1,199 matches
-
nemțească, gândind să se răzbune pe francezi. Seara îl prinse pe Podul Alexandru III. Îi plăcea, pe înserat, să bată podurile Senei nu pe toate, ci doar trei sau patru din cele 37. Pentru starea lui de spirit, podurile și Sena erau locuri numai bune de meditație. Stătea sprijinit cu coatele pe balustradă și privea, dus pe gânduri, la valurile Senei, la "bărcile muscă", iluminate și pline de larmă... Podul Alexandru III figura printre favoriți. Era impunător, avea "istorie", era împodobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
podurile Senei nu pe toate, ci doar trei sau patru din cele 37. Pentru starea lui de spirit, podurile și Sena erau locuri numai bune de meditație. Stătea sprijinit cu coatele pe balustradă și privea, dus pe gânduri, la valurile Senei, la "bărcile muscă", iluminate și pline de larmă... Podul Alexandru III figura printre favoriți. Era impunător, avea "istorie", era împodobit cu felinare, îngeri, nimfe, de aici puteai să contempli, în zare, forfota de pe Champs Elysées... I se lipise de suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
care nu lipseau nici aici, ci cunoscutul poem al lui Apollinaire, "Podul Mirabeau", din care recită dus pe gânduri, cuprins de melancolie, ultima strofă: "Curg zilele spre alt destin Nici timpul nu se-ntornă-acum Iubirile nu mai revin Sub podul Mirabeau Sena unduie lin"! Uneori, după "poduri", trecea pe la Tour Eiffel, să se cufunde în vârtejul multicolor, sonor și pestriț al miilor de gură-cască. În drum spre casă descoperise în zonă, pe o străduță laterală, un restaurant românesc, "Miorița". Pe unde călătorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că face parte din prima categorie, căutase, căutase, dar fără prea mare folos. Mai zicea Cioran: "Spune-mi cum vrei să te prăbușești, ca să-ți spun cine ești"! El nu se prea gândise la prăbușire, deși îl atrăgeau podurile și Sena, dar dacă o fi, își dorea o prăbușire ca a lui Icarus, în drum către soare. Și, în final, o cugetare amară, care i se potrivea și lui: "Oriunde am fugi, ducem iadul cu noi"! Al naibii adevăr! După-masă merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
inelele, colierele, medalioanele pictate de maeștrii europeni, la mâinile, gâturile și piepții impunătoarelor personaje regi, regine, duci, ducese... Așa era! Felicitări, Clody, pentru ideea genială! După atâta pioșenie și cultură, se gândi să se "oxigeneze" puțin, bătând câteva zile cheiurile Senei populate de buchiniști, în căutare de rarități. Avu noroc să găsească un exemplar din prima ediție a Istoriei literaturii lui Călinescu și două volume frumos legate din Panait Istrati. Mai găsi și un disc cu Maria Tănase. Sărbători achizițiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Băutura îi ardea gâtul, inelul îi ardea capul, imaginea lui Clody îi ardea ochii. Îi venea să se arunce, ca să se "stingă", în Dâmbovița, dar râul era înghețat, podul prea înalt... Gândi: Dacă n-am făcut-o la Paris, în Sena, de pe podul Alexandru III, cel cu statui și lampadare de fier forjat, de ce-aș face-o aici... Nici vorbă. Petre, ai grijă de "protocol"! Una-i Parisul și alta-i Micul Paris, care de la o vreme parcă-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să-și facă multe, cât mai multe relații în "lumea bună" pariziană. După un timp, începe să se simtă tot mai obosit, stors de obligațiile pe care și le-a creat. Prietenul cel mai drag, Dimov, e revăzut pe malurile Senei nu neapărat cu ochi reci, dar cu o privire mai stinsă, lipsită de strălucirea de altădată. Țepeneag continuă să se agite, pentru și prin cunoscuții lui; să organizeze un samizdat românesc; să-l susțină pe Goma; să-i traducă și
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
alergător de fond care încearcă neîncetat să se depășească singur". Drieu îl portretizează insinuând altceva: "Malraux, care e un adept al lui Nietzsche, un violent apolog al teroarei, apără aventura lui Stalin". Umbra lui Djugașvilii plana pe malul stâng al Senei, iar el era obsedat de pericolul bolșevic. Vedea peste tot mantia suspectă a diavolului. În schimb Malraux observă limitele umanismului lui Drieu. Recunoaște că amicul lui e preocupat de soarta Franței, dar nu de restul lumii, își astupă urechile când
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
slăbiciunea lor. În prefață, Drieu expune o profesiune de credință, se consideră un reprezentant al unei falange care s-a cristalizat, alături de Montherlant, Mauriac, Céline și cu deosebire Malraux. Îi ia apărarea prietenului său pentru că descoperă eroi nu pe malurile Senei, ci în China. În jur nu întâlnește chipurile voluntare de care are nevoie. În comparație cu ceilalți prozatori, nu dibuie ce trăsături comune i-ar uni, dintre toți prețuiește sarcasmul lui Céline, dar adugă că autorul, de la un moment dat, scuipă, scuipă
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
evitat, iar Julia Kristeva și Roland Barthes nu sînt pomeniți defel. Destule pagini ce spun lucrurilor pe nume, demontînd cu calm prejudecăți și clișee adînc înrădăcinate, vor prezenta interes și peste douăzeci sau cincizeci de ani, indiferent de evoluțiile de pe Sena sau Dîmbovița. Mariana Neț e nemiloasă cu ceea ce o deranjează: absența spiritului civic, inerția, practica orientală a tocmelii, nepăsarea, impolitețea mergînd pînă la bădărănie, igiena aproximativă, dezinteresul față de semeni (ca să fiu mai precis, nesimțirea). Nu întîlnim detașare cinică, acreală sau
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
înțeleagă prea bine în românește."; "Regretez însă mult că nu pot în acest an să pun în lucrare sfatul ce-mi dai d-a mă duce la Oxford" (Gr. G. Tocilescu); "Te-ai supărat; ai crezut că mă înnec în Sena! Dar iacă-mă scăpat la Milano.[...] Nu mă îndoesc că voi profita mult de Ascoli, dar totuși mărturisesc, cum ți-am mărturisit înainte de a pleca, că mi-ar mai plăcea la Paris". (I. Bianu); "îmi pare bine că Milanul a
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
dacă vă propun să vă imaginați cam cum a putut arăta primul ei pas, sunt convins că veți deveni deodată cu mult mai receptivi. Și din ce în ce mai amuzați. Iată ce spune Alexandru Dobrescu: "Pe acest fond de controversă transplantată de pe malurile Senei pe malurile Dâmboviței, a văzut lumina tiparului, către sfârșitul anului 1893, la Imprimeria Statului, prima lucrare de sine stătătoare consacrată în exclusivitate subiectului, elaborată de un tânăr al cărui nume era destinat nu numai să figureze pe una dintre principalele
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
despre cîștig. Cărțile nu sînt altminteri. Așezate în librării elegante, incredibil de învecinate, pe Saint Germain, sau în stive hărtănite, pe Saint Michel. Închise în cochilii verzi, care le scot la vedere după un program cu neputință de precizat, pe Sena. Amestecate cu gravuri, reproduceri, kitsch-uri pale sau stridente, mîini care le cer, priviri care le ocolesc. Cînd pleacă turiștii - dacă pleacă vreodată... - își vor fi regăsind, aceste cărți, deodată cu orașul, celelalte straturi, ale culturii fără de comerț. *** Orașul nou
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
limbi, de la muzee, din străduțele interioare aproape pustii, unde rătăcirea fără ghid și fără hartă (te descurci și așa în Paris) nu ispitește. Acolo, orașul vechi își ia revanșa. Orașul nou e scurt și strîmt, cam cît merge naveta pe Sena, de la Tour Eiffel la Notre Dame, puțin în jurul insulei. E orașul consemnat în ghiduri, unde ai să găsești Parisul real și vizitabil, nicidecum pe-acela iluzoriu, trăit de scriitorii și artiștii lui. Nici o vorbă despre Pont Mirabeau, nici despre unde
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
parlamentări, să nu zic certuri - orașul are zgomot de fond, dar nu stridențe - întinse la nesfîrșit cînd, vorba lui nenea Iancu, vrei să auzi vreo halbă pocnită în capul preopinentului, vînzare de bilete a la parisienne. Pleci, de pildă, pe Sena la vale și, după ce-ai văzut, de pe chei, panorama, ți-ar face trebuință un vapor, carevasăzică un bilet. In spate, coada se-ngroașă. In față, vînzătorul vorbește la telefon. Cu soția - conversația se aude prin geam. Gesticulează, cu urechea
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
atribute clare și calități verosimile. Am acasă câteva hărți din secolele XIV, XVII și XVIII, am dat mulți bani pe ele. Una, de exemplu, am găsit-o într-un anticariat din Madrid. Alta am cumpărat-o de la buchiniștii de pe malurile Senei. O hartă a Boemiei și a Pragăi din epoca lui Jan Hus am achiziționat-o în cartierul evreiesc, după ce bătusem toată noaptea străzile înguste și întortocheate, cercetând dughenele de antichități atât de numeroase în orașul de pe Vltava - cândva, un renumit
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
de domeniul artistic în care activează, are în minte, când vine vorba despre capitala Franței, câteva clișee bovarice care îi produc frisoane și dorința irepresibilă de a o (re)vizita: viața boemă a pictorilor din Montmartre, buchiniștii înșirați pe malul Senei, florăresele, cafenelele de pe bulevardul Saint-Germain, șansonetele cântate de Edith Piaf, Charles Trenet, Aznavour, Yves Montand sau Juliette Greco, trompeta lui Boris Vian, Jean-Paul Sartre și mișcările studențești din mai 1968, existențialiștii și noua filosofie, noul roman și noul cinematograf. Pentru
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
Bătuse cale lungă și se trudise din răsputeri, dar acum se găsea din nou la capătul culoarului cu zgură, cu spatele la zid. Tot avea să moară, măcar să fi murit bogat, fără să le fi făcut necazuri altora. O porni încet spre Sena. După un timp nu mai auzi ceasul primarului; auzea în schimb un foșnet ritmic, ca un mers târșâit. Îl auzea așa cum auzise și ceasul primarului și înțelese că totul e o iluzie. La capătul unei străduțe pustii licărea râul. Constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pentru totdeauna. Pe undeva am o atitudine de bucurie perpetuă în fața lucrurilor mici (când am ajuns la Paris prima oară, stăteam lângă Notre Dame și mă gândeam „Uite ce chestie, cum am ajuns eu, copil sărac din Balta Albă, pe Sena!“) și cumva normale. Încă simt o satisfacție deosebită pentru posesiunile materiale de tipul unui televizor sau a unei mașini. Poate o să vină cineva și o să spună că eroii din ’89 n-au murit ca să avem noi mașini și este adevărat
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Cavour, primul ministru al Piemontului, să-l seducă pe Împărat pentru ca acesta să susțină cauza unificării Italieiă și franțuzoaica Marguerite Bellanger, ultima sa amantă oficială. Napoleon al III-lea a rămas În istorie pentru grandiosul proiect pe care, alături de prefectul Senei, baronul Haussmann, l-a interprins, În vederea transformării Parisului Într-o capitală modernă, capabilă să rivalizeze cu Londra sub acest aspect. Printr-un program de lucrări publice și parteneriate publicprivate s-au realizat transformări ale infrastructurii stradale, scurgeri pluviale, canalizări și
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
artificii. Mai erau 200 de km până la Paris. Am găsit un hotel pentru camionagii și ne-am cazat acolo. O cămăruță lângă hipodrom A doua zi, era duminică. Noi vorbiserăm cu madam Gabi că o luăm înainte și când întâlnim Sena, oprim mașina, îi dăm telefon să vină ea să ne ia. Intrăm în Paris, o ploicică măruntă, băltoci. Dăm de Sena, aia trebuia să fie. Am intrat pe poarta Est. După toată chestia asta, hai să dăm un telefon, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lângă hipodrom A doua zi, era duminică. Noi vorbiserăm cu madam Gabi că o luăm înainte și când întâlnim Sena, oprim mașina, îi dăm telefon să vină ea să ne ia. Intrăm în Paris, o ploicică măruntă, băltoci. Dăm de Sena, aia trebuia să fie. Am intrat pe poarta Est. După toată chestia asta, hai să dăm un telefon, de unde cartelă? Era duminică, toate astea de tutun închise. Ne-am rugat de una, ne-a dat aia cartela. Gabi era plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cu câtă dezinvoltură îi spunea Marcel când se așezau în pat în zorii zilei, după o noapte petrecută la cea mai înaltă temperatură: Am să te duc prințesa mea, în Franța, la Paris, să vezi Moulin Rouge, Turnul Eiffel și Sena pe malurile căreia te vor întâmpina buchiniștii cu cărțile lor rare, de mare valoare, și mulți, mulți artiști ai penelului... Și ea îl întreba apoi: și unde mă mai duci? Te voi duce în Grecia, la Kalambaka sus pe Monteoru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pare, am nimerit Într un moment În care metroul era În renovare, peroanele arătînd mult mai rău ca la București ( de altfel, nici la Roma sau Barcelona nu arătau grozav!)! Arcul de Triumf - fără surprize. Am băut un vin pe Sena, pe un vaporaș-restaurant. E momentul să spun cîteva cuvinte și despre restaurantele Parisului. Ele sunt foarte multe, evident, și particularizate. Găsești, cum e firesc, tot ce vrei, la prețuri pentru toate buzunarele : de la 5 euro , la 500 de euro; nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
doamna Mina doarme încă dusă, n-o s-o trezească, la urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi, vîrîndu-și lăbuțele în papuceii de casă căptușiți cu blănițe moi, simțind cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]