97,091 matches
-
vechi de stricăciune orientală, pe care credința și istoria neamului Pașadiilor a găsit-o de la bun început neprielnică și învrăjbită împotriva lor. La o privire înapoi redescoperim portretul primului dintre Măgureni: balcanic îi e portul, a balcanic îl ghicește după semnele chipului Povestitorul, balcanică e și istoria ce-l aduce în patul unei domnițe din Balcani. De acest cuvînt se teme Pașadia atunci cînd, în fața portretului străbunicului, Povestitorul descoperă atîta balcanism. Și, cu sonoritatea unui singur cuvînt, Pașadia încearcă să păcălească
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
și al codificării stilistice, interesul ei merge către modelele inocențe ale copilăriei, ale începuturilor de civilizație și, în general, ale marilor momente fondatoare. Există, în aceste forme, la nivelul unor reprezentări ezitante, fără expresie particularizata și fără nici o finalitate proprie, semnele evidente ale unei mari devoțiuni față de modelul originar. Silvia Radu reușește astfel să identifice un spațiu expresiv în măsură să transmită atît o vibrație afectiva profundă și ingenua, cît și să inducă sentimentul că respirația blîndă a transcendentei este consubstanțiala
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
unei icoane pe sticlă de Nicula. Prin această stilistica ambigua, în care frăgezimile materiei coabitează perfect cu vibrația spirituală și cu o pietate pură, nesistematizata încă prin meditații teologice, în care chipul este doar mărturia înaltă a creației și nicidecum semnul de vanitate al creaturii, Silvia Radu realizează una dintre cele mai interesante și mai profunde experiențe ale statuarului românesc. Iar Sf. Gheorghe rămîne, cel puțin pînă în acest moment, expresia maximă a celei de-a treia concilieri, după momentul Paciurea
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
Marius Chivu E foarte greu să judeci critic cartea unui autor recent dispărut dintre noi fără a încerca un sentiment de pioșenie, semn al unei legături inexplicabile și nebănuite. O voi face totuși cu convingerea că numai așa voi aduce un sincer tribut criticului care a fost Maria-Luiza Cristescu. Tot încercând să scrie această carte despre proza contemporană, autoarea a realizat, după propria
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
C. Rogozanu Cartea de debut a Ceciliei Ștefănescu stă sub semnul viziunii cenaclu-lui Litere, anii '95 -'97, cenaclu condus de Mircea Cărtărescu: tematica în proză se rotește discret în jurul eroticii (și, mai general, a corporalității) adolescentine; sînt expuse rafinat, cu grijă, obsesiile, gîndurile tînărului abia ajuns în facultate; un biografism care
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
acupunctura, aro-materapia, yoga, reflexologia etc. Chiar și mersul la cumpărături e numit în ziua de astăzi o "terapie a retalierii". Dacă de-ceniul 60 punea în prim plan politică, anii 70 - exhibarea sexuală, anii 80 - banii, deceniul trecut a stat sub semnul terapiei. Lodge declară că scrierea acestui român a fost hotărâtă după ce s-a convins că multitudinea formelor de depresie, anxietate, pierderea autoaprecierii, si diversele soluții de vindecare, ocupă fără tăgada prim planul existenței citadine. Din proprie experiență - cea a mutării
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
originea tuturor relelor - ca și a bucuriilor - e în el însuși). într-adevăr, orașul protestant modest și curat, "capitala mediului european", unde, cu toată superdezvoltarea tehnologică, nu sunt prețuite decât curăția (interioară și exterioară) și micile bucurii ale vieții, orice semn de infatuare fiind privit cu teamă de hybris mai dihai decât în vechea Elada, poate developa contrastele interioare, poate elibera de inutilitatea balastului existențial. Aș îndrăzni să a-firm că, pentru occidentalul protestant al mileniului trei, Copenhaga este un loc de
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
chiar de Ciorănescu, "lucruri noi despre Lucia" în cartea lui Xenopol despre Genealogia Calimachilor. Ca să nu mai vorbim despre fotografiile, albumele, desenele Luciei, aflate în păstrarea soților Serrat y Valera, reticenți în a pune în circulație documente de familie, ca "semn al prudenței" soției nepotului poetului spaniol, sau de casa locuită de Lucia la Paris, localizată entuziasmat. Ca și plăcerea lecturii, Alexandru Busuioceanu le gustă și pe acelea ale descoperirilor științifice, documentația și verificarea acestei documentații făcând parte din jurnalul pe
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
terasa hotelului Holliday Inn la un dialog etc.". Semnatarul acestei confesiuni este dl Valeriu Stancu (în Cronica de pe iulie). Protagonistul, firește, dl Valeriu Stancu. Laudă-te gură! Din Basarabia De la Bălți, din Basarabia, primim nr. 1-2 pe 2002 al revistei SEMN. Revistă literară, cum citim pe copertă, intrată deja în al cincilea an de existență. Reținem bilanțurile: poezia, proza, dramaturgia și critica anului 2001. Cărți apărute dincolo, ca și dincoace de Prut. Apoi, două interviuri: cu dna Simona Popescu și cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
castanele din foc, măcar nu ne trimiteți la închisoare! A echivala soldatul american cu polițistul român care fugărește cu jeepul bătrânele ce vând pepeni pe marginea șoselei, și trupele de elită ale Marinei cu verișorii lui Râmaru înseamnă nu doar semnele unei imaginații bolnave, ci și crasă nemernicie. Destui întrebuințători de condei din România excelează la ambele capitole.
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
atârne. Plăvanii porniră. Tânărul tăcea. Iar moșului nu prea-i venea la-ndemână să-i dea sămânță de vorbă. Parcă-i părea rău că-l luase. Și pentru ca să spargă odată tăcerea moșu-ntrebă: - Vii de departe? - Da, răspunse tânărul scurt, semn că ori era prea obosit, ori n-avea chef de sămânță de vorbă. Bătrânul nu se lăsă biruit. - Cum te cheamă? - Adrian. - Ești de pe la noi? - Nu! Îi răspunse tânărul. - Ai ceva treburi la târg? - Așa și-așa... Și cum bătrânul
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
se simtă ca o prințesă trimisă la prășit porumbul. Cavalerismul meu înnăscut mă făcea să mă simt vinovat. Camioane cu roți imense au stropit-o de multe ori cu noroi, mâini de ștergători de parbrize au lovit-o nervos, în semn de protest pentru că le refuzam serviciile, apa din benzină i-a provocat în câteva rânduri o tuse înecăcioasă, obiecte zburătoare neidentificate (de obicei, aruncate din balcoanele blocurilor) au căzut pe capota ei. Și totuși franțuzoaica a rămas mereu aceeași, calmă
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
estetică, - șerpi de bronz încolăciți, închipuind mânere de ridicat țeava, peștii de bronz de tot felul având și ei același rol și din când în când printre ele in-scripții latinești. Nu lipsește câte un N mare, din când în când, semn că țevile respective cântărind multe tone bubuiră la Austerlitz, la Jena, Rivoli, Wagram și cine mai știe pe unde, înainte de a ajunge niște obiecte ciudate de muzeu... Se trăgea așadar cu tunuri înflorate, animaliere, cultivate, umaniste chiar, grăind printre salve
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
dimensiuni este de natură să ne pună pe gînduri. La fel, cantonarea în cercul închis al cîtorva valori artistice universale pe care nu încetează să le citeze în termeni ultralaudativi în legătură cu orice: Tolstoi, Michelangelo, Kant, Bach, Eminescu, Pitagora și Praxiteles - semn al nevoii de certitudine a valorii într-o lume în care același fals face legea. Ciudată, totuși, contradicție: Teodor Mazilu condamnă falsul de natură psihologică, ce reduce culoarea vieții la negru și alb, caracterizînd simplificator calitățile umane prin "bine" sau
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
are un rol important în economia acestui opus pe parcursul căruia relația dintre libertate și maxima economie a mijloacelor se manifestă drept un principiu de consecventă gândire componistică. Scrisă în urmă cu mai puțin de două decenii, Simfonia a III-a "Semne" etalează tentația ludică a pendulării între rigoare și libertate, între sunet determinat și cel nedeterminat. Structura mare a întregii deveniri simfonice este aceea a clasicei forme de sonată; o anume filieră enesciană este revelată dată fiind predilecția pentru evoluțiile polifonice
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
Asfalt Tango); pînă una alta, Mircea Ciocâltei e monteur. Păcat că T.C. nu și-a asumat cîtuși de puțin condiția de "jurnalist intim" și a capotat tocmai în fața filmelor propriului fiu, care sînt singurele din volum ne-calificate cu nici un semn, din cele șase posibile! Ori e "jurnal intim" ori e falsă demonstrație de "obiectivitate critică"! Decență să fie, dar s-o știm și noi! Într-un jurnal, cel mai normal lucru ar fi fost o paranteză cu explicația: "Sînt tată
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
ziarul preferat. Orice cotidian costă aproape cît două pîini și între pîine și ziar trebuie să fii masochist ca să alegi ziarul, care te anunță că n-ai pîine. În lumea bucureștenilor de rînd să dai banii pe ziare e un semn că ai un nivel de viață care îți îngăduie acest lux. Apariția vînzătorilor de ziare de la intersecții e o încercare de a corecta criza de cumpărători de la chioșc. Aici mai funcționează însă o observație remarcabilă. Cine are mașină nu se
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
cercetători, pe Kott în calitate de regizor nu l-a interesat să construiască în colaborare cu actorul un personaj, sau să compună un spectacol, ci să găsească mijloacele de a da piesei expresivitatea corespunzătoare. După opinia sa regizorul e liber să găsească "semnele" care nu sunt în textul propriu-zis dar trebuie introduse chiar dacă provin dintr-o altă operă sau dintr-un alt tip de teatru. Extrem de interesante în acest sens mi se par fragmentele din scrisorile lui Jan Kott adresate confratelui și prietenului
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
ar fi de remarcat modul atipic de a fragmenta/ unifica discursul prin inserarea unor "implozii" - poeme de mici dimensiuni, caligrafiate, și purtînd, obsesiv, același titlu). Prin toate acestea, dincolo de orice capricii ale modei literare, versurile autorului nostru se plasează sub semnul regal al poeziei adevărate. Ion Mircea - Șocul oxigenului, Editura Vinea, 2002, 72 de pagini, f.p.
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
că într-adevăr nu poți să trăiești o mie de ani purtînd permanent povara amintirii a ceea ce s-a întîmplat, dar nici nu ai voie să uiți. Cu atît mai vigilent trebuie să fii atunci cînd observi că există deja semnele unei amnezii voite. Care este așadar rolul intelectualului, martor și victimă, care este rolul scriitorului? H. B.: În ceea ce privește fenomenul iertării, fiindcă de acolo am pornit, bineînțeles că există o limită. N-aș fi în stare, dacă mă întreb acum foarte
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
brațele trecătorilor și parcă murea. Asta doar pentru o clipă pentru că pufnea imediat în rîs, își scotea imediat ochelarii negri și se uita după femeile frumoase ale orașului". în final, o carte decepționantă pe ansamblu, aflată nu atît sub luminosul semn al culorii oranj, ci sub acela al maimuței (maimuța Soni, lăsată de Kusturica autorului, fiind judecătorul și destinatarul privilegiat al prefeței), vechi simbol al impudorii și nebuniei. George Cușnarencu - Colonia penitenciară oranj. Proză scurtă, Editura Allfa, București, 2001, 256 p.
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
de mașină în mînă: �Domnu', domnu', domnu', trageți mașina mai încolo, să mi-o scot și eu!" Popa arăta spre o Dacie care îl împiedica să iasă cu mașina de pe aleea care duce în fața bisericii. Aleea e împodobită cu un semn de interzicere care ar fi trebuit să-l împiedice și pe popă să-și bage mașina acolo. Nefericitul cu Dacie își parcase mașina în fața semnului interzis de nu mai putea să iasă popa cu mașina. Insul căruia i s-a
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
să iasă cu mașina de pe aleea care duce în fața bisericii. Aleea e împodobită cu un semn de interzicere care ar fi trebuit să-l împiedice și pe popă să-și bage mașina acolo. Nefericitul cu Dacie își parcase mașina în fața semnului interzis de nu mai putea să iasă popa cu mașina. Insul căruia i s-a adresat popa, i-a arătat alt automobil. Peste cîteva minute aud niște înjurături. Stăpînul Daciei care blocase ieșirea popii se răfuia în absență cu cineva
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
de zece luni e măritată. La o nouă întrebare, răspunde că da, are un prunc. Al cui? Ea nu răspunde. Își înalță pleoapele. Rîde. Îi ia mîna. - Vino, îi spune ea. - Nu, spune el. O privește. Apoi, cu capul, face semn că nu. Fuge. Capitolul VII Meaume fuge, a fugit. A plecat din Mainz. Douăzeci de zile a rămas într-un han de pe celălalt mal al Rinului, fără să scoată nasul afară, găzduit împreună cu alți șase bărbați într-un soi de
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
cheii se insinuau vocile de tablă/ lăcustele biții de informație sfîșiindu-mi creierul/ cascadele nedemne de sticlă strălucitoare/ malaxoarele prin care trecem cu toții spre un singur/ copac de carne."(p. 33) Totul stă, ca în poemele unor Trakl sau Benn, sub semnul continuei înfruntări între patosul vital și cel apocaliptic, tensiunea se perpetuează, de la un vers la altul, de la o poezie la alta, întregul volum putînd fi citit, de altfel, ca un vast poem (simfonic!), născut dintr-un imaginar al spaimei. "Mă
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]