120 matches
-
monedele de argint a fost modificat : În anul 80 î.Hr., atelierul monetar din Roma și-a încetat emiterile de monede de bronz ("as" și "submultiplii săi"), din cauza penuriei de cupru. Asul înceta să mai fie unitate de cont, în profitul sesterțului. Comerțul internațional roman folosea denarul de argint, iar pentru schimburile locale, vechile ateliere din Orient și câteva ateliere regionale din Spania sau din Galia acopereau nevoile de monedă măruntă. Așii bătuți înainte de 8o î.Hr. au rămas în circulație până la Imperiu
As (monedă) () [Corola-website/Science/323446_a_324775]
-
imperiale din Roma și din "Lugdunum", azi Lyon, cu cotațiile următoare: Acest sistem rămâne în vigoare până în secolul al III-lea d.Hr. Nero, în reforma sa din anul 64, alternează, pentru emiterea asului între alamă, metal dedicat de obicei sesterțului, și cupru, dar se revine la asul din cupru după moartea sa, în 68 . Sesterțul și denarul iau locul, în mod progresiv, asului care dispare din compunerea tezaurelor din perioada Antoninilor. Criza monetară și economică din secolul al III-lea
As (monedă) () [Corola-website/Science/323446_a_324775]
-
vigoare până în secolul al III-lea d.Hr. Nero, în reforma sa din anul 64, alternează, pentru emiterea asului între alamă, metal dedicat de obicei sesterțului, și cupru, dar se revine la asul din cupru după moartea sa, în 68 . Sesterțul și denarul iau locul, în mod progresiv, asului care dispare din compunerea tezaurelor din perioada Antoninilor. Criza monetară și economică din secolul al III-lea d.Hr. a pus capăt emisiunilor de cupru și de bronz. Emisiunile de bronz se
As (monedă) () [Corola-website/Science/323446_a_324775]
-
multe rânduri, ca titlul de imperator (exemplu: IMP XII), de putere tribuniciară (exemplu: TR PP II) sau de consul (exemplu: COS II). Printre aceste notații, formele aditive IIII și VIIII sunt cele folosite în mod curent. (Vezi, de exemplu, reversul sesterțului de alături, cu indicația COS IIII și nu "COS IV", privitor la al patrulea consulat al lui Antoninus Pius). Aceasta este notația originară a "cifrelor romane", formele sustractive, de tipul IV, IX, sunt mai recente și nu sunt folosite pe
Cifre romane () [Corola-website/Science/319881_a_321210]
-
mult mai strălucitor decât bronzul obișnuit, dar era și mai ieftin. Monedele romane dupondius erau din oricalc și difereau de "ași", care erau din cupru și, în plus, aveau bustul împăratului cu coroana radiată. Tot din "oricalc" se confecționau și sesterții, dar erau mai mari în diametru. În Antichitate, oricalcul era considerat un "metal fabulos". Unele surse susțin că pe lângă cupru și zinc, în compozițe intrau și cantități mici de plumb, staniu și alte metale. O legendă afirma că în insula
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
acestea fiind păstrate și acum în Muzeul Capitoliului. Inscripția raportează că în timpul bătăliei de la Mylae, Duilius a capturat 31 de corăbii, a scufundat 13 corăbii și le-a prăduit de aur și argint în valoare de 2 100 000 de sesterți. La întoarcere, Duilius a fost primit cu triumf la Roma. A fost numit cenzor în 258 i.en. Alte victorii navale au fost obținute între timp la Sulci în 258 i.en. de consulul Sulpiciu Paterculus și la Tyndaris în
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
a legionarilor. Înaninte de anul 84 d.H., plata unei miles cohortis era formată din 250 de denarii pe stipendium și 750 pe an. Înainte de anul 84 d.H., diferența de plată între miles cohortis și equites cohortis era de 50 de sesterți pe stipendium, adică 150 de sesterți pe an. Împăratul Hadrian ne spune că, de asemenea, equites alae aveau o plată mai mare decât equites cohortis. Claudius Maximus, „tâlharul lui Decebal”, a fost promovat de către Domițian, devenind vexillarus equitum legionis. Un
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
d.H., plata unei miles cohortis era formată din 250 de denarii pe stipendium și 750 pe an. Înainte de anul 84 d.H., diferența de plată între miles cohortis și equites cohortis era de 50 de sesterți pe stipendium, adică 150 de sesterți pe an. Împăratul Hadrian ne spune că, de asemenea, equites alae aveau o plată mai mare decât equites cohortis. Claudius Maximus, „tâlharul lui Decebal”, a fost promovat de către Domițian, devenind vexillarus equitum legionis. Un alt om promovat a fost M.
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
legionis. Un alt om promovat a fost M. Licinius Fidelis, care a devenit din eques legionis, duplicarius alae. Este posibil, ca înainte de anul 84 d.H., equites legionis și equites alae să fi avut aceeași soldă de bază, adică 1050 de sesterți pe an. Despre soldele soldaților auxiliari, este cert faptul că nu toți primeau aceeași soldă. Se mai cunoaște faptul că un cavalerist primea mai mult decât un infanterist, lucru care se întâmpla și în timpul Republicii, conform relatării lui Polybius. Nu
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
iar de 861 de ori a terminat pe locul doi. Când Diocles s-a retras la vârsta de 42 de ani, după o carieră de 24 de ani, câștigurile sale financiare se ridicau la un total de 35.863.120 sesterți, echivalentul a 15 miliarde de dolari, făcându-l pe Diocles cel mai bine plătit sportiv din istorie. Și caii deveneau celebrități dar, de asemenea, și speranța lor de viață era scăzută. Romanii au ținut o evidență detaliată a numelor, pedigriului
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
(în ) sau "denarul de aur" este o monedă romană de aur valorând 25 denari de argint, adică 100 de sesterți. Emiterea acestei monede a devenit regulată începând cu Iulius Caesar / Iuliu Cezar (secolul I î.Hr.) și se continuă sub Imperiul Roman, până la înlocuirea sa cu solidus. ul avea cam aceeași mărime cu denarul, dar era mai greu decât această monedă
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
din Germania, pot justifica crearea acestui atelier. Această centralizare nu exclude prezența unor mici ateliere municipale, îndeosebi în Spania, în Orient, și la "Colonia Nemausa" (azi Nîmes), pentru emiterea numerarului de bronz de slabă valoare, dar cu greutate ridicată (un sesterț din bronz cântărește circa 25 g.), și pentru uzul local. Aceste ateliere locale își încetează, în mod progresiv, activitatea, numărul lor trecând de la 161, în timpul lui Augustus la 8 în Ahaia și în Asia sub Galba. Multiplicarea atelierelor monetare imperiale
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
monede de aur introdusă de împăratul Constantin cel Mare, în 309 / 310 și folosită și în timpul succesorilor săi. Istoria monedei "sou" începe cu "aureus"-ul roman care valora, pe vremea lui Caesar, 25 de denari de argint (adică 100 de sesterți de alamă sau 400 de as de bronz) și cântărea 8 grame de aur. Fiecare împărat îl ciuntea, astfel că Dioclețian, apoi Constantin cel Mare au fost nevoiți să-i stabilizeze valoarea la 1/60, apoi la 1/72 dintr-
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
argint, în anul 211 î.Hr. Avem deci un raport de 1/120. Spre anul 170 î.Hr., denarul este devalorizat, iar greutatea sa este adusă la 3,96 g de argint (raportul dintre argint și bronz este atunci de 1/70). Sesterțul devine, în cursul celui de-al doilea secol înainte de Hristos, unitatea de cont uzuală, înlocuind "as-ul libral", cheltuielile, veniturile și averile se evaluează în sesterți. De exemplu, "senatorius census", adică averea minimă necesară pentru a fi senator, era de
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
96 g de argint (raportul dintre argint și bronz este atunci de 1/70). Sesterțul devine, în cursul celui de-al doilea secol înainte de Hristos, unitatea de cont uzuală, înlocuind "as-ul libral", cheltuielile, veniturile și averile se evaluează în sesterți. De exemplu, "senatorius census", adică averea minimă necesară pentru a fi senator, era de 800.000 de sesterți. Abrevierea denumirii sesterțului, HS, este o amintire a parității sale inițiale față de "as" ("doi as și jumătate", adică IIS, mai precis, IIS
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
celui de-al doilea secol înainte de Hristos, unitatea de cont uzuală, înlocuind "as-ul libral", cheltuielile, veniturile și averile se evaluează în sesterți. De exemplu, "senatorius census", adică averea minimă necesară pentru a fi senator, era de 800.000 de sesterți. Abrevierea denumirii sesterțului, HS, este o amintire a parității sale inițiale față de "as" ("doi as și jumătate", adică IIS, mai precis, IIS, curând transcris prin HS). În sfârșit, pe la anul 140 î.Hr., valoarea relativă a denarului de argint, în raport cu bronzul
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
doilea secol înainte de Hristos, unitatea de cont uzuală, înlocuind "as-ul libral", cheltuielile, veniturile și averile se evaluează în sesterți. De exemplu, "senatorius census", adică averea minimă necesară pentru a fi senator, era de 800.000 de sesterți. Abrevierea denumirii sesterțului, HS, este o amintire a parității sale inițiale față de "as" ("doi as și jumătate", adică IIS, mai precis, IIS, curând transcris prin HS). În sfârșit, pe la anul 140 î.Hr., valoarea relativă a denarului de argint, în raport cu bronzul este reestimată: Începând
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
multe rânduri, ca titlul de imperator (exemplu: IMP XII), de putere tribuniciară (exemplu: TR PP II) sau de consul (exemplu: COS II). Printre aceste notații, formele aditive IIII și VIIII sunt cele folosite în mod curent (Vezi, de exemplu, reversul sesterțului de alături, cu indicația COS IIII și nu "COS IV", privitor la al patrulea consulat al lui Antoninus Pius). Aceasta este notația originară a cifrelor romane, formele sustractive, de tipul IV, IX, sunt mai recente și nu sunt folosite pe
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
la Roma și sunt acum păstrate în Muzeul Capitoliului. Inscripția raportează că în timpul bătăliei de la Mylae Duilius a capturat 31 de nave și a capturat o pradă din aur și argint în valoare de cel puțin 2.100.000 de sesterți.
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]
-
n-ar fi reușit să o salveze. Ar fi luat în cont soarta celor rămași fără adăpost, deschizând Câmpul lui Marte și instalând acolo bărăci și aprovizionând cu cele necesare traiului împrejurimile. Mai mult, prețul grâului a scăzut la trei sesterți pe modius. Incendiul face ravagii timp de șapte zile, dar tocmai atunci când autoritățile cred că au reușit să-l stăvilească, se dezlănțuie într-un alt cartier. Abia în a noua zi, în sfârșit, focul se stinge efectiv, dar Roma nu
Marele incendiu din Roma () [Corola-website/Science/322790_a_324119]