148 matches
-
poetic, 1992, p. 118). Avut-a Geo Dumitrescu modele? Trimiterile la Edgar Poe formulate de Doinaș (propunând asemănări între Corbul poesc și Câinele de lângă pod) sau la Jules Laforgue nu rezistă. În erotica atât de personală din Furtună în Marea Serenității pare să fi lăsat urme Ion Vinea (nominalizat într-un fragment Despre certitudini): persistă amintirea Ioanei lui Vinea, fata care "nu știe ceti"; în Pelagră se aud vagi ecouri din Tristan Tzara: "Ți-am spus "Violaine" și tu nu ești
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mișcat de invarianta arhaică, înduioșat de rostirea aurorală. Uvertura la Imnele bucuriei cu suava Lumină lină (titlu de cântare sacră, de găsit la Arghezi) -, lumină de seară, mai precis de vecernie ortodoxă, jalonează accesul într-un spațiu mirific, de divină serenitate. O natură sublimizată, parcă dez-istorizată e pretext de peisaj sonor, monodie și spectacol de lumină: Lumină lină, lini lumini Răsar din codri mari de crini I-atâta noapte și uitare Și lumile-au pierit în zare Au mai rămas din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cât și furia, bucuria, dar și tristețea. Ea se nuanțează, își schimbă culoarea, aspectul, ritmul. Variațiile ei sunt la fel de infinite ca și întinderea, expresie a imensității și puterii naturii, a forței cosmice, a gloriei divine. Personifică la fel de bine plenitudinea și serenitatea, dar și abisul și teroarea. Pentru toate motivele evocate mai sus, marea are o valoare inițiatică și spirituală. Traversarea mării (Moise, Ulise), precum și înghițirea de către un pește uriaș (Iona, Pinocchio), teme legendare și universale, evocă trecerea de la profan la sacru
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
celor ce nu făptuiesc, ce nu pot făptui. Remușcarea le ține loc de faptă” (I, 292). Om al contrastelor, în momentele de apatie își reproșează neputința de a distruge anarhic lumea; în schimb, când e teribil în agresiune, tânjește după serenitate. În alt loc, tocmai după o scenă deplorabilă, Cioran precizează: „Orice violență e suferință. Un om care-și pierde autocontrolul este de plâns: cel mai adesea riscă să fie ridicol. Iar ridicolul e tocmai suferință” (II, 122). În fine, să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
unei efigii încremenite: "...se apropie și vorbea lui Drăgănescu despre prințul Maxențiu. Un adevărat studiu în ivoriu, bietul prinț, înainte de plecare. Amintea o plachetă pe care o văzuse în muzeul din Fribourg: Tête de martyr sans nom." Se adaugă imaginii serenității (ca într-o ironică răsturnare / repetare a motivului horațian beatus ille...) regăsirea locului (pre)destinat lui, păstrat într-o lume posibilă, arătată doar gîndului său casa Elenei: "Casa frumoasă, luxul domol, ordinea odihnitoare și profilul neted al Elenei, toate i
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se vor ego-grafii ale dezabuzării, ale spleen-ului sau ale îndoielii de sine, stări tratate adesea în maniera modelului (recunoscuți direct, prin citare, sunt maeștrii Bacovia, Arghezi și Baudelaire). În puține cazuri, ambianța în care autoarea se retrage îi conferă serenitatea de care are nevoie Seninătatea lemnului dă chiar titlul celui de-al doilea op apărut la editura ieșeană Cronica, în 1997. Spațiul de reculegere preferat este reprezentat, într-o secțiune a creației, de muzeul din Mircești, în tihna căruia fertilitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de credincioși ultragiați de ocultismul "malefic" al amintitului Bufon. Vreau să-l înțelegem bine pe Montresor! El e pregătit de crimă și chiar o săvîrșește, paradoxal, tocmai, din credința sa fierbinte. Confruntat cu replica "Pentru dragos-tea lui Dumnezeu!", răspunde, cu serenitate, "Da, pentru dragostea lui Dumnezeu!" A ucis orcît ar părea de sinistru pentru omul modern din iubire pentru Dumnezeu, așa cum ar fi procedat orice catolic practicant adevărat din Europa arhaică în locul său. În lumina acestei ipoteze a creștinului fanatic ce
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o natură scindată între nevoia recluziunii creatoare și impulsul irepresibil al participării la tensiunile istoriei (însăși biografia lui Hesse stă sub semnul acestei ambi valențe: născut într-o familie de misionari creștini, crescut, o vreme, în India și interesat de serenitatea spirituală buddhistă, autorul luptă, ulterior, în primul război mondial, ca voluntar în armata imperială). Se pare că structura sa morală de adîncime a purtat mereu umbra unei fisuri între vita contemplativa și vita activa, iar dilema s-a transferat, insidios
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și epistemologice dintre cele mai atractive. Deimografia e un cuvânt bine ales și datorită asocierii dintre destrucție și sexualitate, pe care el o sugerează. Istoria comparată a mitologiei și a mentalităților face distincție între culturi ale spaimei și culturi ale serenității, linia de separație trăgându-se pe undeva pe la granița dintre Occident și Orient, ceea ce nu este întotdeauna adevărat și câteodată dificil de asimilat ca instrument de lucru. Sub aspect metafizic, iudaismul este o cultură a spaimei: "Eu, Domnul Dumnezeul tău
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
până la un punct. Fiindcă tocmai luxurianța fenomenologică a realului, care glisează cu abilitate în trena fantasticului, și tribulațiile psihologice ale individului însetat de experiență sunt valorile după care se orientează atât omul Mihăescu, cât și scriitura propusă de acesta. În serenitatea unui Empireu există extazul pacific, dar nu există nici empatie, nici frământare. Or, acestea sunt, în concepția prozatorului nostru, instrumentele cunoașterii. Iar terifiantul este una dintre măștile pe care suferința le imprimă oricărei narațiuni autentice. 2.3.3. Thanaticul vindicativ
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
incarnând poezia desăvârșită, instrument civilizator care operează metamorfoza estetic-alchimică a naturii în cultură, dar care se transformă și într-un straniu element de seducție, un opiaceu sonor. În ciuda instrumentului apolinic, lira, spre deosebire de flautul sau naiul dionisiac, primul va reda nu serenitatea și puritatea detașată a sunetului divin, ci muzica melancoliei, a unei ireparabile pierderi, ilustrată de tragedia orfică a pierderii Eurdikei, dar și a sfârșitului său. În ceea ce privește reprezentarea lui Orfeu în arta plastică, se poate observa că sensibilitatea simbolistă operează o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se atribuie mai întotdeauna o conotație sexuală. Masca apărută din neant ne avertizează asupra ororii delectabile; ea prezintă oarecare similitudini cu trăsăturile chipului sfântului, intenția pictorului fiind să reia, cu o altă expresie, cea a Gorgonei, chipul lui Ioan, cu serenitatea tristă, litificată, a unei măști mortuare. Cel de-al doilea volet al tabloului reprezintă un alt spațiu și o altă figură martirizată, cea a modelului prestigios al sacrificiului. Bărbatul care-și întinde brațele în gol, după axele unui cruci, poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sufletul iubitorului de artă trebuie să se bucure în egală măsură de actul lecturii sau al contemplării, fiindcă opera blakeană are ca public țintă masele, nu elitele 131. Artă vizionara implică o finalitate soteriologica transparență, funcționând că un generator de serenitate intelectuală și de extaz religios pentru iubitorul de artă132. Acesta dobândește, astfel, acces la spațiul și la timpul privilegiate pe care le deschide viziunea: "If the Spectator could Enter into these Images în his Imagination approaching them on the Fiery
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
confecționate din sticlă, contribuiau la deghizare: un directoraș financiar de la o mare bancă, ieșit la alergarea de dumnică seara. Se oprise să își tragă sufletul și privea absent la cortul de circ. Extrem de natural. Descoperise că e ciudat de calm. Serenitatea aceasta îi amintea de momentul imediat următor incendiului de la circul Hasbro din Ohio, înainte ca toate implicațiile dezastrului să devină evidente. Deși ar fi fost normal să urle, descoperise de fapt că e amorțit. În comă emoțională. Simțea același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care alternează cu scurte episoade de acalmie. Ei au evidențiat cu fantezie și rafinament sonoritatea originală a discursului muzical, aflat mereu într-un proces de metamorfozare și dinamizare. Finalul neașteptat, care aduce o schimbare de atmosferă și de perspectivă, sugerând serenitatea și pacea sufletească, a avut un impact puternic asupra spectatorilor. În continuare, violonista Diana Moș a oferit o variantă inspirată, plină de culoare și strălucire a lucrării compozitorului Mihai Măniceanu, intitulată sugestiv Crescendo. Ascultând-o pe Diana Moș, publicul a
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
le-a răspuns empatic în joc scenic și interpretare. Brünnhilde a readus-o pe scena Sălii Palatului pe soprana Petra Lang. O Brünnhilde cu dezinvoltura scenică a Walkiriei, și în plus cu o construcție a rolului extrem de complexă: lirism și serenitate în salutul soarelui, duetul cu Siegfried, euforie în cântul dragostei ce oferă libertatea absolută, reținere și profunzime în confruntarea cu Waltraude, în esență o confruntare între sentimente și marele destin al zeilor, până la tragismul impecabil dozat, pornind de la trădarea lui
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
necazuri și să le socotesc mai ușoare. Deci, conchide Sfântul Ioan Hrisostom, „ai văzut că dorul de Dumnezeu taie tăria necazurilor și că nici nu ne lasă să le simțim când vin peste noi ?”256 Cei care Îndură suferința cu serenitate, cu Împăcare, nea‑ vând o atitudine revoltătoare și de refuz a acesteia, au fericita nădejde că răbdarea suferinței Însoțită cu mulțumirea către Dumnezeu Îi conduce spre Înviere, spre o nouă viață. Când suferim și ne Îndreptăm privirile spre Dumnezeu, suferința
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
garantată printr-un ansamblu de drepturi și datorii, înainte de a fi concepută de către filosofi și teologi ca o caracteristică individuală pur psihologică și morală. Libertatea în concepția stoică este astfel înțeleasă ca fiind starea ideală a ființei umane, care atinge serenitatea prin stăpânirea pasiunilor și prin înțelegerea naturii, o astfel de detașare implică, fără îndoială, o anumită forță sufletească, această concepție orientând reflecția teoretică într-o direcție nouă; de aici înainte, pentru întreaga filosofie clasică (Spinoza și Leibniz), libertatea semnifică independența
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
absolut pasionante, cu Schuricht și Ferenc Fricsay. Numărul 24 există și el, cum o amintește în livretul discului exegetul pianistei, Jerôme Spycket, în nu mai puțin de șase versiuni (dirijat de Cluytens, Karajan, Munch, Hindemith, Klemperer și Markevitch). Dar câtă serenitate aici, în intepretarea Clarei Haskil! O serenitate, insistă Spycket pe bună dreptate, „pe care arareori o găsești într-o asemenea unitate, constanță, de la un capăt la celălalt al concertului“. Și ce se poate spune mai mult despre acest disc târziu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Numărul 24 există și el, cum o amintește în livretul discului exegetul pianistei, Jerôme Spycket, în nu mai puțin de șase versiuni (dirijat de Cluytens, Karajan, Munch, Hindemith, Klemperer și Markevitch). Dar câtă serenitate aici, în intepretarea Clarei Haskil! O serenitate, insistă Spycket pe bună dreptate, „pe care arareori o găsești într-o asemenea unitate, constanță, de la un capăt la celălalt al concertului“. Și ce se poate spune mai mult despre acest disc târziu revelat publicului și colecționarilor decât îndemnul final
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
și apa sunt izvor nesecat al botezului, al euharistiei, elemente care în fântâna inițierii din mijlocul pădurii influențează arta sacerdotală. Înger și om supus suferinței, fiul lui Dumnezeu reușește să smulgă de sub puterea destinului sufletele sfinte, luminându-le până pe tărâmul serenității. Începuturile au fost transmise omului în limba îngerilor, cel desemnat ca fiind spiritual, iar noi folosim limbajul întrupat. Până la reprezentarea celor trei transformări ale lui Anthropos stadiul omului de lumină locuia în paradis. Străbătut de suflarea forței destinului, slujit de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viață sau legende menite să ilustreze „teoria în practică“. Nimic vulgar în romanul Ascetul dorinței, multă vulgarizare, însă, a conținutului Kama Sutrei (Sudhir Kakar este și autorul unei tălmăciri a cărții plăcerilor), a istoriei reale a vieții maestrului indian. Poziția serenității Kakar cultivă detalii de epocă și nu grăbește ritmul povestirii pentru ca cititorul să poată zăbovi asupra fiecărei dezvăluiri în parte, imaginând, aprofundând, exersând. Lumile dragostei diferă în funcție de interiorul lumii fiecărui personaj, dar în acest roman toate „categoriile“ sunt tratate cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
lumii fiecărui personaj, dar în acest roman toate „categoriile“ sunt tratate cu tandrețe, de la curtezanele abile și la femeile-zeițe, până la bărbații virili ori timizii „începători“. Spusele și acțiunile lui Vatsyayana au tâlc: alegerea de a se retrage în meditație exprimă serenitatea la care ar trebui să râvnească și pentru care ar trebui să trudească orice cuplu, dincolo de limitele intens-plăcute ale pasiunii. De aceea, Ascetul dorinței nu este nici măcar printre rânduri o carte a lui „69“, ci a poziției seninătății profunde, asumate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
a face o vizită episcopului greco- catolic Ioan Suciu, cu care era în relații de prietenie. "Ne cunoșteam, ne înțelegeam, o afinitate și o concordanță în toate ideile pe care le exprimam dădeau discuției noastre un aer de claritate, de serenitate rememorează Dan Vizanty întâlnirea cu înaltul prelat (care avea să moară în detenție politică, în 1953). La ora 7 am cinat împreună în sala specială a Palatului. Împreună este un fel de a spune, pentru că IPS a ciugulit doar câte ceva
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ultima vreme, sfârșitul războiului, întoarcerea în țară de pe frontul de vest, câteva reflecții asupra situației actuale. Ne cunoșteam, ne înțelegeam, o afinitate și o concordanță în toate ideile pe care le exprimam dădeau discuției noastre un aer de claritate, de serenitate. La ora 7 am cinat împreună în sala specială a Palatului. Împreună este un fel de a spune, pentru că IPS a ciugulit doar câte ceva, pentru a-mi da impresia că mâncăm împreună. Un călugăr se ocupa discret cu serviciul totul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]