910 matches
-
spune că Șaliapin nu prea vroia să cânte la Brăila. în cele din urmă a venit, a cântat, iar brăilenii l-au gratulat nu doar cu aplauze, i-au aruncat pe scenă bani de aur. În anul 1929 Brăila își serba eliberarea de sub jugul otoman, dar epopeea sîngeroasă a istoriei orașului nu putea fi uitată. Căci în timpul ocupației germane (din 1917) orașul a fost vandalizat. Ocupanții au luat cupola de aramă a Bisericii Sfîntul Petru, au luat și clopotele bisericilor pentru
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
activi și titluri apărute, ci și cu ecoul, prezența reală a acestora în viața unui popor. Este misiunea care a rămas, din 2002, unei alte instituții de prestigiu barceloneze, Instituția literelor Catalane (Institució de les Lletres Catalanes), care și-a serbat în decembrie 2007 o dublă aniversare: 70 de ani de la înființarea ei, în 1937, în plin război civil (cu o viață efemeră în urma victoriei franchiste) și 30 de la reînființare, în 1987, după restaurarea democrației. Dublă aniversare și, în același timp
Barcelona - aniversări și proiecte by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/8878_a_10203]
-
povară; tinerețea, o eroare, copilăria, o amintire. Amintiri, erori, poveri... Ce Ťfrumoasăť e viața!" Nu o dată e solicitată materia evenimențial-politică drept suport al umorii defetiste: "îmi place grozav de mult aceasta Ťcoincidențăť... diplomatică: în chiar ziua cînd la Moscova se serbează a 63-a aniversare a Revoluției proletare, la Stockholm conducătorul României Socialiste stă la masă cu regele Suediei. (S-a văzut la televizor!)". Pregnantă apare imaginea dictatorului, într-o transparentă impresie datată 1979, pe motivul "împăratului gol": "Mă uitam la
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
noaptea de vară, cînd Kera Duduca își aștepta iubitul, "se auzeau privighetorile cîntînd în dumbrava de liliac din jurul mănăstirii Antim"; la începutul iernii lui 1817, de Sfîntul Andrei, sufla vîntul aducînd troiene de zăpadă, iar decorul în care Tuzluc își serba onomastica era altul decît al petrecerilor de vară, "de la via Brîncoveanului din Dealul Spirii și grădina lui Bellu de lîngă Văcărești". Același Tuzluc își sfîrșește zilele bolnav în mahalaua Oțetarilor, după ce suferise un atac în timpul căsătoriei lui Păturică cu Kera
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Fratele mai mic al Sfanțului Ilie, Sf. Pantelimon, cunoscut și ca Sfanțul Ilie cel mic (sau cel șchiop), sau Pintilie Călătorul, încearcă să-l facă pe acesta să fie mai îndurător cu crecincioșii care cad în păcat. Sf. Pantelimon se serbează pentru a liniști trăsnetele, arsurile și căderile de grindină, potrivit sfatulparintilor.ro. SFANȚUL MUCENIC PANTELIMON s-a născut în anul 284 d.Hr, în orașul Nicomidia. A trăit în timpul împăratului Maximian (286-305). La naștere a primit numele de Pantoleon, un
SFÂNTUL PANTELIMON, doctor fără arginți – Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77384_a_78709]
-
Melancolia cuprinde un întreg program de viață, după cum versurile care deschid prăfuitul poem epic Aprodul Purice îl caracterizează deplin pe Negruzzi și ne dispensează de orice comentariu: "Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. Plugarul cu hărnicie s-apucase de arat. Pămîntul ce era încă d-al său sînge rourat; Uitat-acum moldovanul trecutele lui nevoi, Și cu fluierul la gură, păstorul pe lîngă oi Cîntă dragostele sale. Vai, el nu putea gîci Că vrăjmașu-ntr-a
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
și sare afară. Se pregătește să iasă și Roman, când Esmé îi spune lui Lionel în română: — Compatriotule, să zici mersi: trebuia să mori pe 12 mai, da’ ți-am făcut cadou o zi de la mine, s-apuci să-ți serbezi ziua de naștere. În ziua morții, din păcate. Dacă tot mi-ai făcut cadou o zi, de ce nu-mi faci mai multe? — Puterile noastre sunt limitate. Și așa o să trebuiască să fac un referat, să dau explicații ce e cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
obiceiul nostru, și i-am dat numele de Vișinel. De atunci n-a mai fost bolnav... - Ei, și? Te întrebam de dată. - Păi cum vă spuneam, de Joia Verde! Dumneavoastră nu știți, dar noi țiganii sărbătorim Paștele ortodox, dar îl serbăm și pe al nostru care se numește Joia Verde. - Și când cade această sărbătoare a voastră? - La o săptămână de la Paștele creștinilor ortodocși; în anul acela a fost pe 25 aprilie. - Exact! interveni Alex entuziast. În ziua aceea s-au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tot? Da. Absolut peste tot. Începu s-o sărute. În scurtă vreme, simți că ia foc. Se sperie atât de tare, încât, țâșni afară de lângă fată, ca scăpat de la balamuc. Expoziția În fiecare an, de 8 septembrie, creștinii ortodocși o serbează pe Sfânta Marie cea mică. Pe întreaga întindere pe care se desfășoară amintita sărbătoare, oamenii cucernici, îmbrăcați în haine curate, frumoase, de dimineață se duc la biserică, apoi, ziua întreagă, și-o petrec în bucurie și voie bună. În unii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
erau cu nasul retezat ca al episcopilor luterani de pe sarcofagiile din cetatea episcopală din Biertan, iar Afrodita făcută cioburi și ascunsă alandala în sertare, în locul caietelor mele cu însemnări, în seara de Ajunul Anului Nou ’76/ ’77, cu toate că trebuia să serbez revelionul cu prietenii la cineva acasă, luasem o hotărâre de ultimă oră, de a reasambla fragmentele de corp ale zeiței frumuseții. Celorlalte două zeițe nu mai aveam ce le face. N-aveam cum să repar nasurile cârne. Ceea ce mă deranja
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
religion? Une societé, peut-ètre; un individu, non...” Toamnă deosebit de grea. Grea de amintiri, dar mai ales de creșterea nivelului de trai. Bancuri cu alimente. Alimentele-animale fabuloase cu cozi. Cozi cu cântec. Îmi amintesc de tatăl meu. Astăzi i-am fi serbat ziua de naștere. Câți ani ar fi împlinit? Requieacat în pace! Ploi. Și loc pentru meditație. O scuză pentru convocările la practică agricolă. Anul acesta școlar trebuie să fie anul calității. Va fi, desigur, din moment ce elevii noștri au făcut din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se vede? Se aude ușa de la intrare. Roji sare ca arsă: - Gata cu pauza, copii. Vin clienții. Ies copiii de la școală. Eu m-am retras. Pa și pusi! 8. Cu vreo zece zile înaintea reprezentației noastre, eu și cu Iozefina serbam deja două săptămâni de la primul nostru sărut. Merg la întâlnire pe la orele la care biblioteca nu avea mulți clienți. Ajung primul. Descui pentru că aveam și eu și Iozefina chei de yală de la intrare. Iau o carte dintrun raft și aștept
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
locuia chiar în curtea lor, în vechile lor acareturi, într-o fostă bucătărie de vară unde, cu zeci de ani în urmă, se aduna toată familia, încă mai trăiau părinții lui Karin pe-atunci, mai mult vara și toamna când serbau finalul recoltatului sau când tescuiau strugurii. Acolo statul îi dăduse femeii un mic spațiu unde să-și crească cât de cât, copiii. Venea la Karin-tante, o curăța, o spăla, îi făcea cumpărăturile și, în schimbul unei brume de bani, îi dădea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
învățat-o de la voi n-a fost aceea dintre noapte și zi sau cald și rece, ci dintre goișe și evreiesc! Acum însă iese la iveală, dragii mei părinți, dragi rude și prieteni adunați aci de față pentru a mă serba cu ocazia bar-mițva-ului meu, iese la iveală, bălălăilor! Bălălăi tembeli ce sunteți! - ah, ce tare vă urăsc pentru tembelismul vostru evreiesc! Inclusiv pe tine, Rabbi Silabă, care m-ai trimis pentru ultima oară în viața ta să-ți cumpăr de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta a anului se ivesc prin dreptul crestei Fatu Hiva, în Marchize, si se ascund în spatele insulei sfinte Rarotonga. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă cu un glas hotărât: Când o să fiu navigator, o să te duc la carnavalul care se serbează acolo o dată la opt ani. Hiro Tavaeárii a fost o dată și mi-a povestit că vin oameni din toate colțurile lumii. Visezi prea mult, îi atrase ea atenția. Stelele m-ajută să visez, răspunse. Știai că există tot atâtea insule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sunt aici, n-am adormit, nu te-am uitat nici un pic. De ziua mea am primit cadou un bărbat, ce bine, îi spuneam lui Cehov la Brăila. Toți plecaseră, inclusiv Marius, mult mai devreme, adică el nici nu venise, îmi serbasem oarecum ziua, hai, după spectacol dau o bere în Past Time, cafenea super unde Marius mi-a scris la o ciorbă de burtă într-o dimineață pe hârtia de sub farfurie: Nu toate vacile sunt mov, vezi Milka. Dar dulce. Pupături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
al tau? Adrian chibzui o clipă, apoi spuse: — Tu . Pe Eleanor această declarație o lasă rece. — În afară de mine. — Nu cred să mai am vreunul, spuse el. Din păcate, nu-i un concept care să țină de vârstă mijlocie. Adrian își serbase cea de-a cincizecea aniversare cu câtva timp în urmă. Eleanor era cu doi-trei ani mai tânără. Cu vreo treizeci de ani in urma fuseseră colegi de studenție, împreună cu Șam Sharp, la o universitate din provincie. Amândoi îmbătrâniseră frumos. Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
eu ce puteam să fac!? Era nu numai o scuză, ci și o acuză adusă destinului ei de femeie slabă, cu inocența pierdută, a neputinței în fața sorții de a opune rezistență crudelor ei căi, pe când undeva, în adânc, victoria era serbată rece și sec, asemenea răspunsului soldatului la felicitările superiorilor: Servesc patria! Vizitele P eretele cu biblioteca plină de cărți culisă într-o parte, dezvăluind perspectiva unei camere necunoscute ca fiind dintr-un vis avut dinainte de Revoluție. Medicamentele or fi iscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
buzunarele absolut goale. Numele tău e magic, iubito! Și-l scrise în zăpada afânată. Pesemne că avu efectul unei mantre. Pe dată ajunse, cerând găzduire la Mănăstirea Slătioara, de rit vechi, peste câteva zile urmând a fi Crăciunul, deși îl serbase la Brăila cu Any, apoi Anul Nou, deja trecut în neant. După ce acele timpului se rotiră de 720 de ori pe cadranul iernii, Gustav, umplând toate cărările, straturile de zăpadă, toți copacii pădurilor și porțile caselor cu numele iubitei, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
decât o înviere. Sinele lor bănuia că a venit primăvara, deși abia se înstăpânise vara. Un greiere, prizonier veșnic iubirii pentru soția pe care o furase de acasă pe când abia trecea în clasa a V-a pentru ca, iată, acum să serbeze, peste două veri de lăutărie, Nunta de Argint, încerca să-și acordeze instrumentul cu ALTTONUL, dar iubițica îi smulse din gură nota La și îi făcu disperată semn să tacă, arătând cu antenele spre tavanul de pământ. Dar ce atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o lăsa pe Raluca singură într-o casă în care erau mai mereu oameni de tot felul, femei de serviciu, grădinari și meșteri care aveau tot timpul de făcut ceva. Fata ceruse părinților s-o lase singură acasă ca să-și serbeze onomastica cu cîțiva colegi de clasă. Toți au reușit la facultate, erau de familii bune și au plănuit această escapadă în liniște și rai. Fetele vor pregăti carnea, băieții vor face grătarul și apoi vom face curat cu toții, gîndeau fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
luminat, plin de viață (orașul ce nu doarme niciodată). Câte filme nu văzusem cu acest oraș, cu întreaga Americă: acțiune, thriller-uri, polițiste. Am dorit civilizația aceea. Și acum eram la o petrecere, ceva șic de după serviciu pentru a-l serba pe un coleg. Vântul îmi adia prin păr. Mă chema. Mă numesc Anca Negru și în această noapte eram tristă pe viață. Pentru că nimic nu era ideal, pentru că nu exista ce căutam. Și pentru că nu exista, se părea, nimic la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca odată pe an se aprindeau pe drumuri focuri, prin cari săreau bărbații și tinerii, iar pe prunci îi petreceau prin flacără mamele lor, ca să se curățească" (Theodoret: Quaest. 47, în IV reg.). Datina aceasta era la Romani, când ei serbau la 21 Aprilie sărbătoarea Patilia sau Parilia, în cinstea zeiței Pales, apărătoarea turmelor. Se făceau focuri de paie, peste care săreau de trei ori oamenii, ca să se curățească și chiar și turmele treceau peste aceste focuri, de trei ori. Însuși
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care a trecut Franța: 80 de regi, doi împărați, cinci republici și două războaie mondiale. Catedrala, păzită de monștrii sculptați din piatră, a fost jefuită și aproape demolată în timpul Revoluției franceze, însă a supraviețuit iar în câteva săptămâni își va serba cea de-a 850-a aniversare. Piatra de temelie a fost așezată în 1163, iar aproape 180 de ani mai târziu, caterdala era gata. Aici a fost încoronat, în 1431, regele Henric al VI-lea, iar în 1804, Napoleon a
Câți ani crezi că a împlinit catedrala Notre Dame din Paris? by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80476_a_81801]
-
Crucii este o zi prielnică pentru culegerea plantelor de leac, dar și culesul viilor începe tot acum, de-aceea ziua poartă și denumirea de „Cârstovul viilor”. Teama de foc Când la 15 septembrie Biserica cinstește pe Mucenicul Nichita, poporul român serbează pe alocuri pe Sfântul Macovei, cunoscut ca apărător al păsărilor mai mici decât năprasnicul uliu. În ziua de 22 septembrie, când Biserica prăznuiește pe Mucenicul Foca, poporul român, în special în zona de nord a țării, ține cu sfințenie această
Septembrie la români: credințe populare. De se consideră pregătirea pentru o nouă viață by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/73943_a_75268]