărții lui J. A. Barnes sugerează, prin
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
îngăduim în acest sens: considerăm că prin combinarea metodologiei semiotice deja conturate cu metoda "monografiei polare", pe care am dezvoltat-o într-un alt context presupunînd punerea "față în față" a ideal-tipului pozitiv (stimulator) și a ideal-tipului negativ (inhibitor) de semioză ("mincinoasă") [Stănciulescu, 1994:170-176] ar permite elaborarea unor strategii practice, eficiente, de "vindecare" treptată a omului de minciună. Faptul că o atare posibilitate există constituie un suport pentru speranța că "cercul care stă să se deschidă" în fața unui al treilea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
afirmă solitudinea ideologică. Printr-o conjuncție cu discursul liric de aceeași factură putem sesiza ceea ce, din perspectivă semiotică, se numește valoarea de interpretant pentru întregul sistem a unor texte autoreferențiale care conțin direcții estetice. Definite ca "forme de etalare a semiozei în interiorul semnului text și a macrosemnului sistem", artele poetice au o funcție metalingvistică echivalentă cu autoexplicitarea idiostilului (la Arghezi, poeziei Testament îi este atribuit acest rol), așadar facilitează receptarea unui mesaj ambiguizat prin însăși natura lui. Lectorului, în postura de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca sistem de semne, ci ca acțiune și interacțiune comunicativă"2. Definițiile pragmaticii sunt multiple. Pentru Charles Morris, pragmatica este acea parte a semioticii care tratează raportul dintre semne și utilizatorii acestora și care se ocupă cu "aspectele vii ale semiozei, implicând toate fenomenele psihologice, biologice și sociologice care intervin în funcționarea semnelor"3. Dintr-o perspectivă lingvistică, Ducrot și Schaeffer consideră că se pot concepe două modele de pragmatică: P1 studiază tot ceea ce, în sensul unui enunț, ține de situația
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
textului poetic, «sensurile» parțiale se metamorfozează într-un hipersemantism instituit de autonomia limbajului poetic”. Am avut, de altfel, ocazia să reținem, urmărind câteva dintre coagulările specifice ale universului imaginar al lui Voronca sub semnul metamorfozelor sărbătorești ale lumii, în ce măsură noua „semioză” poetică amplifică spațiul mișcării asociative, relaxând relația de similaritate în cadrul unor toposuri în care izomorfismul semnificanților se lasă descoperit cu o oarecare dificultate, având în vedere tocmai distanțarea față de „sensul” imaginilor luate fiecare în parte, alterarea mimesisului în favoarea semiosisului. Ne-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
total, spontaneitatea aparentă ascunde adesea exercițiul rafinat-manierist al artificiului asociativ, iar motivarea punerii în relație nu cere întotdeauna eforturi neobișnuite. Nu-i vorbă că, în chiar cazul acelei „métaphore filée”, în care Michael Riffaterre vede un procedeu tipic suprarealist al semiozei, arbitrarul poate fi în cele din urmă redus printr-o considerare atentă a sintaxei ce leagă seria metaforică de contextul secvenței; iar pe de altă parte, multe dintre imaginile suprarealiștilor celor mai notorii ca Breton și Eluard, sunt recunoscute a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a autoarei în raport cu sursele teoretice se constată în Textul aisberg (2000). Deși în considerațiile finale adăugate la cea de-a doua ediție a volumului (2003) își așază proiectul sub o întreită influență (a lingvisticii textului, fundamentată de Eugen Coșeriu, a semiozei lui Ch. S. Peirce și a dialogismului lui Mihail Bahtin), V. nu ezită să deschidă uneori fecunde dialoguri polemice cu vocile de autoritate, semnificativă fiind, bunăoară, pledoaria privind reducerea relațiilor transtextuale propuse de Gérard Genette. Sub raport metodologic, principala miză
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
ca prezență este o manifestare a realității care permite investigarea nemijlocită a ei ca existent 26. Ca și în cadrul apariței, prezența este o diferențiere între prezența ca prezență pură și prezența ca prezență concretă. Diferența prezenței este evidentă la nivelul semiozei. Pentru că și apariția și prezența deschid cercetările ulterioare asupra ființei, caracteristicul operei de artă va fi existentul care fundamentează diferențierea dintre ființă și existență. Opera de artă ca existent trebuie înțeleasă doar ca realitate ontică, adică o formă auto-suficientă ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
creație: după U. Eco, un text este un produs al cărui destin interpretativ trebuie să facă parte din propriul său mecanism generativ. Abordarea din perspectivă semiotică a textului a presupus trei direcții de investigare, distribuite la cele trei niveluri ale semiozei: sintactic, semantic și pragmatic. Ipostaza sintactică a textului are drept premisă ideea că obiectul-text este un construct abstract, în care interesează modul de funcționare a unui sistem relațional imanent, independent de condițiile extralingvistice și de factorii implicați în producere sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]