227 matches
-
să afecteze prin nimic bazele sistemului. În schimb, negocierea contractului dintre putere și societate a fost apanajul negustorilor. La fel ca și călugării, ei au apărat diversitatea în cultură și nu în societate. Negustorii au asigurat legătura dintre dizidenți și servilismul scribilor. Cum numai în ficțiune se putea discuta despre morală ori justiție socială, scriitorul a fost aproape singurul care a avut apanajul de a chestiona societatea, în condițiile în care această șansă le-a fost refuzată istoricilor, sociologilor și jurnaliștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
doilea rând, Beshira - nume derivat din ebraicul behîr râ’, „alesul răului” - constituie pretextul unei digresiuni consacrate „genealogiei falsului profetism”. Unchiul lui Beshira ar fi fost Sedechia, conducătorul celor patru sute de profeți ai lui Baal de la curtea regelui Achaab, care, din servilism, i‑au prezis acestuia cucerirea unei cetăți inamice (3Rg. 22; 2Cron. 18). Faptele s‑au petrecut însă contrar celor profețite. Nu numai că cetatea nu a fost cucerită, dar regele Achaab a fost omorât în luptă. Profetul Miheia, care îndrăznise
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
le sunt impuse indivizilor, împotriva voinței lor; neavând însă alte posibilități de alegere a unui model, ei fie le vor imita, fie vor adopta conduite contrarii; imitația modelelor este, de cele mai multe ori, îndreptată către „modelele negative” care cultivă violența sau servilismul și care, prin aceasta, duc la succes imediat și nu necesită un efort de învățare sau interiorizare. Rezultă din cele de mai sus că procesul de instituționalizare nu poate oferi un „sistem de valori pozitive”, întrucât, prin caracterul său represiv-castrator
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cu tăiș satiric e asemănător celui din schițele lui G. Brăescu. Lumea „perfecților diplomați” relevă o faună compusă, potrivit chiar indicațiilor auctoriale, din „lichele”, „licheluțe”, „hoțomani”, „caiafe”, „vulpoi” și alte asemenea specimene, caracteristice fiindu-i ciocoismul, veleitarismul, impostura, snobismul, indolența, servilismul, ipocrizia, invidia, delațiunea, hoția legalizată, corupția. Șefii de legații și alți funcționari superiori își dau aere aristocratice, își atribuie origini nobiliare, chiar princiare. Ambasadorul interimar State Daltaban, fiul unui „fioros bivolar” de la Zimnicea, fost hoț de cai, obține prin tertipuri
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
Ministerul Educației, de care aparțineam ca instituție. Existau deci aprobări de sus. Ulterior, văzându-mi dosarul precar și neglijent organizat de la CNSAS, aveam să constat că directorul se grăbise să ne mobilizeze fără a avea în acel moment aprobarea. Poate servilism, poate neglijență... Lucram la acea vreme la un proiect de cercetare nu cu prea mult entuziasm. știam că pe nimeni nu interesa conținutul, ci doar termenul de predare, numărul de pagini etc. și cum să fii motivat când de la minister
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
serios amendată de considerația, încărcată de un soi de pioșenie, cu care cronicarul lucrează la zidirea „monumentului” lui Nicolae Mavrocordat, conștiinciozitatea cu care el îmbrățișează opiniile patronului său (chiar și filoturcismul) și le profesează cu sârguință. Ajunge uneori până la un servilism deconcertant și ilariant. Aflați în preajma unei încuscriri cu Nicolae Mavrocordat, odioșii Cantacuzini (stolnicul și fiul său, Ștefan Vodă, pieriseră și din cauza „amestecului” lui Nicolae Mavrocordat), împroșcați până atunci cu sudalme, declarați ucigași prin vocație și „feciori ai dracului”, dobândesc subit
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
public propriu. Nu erau de natură să faciliteze sarcina nici liniile expuse de C. Rădulescu-Motru într-o simplă notă (Reapariția „Noii reviste române”), care vorbea despre promovarea „discuțiunii de idei” civilizate, despre apărarea „în contra a două exagerațiuni deopotrivă de periculoase: servilismul față de cultura străină, pe de o parte, grandomania naționalistă, pe de altă parte”, despre „atitudinea critică față de intelectuali, sfătuiți să-și înfrâneze pornirile agitate [...] dând exemplul unei activități cumpănite, ca fond și ca formă”. Inabilă este și susținerea ideii unei
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
decât un despot nenorocit, străin de tainele inimii care, din naștere, caută Duhul și libertatea. Cât de ușor înțelegerea greșită a instituției episcopatului sau a duhovniciei n-a legitimat delirul autocratic al unor inși convinși de propria infailibilitate, slujiți cu servilism și teamă? De aici și îndemnul Sfântului Pavel: „Cu preț ați fost cumpărați. Nu vă faceți robi oamenilor” (I Corinteni 7, 21). În tradiția autentic monahală a Bisericii, starețul nu este un legiuitor, ci doar un însoțitor. Adevăratul părinte duhovnic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
turn de fildeș În care burghezia a ținut deopotrivă pe criticii literari și pe scriitori, rupți de masse, educați În disprețul față de massă, În disprețul și neîncredere a forțelor creatoare a maselor, În atitudinea nedemnă de ploconire față de Apus, de servilism față de cultura decadentă burgheză”. Contemporanul răspunde criticii Scânteii, În proximul număr, printr-o autocritică extinsă pe două pagini de revistă, sub semnătura lui Ion VITNER 69. Redăm o mică parte a acestui răspuns: „Critica literară ar trebui să joace rolul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și echilibrată. Pot fi semnalate și articole semnate de Al. Hodoș (Octavian Goga), Grigore Popa (Puncte de sprijin pentru viitorul românesc), Cezar Petrescu (Scriitorul și libertatea națională), Nicolae Tatu (Aurel C. Popovici, premergător al Unirii), Pericle Martinescu („Geniu politic” sau servilism spiritual?), Ilariu Dobridor (Intelectualitate și cultură), Ion Lupaș (Transilvania și Slovenia), Ion Clopoțel (Transilvania la răscrucile istoriei), Ion Burlea (Românii și lumea slavă). Colaborează cu versuri Mihai Beniuc, Ion Vinea, Radu Boureanu, Emil Giurgiuca, iar cu proză Ion Vlasiu și
CAMPIA LIBERTAŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286056_a_287385]
-
rupte din context sau prin înlocuirea întrebărilor. Concluzii Fructificați pentru chapeau prima impresie pe care o lasă interlocutorul: cum este îmbrăcat, cum zâmbește, ce fel de om pare etc. Asigurați de la început un bun climat de discuție - nici agresiune, nici servilism. Evitați comentariile. Opinia voastră nu contează prea mult. Ea poate chiar să deturneze discuția. Adaptați-vă. Dacă interlocutorul e rechin politic, puneți o întrebare dură și precisă. O bună întrebare de relansare este: „Povestiți-mi cum... De ce?”. Dacă evită să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cu un profil multilateral, oglindind creații literar-artistice și științifice, precum și aspecte ale culturii de masă”. Recunoscându-se drept „rod al revoluției culturale”, noua publicație promite că va fi „o tribună de afirmare a noii vieți spirituale”. Mai accentuat după 1974, servilismul ideologic al revistei nu va afecta totuși prea mult partea ei propriu-zis literară, alături de nenumăratele editoriale și reportaje cu caracter propagandistic continuând să se publice o literatură de bună calitate și extrem de variată. Îmbrățișând domenii variate și beneficiind de aportul
ATENEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
cinstită. Caracterele care declanșează comicul sunt luate din lumea birocrației, a afacerismului și a saloanelor. Ca și la Caragiale, numele sunt elocvente: Buiac, Valtezeanu (Vârtejeanu), Bernigrădeanu. Patroana care se numește semnificativ Georgette Demetriade, e genul „femeii vesele” sau „văduvei vesele”. Servilismul lui Buiac, automatismele și rutina subdirectorului, împlinirea caracterelor prin indicațiile scenice demonstrează cunoașterea operei comice a lui Caragiale. Dovadă a cunoașterii spiritului caragialean o consitutie piesa Caragiale în veremea sa, omagiu adus de Camil Petrescu înaintașului. B. Elvin e de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
o port, o dragoste de care, în străfundurile dumitale, ai suferi dacă ai fi lipsit. Și mai știi, fără a mai fi nevoie să accentuez, cum jinduiesc după bunăvoința dumitale. S-ar putea ca aceasta să-ți apară drept un servilism, dar ți-o ofer ca pe o simplă realitate și nu într-un spirit servil. Mă cunoști îndeajuns de bine ca să știi că eu n-aș putea suporta nici un fel de formă de servitute, chiar când e vorba de dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puterea de a mă bărbieri, pentru a-mi ridica moralul. Nu sunt, încă, în stare să judec senin "evenimentul" (infarctul nu e o boală, ci un accident), dar, cu răbdare, voi deveni, poate, un pacient model care socotește perfect normal "servilismul față de trup", disprețuit de Marc Aureliu. 10. Tânărul custode a încercat să-l tragă de limbă pe doctorul Luca. A avut vreo legătură stăpânul său cu lumea principilor sau a prelaților, de i s-a zis "Monseniorul"? Și cum a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în disperare și chiar în sinucidere, de fapt, dovezi de vitalitate. Ești disperat că pierzi ceva ce iubești sau nu mai suporți viața deoarece nu vrei s-o accepți sub formă de terci insipid. O fi moartea muza filosofiei, dar "servilismul față de trup" nu-l pot socoti o rușine. Am fost un hedonist, în felul meu. Orele în care mă trânteam pe nisipul fierbinte, la mare, amețit de o indolență luminoasă, cumva "păgînă", căci avea la bază un soi de misticism
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lui, închis în ea și așteptând era rațiunii. În rest, până și Moașa devenise parcă mai prevenitoare cu mine. Nu mă mai privea de sus și renunțase la ironii. Iar Arhivarul abia își ascundea dușmănia sporită, printr-un plus de servilism. Căci începuse, mi-am dat seama, o rivalitate surdă între noi. El avea ca armă trecutul tuturor, pe care-l păzea cu gelozie, eu aveam nopțile din sala cu oglinzi care-mi dădeau un nimb de invidiat. Și de ce să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui, închis în ea și așteptând era rațiunii. În rest, până și Moașa devenise parcă mai prevenitoare cu mine. Nu mă mai privea de sus și renunțase la ironii. Iar Arhivarul abia își ascundea dușmănia sporită, printr-un plus de servilism. Căci începuse, mi-am dat seama, o rivalitate surdă între noi. El avea ca armă trecutul tuturor, pe care-l păzea cu gelozie, eu aveam nopțile din sala cu oglinzi care-mi dădeau un nimb de invidiat. Și de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
românești, i-a pus însă în umbră (vai!) pe premergătorii „contimporani”: „Tot Bucureștiul aprins s-a declarat deodată futurist, iar noi abia mai contam”. Mărturisind proximitatea „onorantă” cu Marinetti și laudele adresate lui Tzara, Costin dă o nouă dovadă de servilism: „Am fost bineînțeles tot timpul cu el. Într-o seară au fost la mine cîteva ore. S-a vorbit de tine. Te-am pomenit în toasturile oficiale”. Avid de a se simți „la putere”, recunoscut de oficialități, autorul „contimporan” se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Numai măsurându-ne gândurile cu răspunsurile oferite de tradiția Bisericii vom putea îndreptăți sau critica anumite oferte, propuneri teoretice contemporane. Doar proximitatea inconfortabilă a întrebării inaugurale - „voi cine ziceți că sunt Eu?” - poate elibera teologia creștină de captivitatea idolatră a servilismului ideologic. Fără expunerea în fața acestei întrebări, teologia este amenințată de eresul necredinței. Excurs despre vocația temeiniciei: Dumitru Stăniloaetc "Excurs despre vocația temeiniciei \: Dumitru Stăniloae" Un teolog care n-a obosit niciodată să răspundă întrebării adresate de Iisus apostolilor Săi a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
supraestimare a autorității; • supraestimare a obedienței. Emoțiile caracteristice resimțite sunt: • frică, teamă, dependență, inferioritate, slăbiciune, apatie, devalorizare, deprimare, absență, plictiseală, descurajare, rezervă, victimizare, neliniște, nesiguranță, intimidare. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • timiditatea, retragerea, discreția, inhibiția, umilința, singurătatea, servilismul, cumințenia, stânjeneala. Pe scurt, fuga pasivă, repliere, evitare a dificultăților prin acceptare. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • referire frecventă la normă, la regulament; acceptare imediată, sistematică, formulări impersonale, tăcere, muțenie, voce slabă, greu de auzit. Cel/cea care adoptă o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cele) parodice latine au, în prezent, un aspect lacunar. Așa se și face că presupozițiile hermeneutice valorizează, de obicei, contextul istoric inevitabil "provocând" opera, dar și subtextul semantic, implicațiile, trimiterile "deghizate" sau excesele fățișe când usturător satirice, când îmbibate de servilism pe care autori de talia unui Petronius le-au gândit la adresa regimurilor politice în care au trăit. Lipsește necesara apropiere a parodiei de obiectul parodiat, de textul pe care aceasta îl menise deriziunii, o punere în oglindă, în termeni genettieni
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lanț, pe care îl oferă acești oameni cu funcții înalte. După cele cinci capitole consacrate Stăpânului, sunt introduse două capitole care îl urmăresc pe Iakonov. Această trecere pregătește reîntoarcerea în lumea închisorii Marfino. Lumea non-concentraționară, numită de G. Nivat "lumea servilismului extrem"224, nu a fost cunoscută direct de Soljenițîn, așa cum a fost cunoscută lumea închisorii. Cronotopul șarașkăi aparține planului documentar, iar cronotopul opus este ficțional, astfel că, în organizarea romanului, lumea non-concentraționară "formează un fel de antimaterie"225. Acești doi
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în străinătate, această acțiune era dirijată nu pe bani puțini de către Ministerul Propagandei Naționale, înființat parcă special pentru acest scop la 3 octombrie 1939. Cu acel prilej, toți oficialii români căutară să se remarce prin a proslăvi evenimentul, dovedind pe lângă servilism, și un lichelism lamentabil, dacă nu patologic. Remarcând ineficacitatea guvernului Argetoianu, din cauza fricțiunilor sau certurilor uneori duse până la reclamații între miniștrii săi, dar și cu acordul „stafului” său dintotdeauna, i-am numi aici pe Elena Lupescu și Ernest Urdăreanu, Carol
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
trebuie să facă niciodată pentru copil ceea ce el poate să facă singur. Cand acționăm făcând ceva În locul copilului Îi furăm acestuia posibilitatea de a Învăța. „Noi, ca adulți, din obișnuință, servim copiii; și acesta nu este numai un act de servilism În fața lor ci este chiar periculos; că o tendință de sufocare a activității utile și spontane pe care o desfășoară copiii. Noi, ca adulți, nu ne oprim să ne gândim că un copil care nu este lăsat să facă ceva
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]