389 matches
-
cetățeni În slujba neamului”, relatează cu emoție cum s-au pus bazele educației sale naționaliste: „Anul era 1921. Mă aflam În clasa Întâi primară. Luasem loc În prima bancă. Aveam drept coleg pe Marius Margulies, evreu, pistruiat, și alte indicii semitice. Institutoarea noastră, Doamna Ștefănescu, introdusese o formulă originală de a Încheia „Tatăl nostru” de fiecare zi: „Sunt român și sunt mândru că sunt român”. Frază pronunțată cu glas tare și cu mâna pe piept, În dreptul inimii. Colegul Margulies o exprima cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la bacanalele evreiești; desigur că l-a fi revoltat insinuațiunea de a insulta prin venirea sa un vecin puțin puternic și de a serba ca o glorie un act de trădare. De aceea răspunsul pe care l-a dat capul semitic pe care se cunoștea încă locul de unde-și răsese perciunii a avut o ușoară și nedescriptibilă umbră de ironie. - Dar acesta este împăratul și nu jidovita Austrie oficială cu care au a face popoarele. [18 iulie 1876] GALIȚIA ["O CIUDATĂ
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ciubotele. Unde ai învățat? - Apoi cam tot prin Kecikemet și prin Brody m-am tăvălit eu. De aceea credem a-i face un serviciu d-lui Stremeyer recomandându - i o prețioasă personalitate pentru ocuparea catedrei de filologie comparativă a "limbelor semitice". Este d-nul Herșcu Șloim Zeilig, actual docent privat de limba ebraică la o mică universitate, improvizată sub un șopron, din Tîrgul-Cucului. Acest domn doctissim se obligă a primi auzitori academici până și [în] frageda vârstă de 2 - 5 ani
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în favoarea ei ca atare, totuși, spre onoarea principiului escluderei ei de la drepturile publice și chiar de la cele private, vom trebui să dezaprobăm purtarea nejustificabilă a unora din cetățenii români, cari cred a putea trata persoane cu totul inofenzive de rasă semitică într-un mod în care turcii obicinuesc, a trata pe bulgari. Declarăm că suntem contra oricărei concesii juridice sau economice cât de neînsemnate față cu totalitatea evreilor, dar principiul acesta nu include aplicarea de bastoane sau păruială asupra deosebiților indivizi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
religia în chipurile simbolice ale zeilor. Prelectorul a trecut apoi la popoarele iranice, coborâtoare din cel aric, dar la care s-a dezvoltat cultul focului și apei dualitatea principiului universului. Apoi a trecut la egipteni (hamiți ) și la popoarele vechi semitice, arătând pretutindenea cum necesitatea psicologică a religiei politeiste se întrupa în chipuri foarte deosebite prin înrîurirea împrejurimei, în India sub impresiunea naturei mărețe, în Egipet sub impresiunea atîrnărei acestui stat de soare, Nil și pământ. Ajungând apoi la greci, la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
martie 1877] {EminescuOpIX 351} PRELEGERILE JUNIMEI ["DUMINICA TRECUTĂ D. POGOR A ȚINUT... "] Duminica trecută d. Pogor a ținut prelegerea sa asupra monoteismului. În cursul vorbirei, d-sa a constatat cum că ideea unui dumnezeu e relativ nouă și de origine semitică. Necrezând a putea constata mai de aproape izvorul psicologic al monismului teologic, d-sa a arătat numai că această idee s-a manifestat la evrei sub două forme deosebite, și anume sub aceea de "Eloim " sau dumnezeu al puterei și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
samănă mult cu acele ale danailor, cu cari odată vor crede că au dreptul a ne scoate ochii. Încolo se 'nțelege că ne pasă foarte puțin de opinia de care foaia noastră, bună - rea cum este, se bucură în cercurile semitice sau de opinia cu cari aceleași cercuri binevoiesc a-l onora pe redactorul ei. A-l onora repetăm, căci în momentul în care ne am vedea lăudați de o samă de oameni, chiar respectabili fie ca persoane private, am crede
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a lui Trimalchio, descifrată de același Eugen Cizek: "Tri (triplu) reprezintă un prefix burlesc, aproape plautin; malchio a fost interpretat în diferite moduri. O glosă îl echivalează cu prost sau infatuat. Unii cercetători au demonstrat că termenul este de origine semitică și că înseamnă stăpân bogat și arogant. După alte mărturii, malchio ar echivala cu basileus (în limba greacă, rege)". Pentru oricare explicație am alege să optăm însă, un lucru este cert: portretul fizic devine complementul celui moral sugerat prin nume
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ipostaze ale divinității: Dumnezeu-Tatăl, Fiul și Sfîntul Duh. Cel din urmă este chiar mai elusiv decît Logosul, fiind identificat uneori, În iudeo-creștinismul timpuriu, cu Cristos Însuși, alteori cu un Înger, iar uneori chiar cu o ipostază feminină (rûah În limbile semitice e feminin), Maica Logosului 57. Structura ierarhică a Treimii n-a fost de fapt stabilită Înainte de Origen, care, potrivit Sfîntului Ieronim, era un subordinaționist 58. Ca și Filon, Origen Îl numește pe Dumnezeu ho theos, iar pe Fiu numai theos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
el poate fi absolvit de complicitate la crearea acestei lumi. 6. Căutarea originilor Potrivit școlii germane și suedeze de istorie a religiilor, al cărei purtător de cuvînt este În cazul de față Wilhelm Bousset, Sophia-Barbelo (după toate probabilitățile un cuvînt semitic, considerat Însă de Bousset ca o deformare a grecescului parthenos, atributul Zeiței Fecioare) n-ar fi altceva decît echivalentul gnostic al Marii Zeițe-Mame din Orientul Apropiat, una și aceeași sub multiplele ei Înfățișări: Ishtar, Atargatis, Cybele, Anaitis (Anahita) sau Astarte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a dezvoltat după principii asemănătoare celor folosite de scrierea cuneiformă din Mesopotamia, păstrează mult mai clar element pictografic 1. Un mare număr de cercetători, în frunte cu egiptologul Adolf Erman, au afirmat că limba egipteană este și ea o limbă semitică, în sensul că egipteana s-a diferențiat într-o epocă foarte îndepărtată și protosemitică, în acest fel putându-se explica și unele asemănări lexicale și gramaticale între egipteana veche și limbile semite. Alți egiptologi mai moderni au contestat aceste concluzii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
epocă foarte îndepărtată și protosemitică, în acest fel putându-se explica și unele asemănări lexicale și gramaticale între egipteana veche și limbile semite. Alți egiptologi mai moderni au contestat aceste concluzii și au afirmat că similitudinile între egipteană și limbile semitice se datorează unor împrumuturi lexicale și faptului că mulți semiți au locuit în Egipt, iar Egiptul a fost locuit de către hicsoși, suverani semiți 2. La mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., în regiunea Siria-Palestina au apărut formele de scriere alfabetică, având
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ebraică are anumite secțiuni scrise în aramaică, iar Biblia transmisă de către tradiția creștină este alcătuită din cărți scrise sau traduse în greacă, putem spune că Sfânta Scriptură este o operă poliglotă. Una dintre caracteristicile fundamentale ale ebraicii și ale limbilor semitice în general o reprezintă rădăcinile triliterare, dintre care multe erau biconsonantice la început. În limba ebraică, timpurile verbului - perfect și imperfect - nu indică neapărat momentul desfășurării acțiunii, cât mai ales caracterul ei: complet (perfect) sau incomplet (imperfect). Cititorului îi revine
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aramaica imperială. După căderea Imperiului persan, greaca va deveni noua lingua franca a Orientului Apropiat, în timp ce aramaica oficială va cunoaște un proces de fragmentare în dialecte locale, proces care coincide de fapt cu a doua perioadă din istoria acestei limbi semitice (300 î.Hr.-200 d.Hr.). Originalitatea cărții profetului Daniel stă în schimbarea limbii în care a fost redactată: după ce începe în ebraică, odată cu versetul 4 din capitolul 2 trece la aramaică, pentru ca în cele din urmă să se întoarcă la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cauze. Este posibil ca astăzi să citim multe cuvinte sau fraze care au apărut în text tocmai din cauza unor astfel de greșeli. În Palestina elenistică, romană și bizantină, deși se întrebuința uneori atât greaca, cât și unele tipuri de scriere semitică pentru inscripții și documente, textele literare erau scrise exclusiv în limba ebraică, după cum demonstrează manuscrisele de la Marea Moartă. Limba și scrierea greacă erau folosite la redactarea documentelor și inscripțiilor, atât în Egipt 2, cât și în comunitățile iudaice elinizate din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
au adus cu ei o limbă apropiată limbii grecești. Inscripția de pe ostraca noastră indică faptul că în secolul al VII-lea î.Hr și poate chiar din timpul lui David și Solomon, filistenii foloseau scrierea locală și adoptaseră și dialectul semitic 1. În stratul arheologic II s-au descoperit multe ostracale în ebraică, bule, peceți și greutăți marcate. Deosebit de importante sunt câteva ostracale cunoscute sub numele de „Scrisorile Lachiș”, descoperite de Starkey printre ruinele arse ale uneia dintre camerele porții orașului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
1983). Derenbourg, J., „Manuel du lecteur d’un auteur inconnu”, în Journal Asiatique, seria a șasea, tome XVI (1870). Diez Macho, A., „A new list of so-called «Ben Naftali» manuscripts”, în D.W. Thomas; W.D. McHardy (ed.), Hebrew and Semitic Studies, 1963. Dotan, A., „Masorah”, EJ 16. Dotan, A., <ymufh dwqynh yp lu bfyh <yqywdm <ybwtkw <yaybn hrwt drwnxl dy btkb r?a /b h?wm /b /wrha l? hrwsmhw, Tel-Aviv, 1976. Dotan, A., The Diqduqe Hatte’amim of Aharon
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Geiger, A., Urschrift und Übersetzungen der Bibel, Breslau, 1857. Gerleman, G., „Synoptic Studies in the Old Testament”, LUA N.F.I, xliv, 5 (1948). Gesenius, G., De pentateuchi samaritani origine, indole et auctoritate commentatio philologico-critica, 1815. Gibson, J.C., Textbook of syrian semitic inscriptions, vol. II, Aramaic Inscriptions, Oxford, 1975. Ginsburg, C.D., Introduction to the massoretico-critical edition of the Hebrew Bible, publicat de Trinitarian Bible Society, Londra, Viena, 1897. Ginsburg, C.D., Jacob Ibn Adonijah’s Introduction to the Rabbinic Bible, 1867. Glock, Albert
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
scribe and confidant speaks from a hoard of clay bullae, în Hershel Shanks; Dan P. Cole (ed.), Early Israel, vol. I, The Best of BAR, Washington D.C., 1992. Herr, M.D., „Tanhuma Yelammedenu”, EJ, vol. 15. Hirschfeld, H., „The Dot in semitic palaeography”, JQR x, N.S., 1919/1929. Hopkins, S., „The Oldest Dated Document in the Geniza”, Studies in Judaism and Islam Presented to Shelomo Dov Goitein on the Occasion of his Eightieth Birthday (ed. Sh. Morag et al.), Ierusalim, 1981. Horowitz
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Lawrence E., „The Fury of Babylon, Ashkelon and the Archaeology of Destruction”, Biblical archaeology review, ianuarie/februarie 1996. Steinmann, J., Richard Simon et les origines de l’éxègese biblique, Paris, Desclées de Brouwer, 1960. Sternberg, F.; Wolfe, L., „Objects with Semitic inscriptions, 1100 B.C.-700 A.D., Jewish, early Christian and Byzantine antiquities”, Auction XXIII, Zürich, 1989. Strack, H.L., Einleitung in das Alten Testament, ediția a VI-a, München, 1906. Strack, H.L., „Masora”, PRE, 12.3, pp. 393-399. Sturtevant, E.H., Lingustic change
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aspect spațio-teritorial, cât și temporal, le vom aborda în manieră holocronică și pe etape distincte, periodizate după criterii de ordin istoric. 2.1.1. Cadrul istorico-geografic în epoca preislamică După cea mai plauzibilă teorie, peninsula arabă este considerată leagănul popoarelor semitice în ansamblul lor, de unde au emigrat spre spațiul Semilunei Fertile și au devenit cunoscuți în istorie ca babilonieni, asirieni, caldeeni, amoriți, canaaniți, fenicieni, arabi, evrei etc. Originea lor comună este atestată de numeroase similarități în plan lingvistic (rădăcina verbală triconsonantică
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
conjugarea verbelor urmează aceleași paradigme, pronumele personale, numeralele și denumirea părților corpului sunt aproape identice), în plan social (instituții sociale și credințe religioase cu substrat asemănător) și în plan psihosomatic (trăsături fizice și mentale apropiate). Alte teorii localizează leagănul trunchiului semitic comun undeva în estul Africii ori în Mesopotamia. Teoria mesopotamiană este însă vulnerabilă, întrucât este greu de admis că un popor ar putea trece de la stadiul de agricultor pe malurile unui fluviu, la cel de nomad, contrar legilor sociologice privind
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
într-o perioadă mult anterioară, un singur grup uman împreună cu hamiții, iar din această comunitate cei numiți ulterior semiți să fi traversat spre peninsula arabă, probabil prin strâmtoarea Bab-elMandheb. Astfel, Africa pare a fi patria semito-hamiților, iar Arabia leagănul neamului semitic și punctul central din care a pornit răspândirea lor. Semiluna Fertilă a fost în schimb, scena pe care s-a dezvoltat civilizația semită. Pe acest fond, a fost emisă ipoteza potrivit căreia, în cicluri recurente de aproximativ 1.000 de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
nord, pe două căi: prin partea estică spre Mesopotamia și drumul spre vest care se bifurcă apoi între peninsula Sinai și valea Nilului. Pe ambele direcții migrațiile s-au desfășurat în valuri succesive. Spre Mesopotamia s-au deplasat primele neamuri semitice nomade în jurul anilor 3.500 î.Hr. unde s-au suprapus peste substratul sumerienilor, dând naștere babilonienilor și vestitei lor civilizații. Comunitățile semitice ce s-au îndreptat cam în aceiași perioadă spre nordul Africii s-au mixtat cu populațiile hamitice de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
Nilului. Pe ambele direcții migrațiile s-au desfășurat în valuri succesive. Spre Mesopotamia s-au deplasat primele neamuri semitice nomade în jurul anilor 3.500 î.Hr. unde s-au suprapus peste substratul sumerienilor, dând naștere babilonienilor și vestitei lor civilizații. Comunitățile semitice ce s-au îndreptat cam în aceiași perioadă spre nordul Africii s-au mixtat cu populațiile hamitice de aici, dând naștere vechilor egipteni (semito-hamiți). Un al doilea val semitic s-a înregistrat la mijlocul mileniului al III-lea î.Hr., când canaaniții
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]