625 matches
-
ambele cazuri limba structurează substanța într-o formă: * la nivelul semnificatului organizează semnificațiile și valorile; * la nivelul semnificantului asigură sistemul sonor ne-cesar exprimării în acea limbă. Din cele 4 nivele: * substanța conținutului (realitatea nestructurată prin limbaj); * forma conținutului (suprapusă aproximativ semnificatului saussurian); * forma expresiei (suprapusă semnificantului saus-surian); * substanța expresiei (masa sonoră amorfă); *semnul lingvistic reprezintă forma conținutului și forma expresiei. Exemplul clasic utilizat pentru exemplificarea teoriei este lexicul culorilor spectrului solar: * substanța conținutului: curcubeul vizibil pe cer; * forma conținutului: decupajul instaurat
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sistem 2 E R C sau (ERC) R C 1 ERC Este cazul denumit de Hjelmslev al semioticilor conotative pentru care primul sistem constituie planul denotației, iar cel de-al doilea al conotației. * primul sistem (ERC) devine planul conținutului sau semnificatul celui de-al doilea sistem 2 E R C sau E R (ERC) 1 ERC Este cazul metalimbajelor în care planul conținutului este constituit dintr-un sistem de semnificare, altfel spus al semioticii care tratează o altă semiotică (cf R.
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
caracterului diferențial, mutual opozabil al semnelor lingvistice. 4. CHARLES SANDERS PEIRCE SI MODELUL TRIADIC AL SEMNULUI 4.1. Charles Sanders Peirce. Modelul semnului și al semiozei Dacă pentru Saussure și lingvistica de obediență saussuriană semnul rezultă din reuniunea semnificantului și semnificatului sau a formei expresiei și formei conținutului, pentru lingvistica anglo-americană semnul este o entitate ternară (modelul triadic al lui Ogden-Richards din 1923, The Meaning of Meaning, reamenajare a triunghiului lui C.S. Peirce, modelele lui Rudolf Carnap (1946), Ch. Morris (1946
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Semnul peircian, acel aliquid stat pro aliquo, este deci o relație triadică dependentă de cele trei categorii: ale primității, secun-dității și terțității, altfel spus, categoria calității posibile, existenței reale și a gîndirii mediatoare (C.P.1.530). Vîrfurile A (semnificant), B (semnificat) și C (referent) sînt în acord cu analiza tradițională a semnificației (exprimată de pildă în maxima scolastică): vox semnificat rem mediantibus conceptibus (St. Ullmann, 1957: 71). Relația indirectă între A și C (mediată de concept) este indicată în diagramă printr-
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
introdus solidaritatea A+B (Saussure). În sfîrșit, Peirce prin introducerea noțiunii de referent (C) a permis explicarea oricărei practici semiotice (atît lingvistice cît și non lingvistice). interpretant (Peirce) referință (Ogden-Richards) Sinn (Frege) intensiune (Carnap) designatum (Morris, 1938) significatum (Morris, 1946) semnificat (Saussure) conotație (Stuart Mill) imagine mentală (Saussure, Peirce) conținut (Hjelmslev) stare de conștiință (Buyssens) B semn (Peirce) obiect (Peirce) simbol (Ogden-Richards) A C denotatum (Moris) vehicolul semnului (Morris) Bedeutung (Frege) expresie (Hjelmslev) denotație (Russell) representamen (Peirce) extensiune (Carnap) semă (Buyssens
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semiotice abstracte a căror dialectică internă nu e afectată de ocurența unui comportament de comunicare" (A. Boboc, 1997:32). În mod clar interpretantul nu se confundă cu interpretul sau subiectul ce interpreteză semnul: inter-pretantul este definiția representamen-ului, intensiunea lui Carnap, semnificatul lui Saussure, modul în care este dat obiectul (cf. și A. Boboc, 1997:32). De asemenea, obiectul în semioză (obiectul imediat) nu se confundă cu obiectul în afara semiozei (obiectul dinamic): "representamen-ul referă nemediat la obiectul nemediat și mediat la obiectul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nu exclude însă existența categoriei polare: contextualizarea prin conceptul saussurian de vorbire și sistematica repertoriului de semne în numeroasele clasificări peirciene. 4.2. Semn și/sau referent Dacă pentru lingvistica saussuriană semnul de natură diadică rezultă din reuniunea semnificantului și semnificatului, pentru lingvistica anglo-americană semnul este o entitate ternară (cf. Ogden-Richards, Peirce, Morris, Sebeok, Lyons), ale cărui componente sînt: * semnificantul (representamen la Peirce, simbol la Ogden-Richards); * semnificatul (interpretant la Peirce, referință la Ogden-Richards) și * realitatea denotată (referent la Ogden-Richards, obiect la
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
referent Dacă pentru lingvistica saussuriană semnul de natură diadică rezultă din reuniunea semnificantului și semnificatului, pentru lingvistica anglo-americană semnul este o entitate ternară (cf. Ogden-Richards, Peirce, Morris, Sebeok, Lyons), ale cărui componente sînt: * semnificantul (representamen la Peirce, simbol la Ogden-Richards); * semnificatul (interpretant la Peirce, referință la Ogden-Richards) și * realitatea denotată (referent la Ogden-Richards, obiect la Peirce). Modelul saussurian a contribuit la evacuarea realului în afara limbajului, constituit astfel ca domeniu închis (în raport cu realul extralingvistic) și omogen din punct de vedere teoretic (cei
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și cu referentul intern (universul discursului, intertextul). Pentru Saussure, semnul lingvistic reunește un concept și o imagine acustică, un semnificat și un semnificant (CLG:85 ) într-o asociere arbitrară, în timp ce simbolul cunoaște un "rudiment de legătură naturală între semnificant și semnificat" (CLG: 87); de aceea balanța poate funcționa ca simbol al justiției, iar un car nu; pentru C.S. Peirce dimpotrivă, simbolul este pur convențional, bazat pe obicei, pe o dispoziție sau regulă generală (C.P. 4.447). De aceea va trebui să
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
literă, figură) care denumește în mod univoc, o clasă de mărimi sau un tip de relații, operații. Simbolul lingvistic. Se poate spune că în cazul simbolului lingvistic nu există nici un fel de principii care să guverneze asocierea semnificanților și a semnificaților (cf. Saussure și teza arbitrariului lingvistic). Astfel, semnficatul casă este asociat în engleză cu semnificantul /house/, în franceză cu semnificantul /maison/, în germană cu semnificantul /Behausung/ etc. Uneori însă semnificanții unor semnale pot aminti într-o oarecare măsură de anumite
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dar ocultată de continuatorii lui Saussure. Totuși, cercetări recente (cf. numărul tematic consacrat iconicității limbilor naturale din "Zeitschrift für Semiotik" 2, 1990) au extins iconicitatea lingvistică clasică, verticală (semnificat/ semnificant) și la relațiile orizontale instaurate între un semnificat și alți semnificați. Astfel John Ross formulează ipoteza unei relații iconice între o distincție semantică și codificarea ei formală și anume: cu cît distincția de conținut este mai profundă, cu atît este mai accentuată redarea în planul expresiei (opoziția "tare" mamă/tată în raport cu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a face piața adaugă conotația de naturalitate, contact nemediat cu natura în timp ce "punerea în pagină" a elementelor adaugă și o conotație estetică picturală (nature morte, still life). Barthes consideră aceste sisteme de conotații drept ideologia societății (în termenii teoriei semnului semnificatul), asociată cîmpu-lui retoric al expresiei. Ulterior, genul publicitar a fost definit prin prisma complementarității codurilor și a distincției decisive între semnificația vizibilă overt meaning (Enjoy X) și semnificația ascunsă hidden meaning (Buy x). Astfel, Umberto Eco distinge cinci nivele de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este poate alături de matematică limba latină a secolului al XX-lea. Problema ei este cea a responsabilității transplantării corecte a unor categorii lingvistice și poetice fundamentale. Denotație și conotație, metaforă și metonimie, sistem și proces, cod și mesaj, semnificant și semnificat reprezintă o infrastructură terminologică necesară edificării unei viziuni coerente, cu un aport indiscutabil de sistematicitate și rigoare în atlasul comunicării. O dublă investigare semiotică (lingvistică și iconică) găsește în cîmpul publicitar un spațiu privilegiat de manifestare. Dacă publicitatea este deghizarea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
prin aceasta creatoare. 7.5. Calcul interpretativ și ierarhia competențelor A interpreta o glumă și a o sancționa prin rîs presupune o aplicare ierarhizată a sistemului competențelor asupra elementelor secvenței discursive. E vorba mai întîi de competența lingvistică care asociază semnificatul semnificantului conform regulilor constitutive ale limbii, de competența enciclopedică referitoare la lume și actanții enunțării și de competența retorică (cf. Kerbrat-Orrechioni, 1982) ca ansamblu de principii ce reglementează activitatea discursivă (maxime conversaționale la Grice, legi ale discursului la Oswald Ducrot
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
imagini analoge etc.). Analogia este esențială în semiotica vizuală (în definirea gradelor de iconicitate în raport cu referentul reprezentat) și în semiotica lingvistică (în cazul instaurării și interpretării izotopiilor). ARBITRAR În teoria lui Ferdinand de Saussure arbitrarul caracterizează raportul nemotivat instaurat între semnificatul și semnificantul ce constituie semnul lingvistic (faptul că același obiect al lumii reale se numește într-o limbă casă, în alta house, maison, Haus etc.). ARGUMENTARE Ansamblu de tehnici discursive ce permit crearea sau sporirea adeziunii interlocutorilor la ideile ce
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
enunțării, rolurile sociale ale protagoniștilor, raporturile de forțe), acțional (al fragmentelor discursive ca acte de limbaj) și psihologic (privitor la intențiile, credințele, dorințele interlocutorilor). CONȚINUT (opus lui expresie) În teoria glosematică a lui L. Hjelmslev, conținutul se opune expresiei precum semnificatul semnificantului. Uniunea celor două planuri sau semioza privește însă selectarea din cele patru componente: substanța conținutului (referentul), forma conținutului (structurarea acestui conținut conform unei intenții de comunicare), forma expresiei (o anumită realizare fonică sau grafică) și substanța expresiei (masa amorfă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
teritoriu, bastonul alb pentru a indica faptul că o persoană este nevăzătoare, fotografia în locul persoanei înaintea unui interviu de angajare). Unirea formei sensibile (semnificant, expresie) cu un conținut inteligibil (semnificat, conținut) generează semnul lingvistic. SEMNIFICANT Latura materială a semnului lingvistic. SEMNIFICAT Latura non sensibilă a semnului, indisociabil legată de semificant, conform reglementărilor codului. SIMBOL 1. În semiotica peirciană semn care trimite la obiectul denotat în virtutea unei legi, convenții. El este general și identifică clase. Relația care îl unește cu obiectul nu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
permutare de texte", adică o operație de încrucișare și neutralizare, în spațiul unui text, a mai multor enunțuri luate din alte texte. Parodia este plasată și dezbătută în context telquelist din două perspective. Prima ține de producerea și productivitatea textului (semnificatul este opera parodiată, iar semnificantul, opera care parodiază): "Textul este o productivitate, ceea ce înseamnă că: 1. raportul său cu limba în care se situează este redistributiv (destructiv-constructiv), deci el este abordabil mai degrabă cu ajutorul categoriilor logice și matematice, decât cu ajutorul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dezvăluirea codurilor, înlănțuirea citatelor"325. Din starea de "plutire" pe care o poate institui în cititor un (oarecare) text "rememorându-le" pe celelalte, parodia îl va readuce în mod sigur cu picioarele pe pământul lecturilor anterioare, mulțumită translației și repetiției semnificaților. Iar dacă Barthes introducea termenul de lexie pentru a denumi unitățile de lectură ("semnificantul tutore va fi desfăcut într-o serie de mici fragmente pe care le vom numi lexii, ca unități ale lecturii"326), să adăugăm că, în cazul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
De corona, 11), Tertulian condamnă pe față serviciul militar căruia îi era anexată uzanța încoronării. Pentru a exprima imposibilitatea unei apartenențe simultane lui Dumnezeu și împăratului, teologul cartaginez accentuează asupra termenului sacramentum, care în limbajul lumii latine îmbrăca un dublu semnificat: putea să exprime semnul, indiciul unui lucru sacru în relația sa misterioasă cu acesta, sau, jurământul militar. Pentru el sacramentum botezului procura miles Christi și implica renunțarea la toate profesiile incompatibile cu viața creștină, mai ales cele unite prin sacramen-tum
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pot transmite aceleași valori semantice, în accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște o formă radicală, în care semnificatul nu poate fi separat de semnificant și o alta moderată, care acceptă semnificații comune, dar insistă asupra unicității resurselor expresive din fiecare mediu și asupra reconstruirii setului de instrumente analitice ale naratologiei pentru fiecare mediu în parte. Această abordare ignoră
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
aplicată în cazul narațiunii harta trebuie să fie conectată cu dimensiunile spațiale ale textului. Spațiul actual al textului este contextul geografic în care este construit, sau la care se referă textul. Construcția lui este o problemă de istoriografie literară. Spațiul semnificat al textului reprezintă organizarea geografică sau topografică a lumii textuale reale sau ficționale. Forma spațială a textului este spațiul metaforic constituit de rețeaua corespondențelor tematice, imaginale și sonore ale textului. Spațiul virtual al textului este spațiul în care cititorul pătrunde
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
pot transmite aceleași valori semantice, în accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște o formă radicală, în care semnificatul nu poate fi separat de semnificant și o alta moderată, care acceptă semnificații comune, dar insistă asupra unicității resurselor expresive din fiecare mediu și asupra reconstruirii setului de instrumente analitice ale naratologiei pentru fiecare mediu în parte. Această abordare ignoră
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
aplicată în cazul narațiunii harta trebuie să fie conectată cu dimensiunile spațiale ale textului. Spațiul actual al textului este contextul geografic în care este construit, sau la care se referă textul. Construcția lui este o problemă de istoriografie literară. Spațiul semnificat al textului reprezintă organizarea geografică sau topografică a lumii textuale reale sau ficționale. Forma spațială a textului este spațiul metaforic constituit de rețeaua corespondențelor tematice, imaginale și sonore ale textului. Spațiul virtual al textului este spațiul în care cititorul pătrunde
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
fidelitatea, camaraderia în luptă, solidaritatea politică, onoarea, amintirea). Ziaristul responsabil cu rubrica de decese a citit anunțul la un prim nivel (o comunicare factuală, printre atâtea altele), nebănuind că dincolo de constatarea unui deces (semnificantul) se ascundea un al doilea nivel (semnificatul) moartea unui om pe care mulți îl considerau trădător. Acestui eveniment i-a urmat o manifestare colectivă de indignare, eveniment anodin, la prima vedere. Numeroase asociații și mulți cititori au pro-testat, demonstrând, astfel, caracterul indicibil al morții unui na-zist convins
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]