1,092 matches
-
sărea în față ca un șarpe, a încercat s-o pironească pe pupitrul de la care vorbea zadarnic. El eșuează în tot și până la urmă cârnatul sare în aer, mărul e tăiat în două cu un cuțit de bucătărie purtat în servietă ca o sugerare a soluției ultime de salvare din neputința individului de a dialoga cu timpul și semenii săi. Strălucitul joc al actorului, devenit el însuși corp de vorbire, limbaj al angoasei sale, mi-a amintit de Antonin Artaud, de
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
1990); scimmia, în italiană (mai exact, în unele dialecte din nord), trimite la starea de beție (E. Ferrero, Dizionario storico dei gerghi italiani, 1991). Există totuși și un alt sens, vechi în argoul românesc interlop, al termenului: acela de "geantă, servietă, valiză". E posibil ca acest înțeles să provină dintr-o metaforă, poate din una care să fi translat de la obiectul "desagă, legătură" (V. Cota, Argot-ul apașilor. Dicționarul limbii șmecherilor, 1936) la bagajele mai noi. O desagă de acum un secol
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
tehnic, din limbajul secret al hoților; pornind de la acesta s-a format și derivatul maimuțar "hoț de valize, care acționează în trenuri sau în gări": "Maimuțarii trenurilor de cursă lungă" (G. Astaloș, Utopii, 1997); ŤMaimuțariiť sunt hoții de genți și serviete". (Ziarul, 21.09.2004). Nina Croitoru Bobârniche, în dicționarul său de argou românesc (ediția a doua, 2003) înregistrează și formula "Salt la maimuță!", ca îndemn codificat de a fura dintr-o geantă. Pe de altă parte, unele descrieri ale specializărilor
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
cerul Încărcat cu stelele iubirii! La orele nouă a sunat ceasul iar românul epuizat, cu ochii roșii de nesomn și cu o stare de mahmureală pronunțată a Încercat să mănânce ceva și a ajuns În biroul directorului general. Avea În servietă contractul pe care Îl studiase În acea dimineață și ale cărui cifre și rubrici le cunoștea foarte bine. A fost Îmbrățișat și sărutat de cele două gazde, a fost Întrebat de familie și de gândurile legate de ziua de azi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Vă știu, dumneavoastră l-ați asigurat și pe domnul Claude împotriva inundațiilor. Sami Hirsch își scoate cagula. Stiopa îl întreabă: — Ce faci, ai înnebunit? — Dacă m-a recunoscut, spune Sami, fericit că poate să respire în voie. Stiopa deschide o servietă plină cu bancnote de cinci sute de euro. — Semnezi acum toate actele și ai aici o sută de mii de euro. Pe loc. Ce n-aș da să fiu în locul tău, să câștig așa ușor banii! — Îți cedez locul. — Nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ia preșul. După care, în loc de „bogdaproste“, spune, în românește: — Sunt Anghel, de la consulat. Lionel ezită între a deschide și a nu deschide. Deschide. — Intrați, îi spune el, evident, în franceză. Anghel intră cu preșul într-o mână și cu o servietă Samsonite - cumpărată din banii proprii - în cealaltă. Se oprește în vestibul ca să aprecieze situația locativă a obiectivului. Indus în eroare de goliciunea garsonierei, crede că Lionel e un nenorocit care împușcă francul. În Franța. Așa că-l ia tare, pe românește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Nu e grav. Văd că v-ați hotărât să evoluați într-un decor minimal, îi arată Gérard scenografia îndrăzneață, constând într-o saltea, un scaun și un birou. — Vreau să evoluez în voie. Ai adus banii? Producătorul scoate dintr-o servietă Lancel un plic care dă pe afară și o foaie cu antet. După episodul cu Anghel de la consulat, Lionel citește atent hârtia. Constată o neconcordanță pe care i-o semnalează: — Noi ne-am înțeles la 400 000 și chitanța e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut. Unul dintre ei ținea În mână un pahar din plastic, din care se Înălța un abur palid. Bătrânul privi zăpăcit de-a lungul culoarului larg și realiză că nu prea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
panglică în jurul barei reci din aliaj. Lumina de neon pătrunse în tunel, dar întunericul n-a biruit-o, doar a acceptat-o așa cum și Delia se învoise să aducă florile. În spatele ei, instalat pe bancheta roșie, un domn cu o servietă imensă o critica din priviri. Delia simți în ceafă o senzație neplăcută ca de arsură și își plecă privirea în pământ. În fața ei, tânăra cu fusta foarte scurtă și cu fața palidă privea și ea în gol. Caietul din poala
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trenul să ajungă în stație. Vrând să-i evite, Delia se așeză cât mai departe, acoperindu-și genunchii cu florile. În timp ce lumina de neon se pierdu în lumina din stație, Delia se întrebă ce-o fi în mintea domnului cu servietă, dacă l-ar cunoaște mai bine s-ar putea îndrăgosti de el, dar poate că și el se gândește ce-o fi în mintea ei și, dacă ar cunoaște-o mai bine, ar fi în stare s-o iubească. Nici unul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
rujul de pe podea. În spatele ei, cei doi puști salivau ostentativ, numai unul călcă batonul roșu și se duse apoi să coloreze albul din jurul surorii sale. Pe măsură ce stațiile treceau, tânăra cu fusta foarte scurtă devenea și mai palidă, iar domnul cu servieta imensă, și mai nerăbdător. Deliei îi venea greu să-și ia privirea de la trandafirii ce atârnau peste garoafele ei și abia dacă îndrăznea la răstimpuri să arunce un ochi spre tânărul din față. Ar fi putut să-i spună „Numai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să-i spună „Numai noi doi avem flori“ și asta i-ar fi apropiat. Apoi i-ar fi atins brațul ca din greșeală și el ar fi luat-o de mână. Însă Delia nu îndrăzni să spună nimic. Domnul cu servietă își drese glasul și se ridică important. Ceasul său cât încheietura mâinii bătea în ritmul inimii. Dacă o să coboare acum e un trădător, nu l-aș putea iubi niciodată și toată vina căzu pe umerii lui, în timp ce trecea prin cadrul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tehnică, o să vină să ne scoată de aici, îi lămuri puștiul. Orele treceau când mai repede, când mai încet, până începură să se suprapună, devenind o singură clipă, aceeași pentru toți. Bărbatul cu alură de funcționar își scoase agenda din servietă și o cercetă atent. — La ce vă uitați? îl întrebă peste umăr secretara. — La ce am pierdut. Cred că am să șterg ziuă asta din agendă, nu mi-a folosit la nimic. — Vă înșelați, domnule, mai târziu vă veți aminti
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să fumeze o țigară În fața salonului, golănașii, dealerii de droguri din Caucaz, peștii și prostituatele ucrainene, plus hoții de mașini se amestecaseră cu noile categorii revărsate din centru, vânzătorii de organe artificiale, afaceriștii imobiliari care, În costume lucioase și cu serviete În mâini, străbăteau preocupați piața la toate orele zilei, târfele realizate În laborator astfel Încât să semene cu vedetele la modă, membrii crimei organizate care apăreau la sfârșitul lunii, În mașini negre și Însoțiți de două-trei gorile, ca să-și Încaseze sumele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
reziste, cățărându-se ca un tic nervos pe obrazul clădirii, până când invadatorii au pus-o cu spatele la zid și-au orbit-o. În lift, m-am privit În oglindă. Cu chelie și cu insulițele de păr alb de deasupra urechilor, cu servieta mai uzată decât podeaua unui magazin de solduri și lentilele ochelarilor groase cât două discuri de frână, păream bunicul tuturor contabililor. În fața apartamentului Verei, singurul de pe palier, malacul stătea de gardă, așezat pe un scaun. Când ușa liftului s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un asemenea moment de slăbiciune? Îmi doream cu disperare pur și simplu să fiu consolat. Dar era foarte probabil să o găsesc și pe Georgie într-o stare de profundă frământare. Mi-am încuiat biroul și mi-am pus în servietă lista clienților cărora le promisesem că îi voi vizita în ianuarie, precum și ciorna capitolului privitor la tactica adoptată de Gustav Adolphus în bătălia de la Leuthen. Îmi aranjasem lucrurile în așa fel încât să nu mai trebuiască să trec pe la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
picior, am Încercat să-mi trag pantalonii deloc cooperanți, să-mi Îmbrac maioul și să deschid ușa - toate În același timp. — Vă rog, puteți să-nchideți ușa, spuse un bărbat de vârstă mijlocie, intrând direct În apartament și așezând o servietă elegantă pe masă. Numele meu este Wickert, Doctor G. Wickert, inspector adjunct la Brigada de Moravuri. Și investigăm un misterios... Permiteți? Șterse scaunul de praf și se așeză. Deces. Inspectorul afișă un zâmbet prostetic - din toată dantura strălucitoare. Aranjându-și ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de la robinetul din bucătărie. Când m-am șters, apa pentru cafea fierbea deja. Din păcate nu mai aveam nici zahăr, nici lapte. Mi-am Întrebat oaspetele nepoftit dacă Îi place cafeaua fără zahăr, dar Începu doar să bată În Încuietoarea servietei sale; manechiura Îi strălucea În soarele puternic de dimineață. M-am dus să iau un scaun din bucătărie și mi-am dat seama că un alibi nu mi-ar fi stricat acum. Sunteți Alexander Knisch, născut În Viena În 1899
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la o parte agenda cu spirală. Părea că am scăpat basma curată, cel puțin pentru moment. Clicăind cu stiloul aurit În dantura sa, inspectorul părea să cântărească alternativele. Trecu un minut, apoi Încă unul. În sfârșit, Îndreptându-și spatele, deschise servieta și scoase un dosar. — Da, deci ne-am Înțeles, domnule Knisch, nu-i așa? Aveți o... Cum să formulez? O atitudine deschisă către viața culturală a vremurilor noastre. Poate ne-ați fi de folos la moravuri. La acest gând zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
contactați imediat ce ați terminat. Și arătă fotografia cu creionul. Dar numai la numărul acesta, domnule Knisch. E numărul direct de la Brigada de Moravuri. Și aranjăm noi o Întâlnire. Wickert se ridică și zâmbi. La fel și eu. Wickert Își luă servieta și se duse spre ușă: mi-am luat și eu cana și l-am urmat. — Trebuie să aflăm ce-a făcut această femeie cu adevărat, spuse Wickert Împingând clanța și ieșind pe coridor. E timpul să facem ceva cu molima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de tren care se zgâlțâia - și dintr-o dată mi-am dat seama ce era: imaginile se derulau invers. Trenul se opri brusc, iar femeia Își puse haina și pălăria cu mișcări ciudate, Încheindu-și nasturii de jos În sus, lăsând servieta jos și ieșind din compartiment cu spatele. Chiar Înainte ca lumina să se stingă și să se aprindă din nou, de data aceasta, Îndreptată spre două forme neclare, Încolăcite pe un pătuț Într-o cameră cu tavan Înclinat, băiatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cuțit. Ambii mi se păreau Îngrozitor de familiari. Dacă nu mă Înșelam, ofițerul mai vârstnic era cel care mă escortase la Manetti, pe când pe cel tânăr Îl văzusem În fotografia Înrămată din biroul inspectorului-șef. Acum cel din urmă puse jos servieta pe care o cărase și anunță pe cineva, nu se știa pe cine anume: — Mulțumesc, doamnă. Doamnă, puteți pleca. Observându-mi mirarea, lăsă un rânjet să-i dezghețe parțial fața. Zâmbetul nici nu apucă să-i ajungă până la ochi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că-mi era milă de ei. Te distrezi, ă, Knisch? Diels Îmi aruncă o privire nemiloasă. Pieplack tocmai descoperise căluțul de lemn de la Dora. Vezi dumneata: nu ne scapă nimic. Nimic. Se așeză din nou la birou, vârî documentele În servietă și, cu un gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar din cap spre scaunul de bucătărie, cu un aer distrat și amuzat. Apoi dădu peste Încuietoare și burta se deschise. Surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
camera, am descoperit un set complet de cosmetice pe raftul de deasupra chiuvetei (un tub strivit de Chlorodont, o periuță de dinți uzată, un aparat de ras ruginit), câteva haine murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o servietă Încuiată sub pat. Dar nici o poză pe pereți, nici un document ascuns Între saltea și rama patului. Și nicăieri vreun obiect personal - În afară de chestiile de sub scaun, unde am descoperit o pereche de cizme albe de femeie. Am presupus că prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lenjeria, am dat peste ceva dur. Nu, nu era ce mă credeam. Împachetat Într-o pereche de izmene de-ale lui Anton, era un stilet Valiant. Așezând toate - mă rog, aproape toate - la loc, cum le-am găsit, am vârât servieta sub pat și am aranjat perna sub cap. Cu doar patru zile În urmă m-am dat jos de pe Torpedo-ul meu la trei stații de metrou de unde mă aflam acum. Aveam impresia că s-a Întâmplat acum o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]