872 matches
-
Ed. Nemira, București, 2000. 5. Carol, Anne; Garrigues, Jean; Ivernel, Martin - Dicționar de istorie a secolului XX, Ed. All Educațional, București, 2000. 6. Cioran, Emil - Schimbarea la față a României, Ed. Humanitas, București, 1990. 7. Codreanu, Theodor - Basarabia sau drama sfâșierii, Ed. Pax Aura Mundi, Galați, 2004. 8. Constantiniu, Florin - O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1997. 9. Dascălu, Dan-Ioan - Personalitatea totalitară, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2002. 10. Dinger, Șerban - Prețul supraviețuirii, Ed. Occident, București, 1999
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
prim vizitator, ce anunță nenumărate răsfoiri de pagini, mișcate de vânt sau de privire. O mai mare rezistență opune latura orizontală, mai ales dacă e alcătuită din pagini duble, care necesită o mișcare lentă înapoi; atunci, sunetul seamănă cu o sfâșiere sufocată, cu note mai triste. Marginea foilor se destramă, dezvăluind țesutul filamentos; se desprind fâșii subțiri, numite „bucle“, plăcute la vedere, ca spuma unui val pe plajă. A-ți croi drum prin bariera filelor implică gândul la ceea ce cuvântul închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
putea fi și o invitație să ridic ancora, să mă avânt în larg. Ceva în forma grapinei, cei patru dinți îndoiți, cele patru brațe de fier, uzate prin frecarea de stâncile din adâncuri, mă preveneau că orice decizie va implica sfâșieri și suferințe. Spre ușurarea mea, rămânea faptul că nu era vorba de o ancoră grea, de ocean, ci de o mică ancoră subțire: nu mi se cerea, deci, să renunț la disponibilitatea tinereții, ci doar să mă opresc o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu-și revenea, scăldat de sudoare, vedea în fața ochilor chipurile celor morți în tranșee... ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu... Atmosfera de război o găsești și-n Magazin istoric. Din când în când, considerații despre literatură... numai fragmentul poate reda sfâșierile mele... mi se pare că-mi inventez identitatea... dar oare ce e adevărata sinceritate? Care-i adevăratul eu? Eu mai sunt eu când scriu? A, nu uita să zici, cât de des poți, că i-au persecutat comuniștii... Altfel, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se rupe firul mătăsii „când perlele se rostogolesc pe scândura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfâșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfâșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfâșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfâșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre și nici Împotriva obstacolelor care Îi stăteau În cale. „O astfel de dragoste se ivește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
afli și tu, precum polenul“, spunea el. „Tot ce am scris și chiar ce am tradus se află sub semnul tău.“ Cântarea Cântărilor a fost tradusă de el În 1928, deci În perioada În care Între noi nu mai existau sfâșieri (și este o inepție afirmația lui Ianikovski cum că acea traducere ar suna distonant). Anumite inadvertențe erau În mod deliberat strecurate de Mendel Osipovici, având o motivație personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nemărginită a cerului, în acele profunzimi misterioase! Pe nesimțite se așterne întunericul, iar eu, tot la fereastră, pornesc pe cărări de păcură, prin ninsoarea de stele. Și gândul meu se înalță și poposește undeva, într-un lac fermecător. Se aude sfâșierea aspră a frunzișului cenușiu, un vuiet prelung, ca și cum aeriene trenuri accelerate ar sosi, rând pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde prin toți porii și ochii sunt orbiți de o lumină argintie. Pașii pornesc nesiguri pe cărărui cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ceasul unui lord"); dincolo, pachetul de carne congelată (eu, s-a înțeles), e adnotat cu alt vers din Nichita Stănescu, din Tribunalul de la Les Beaux: "A, care cu 1 nu face 2". Apropierea bărbatului de femeie numai apropiere nu e. Sfîșiere, da. Mă opresc iarăși la nudul-sex, pictat în forță, cu nerușinare. O pictură nespălată. Nespălată e cuvîntul. Uh. E ca și cum m-ar fi avut pe deplin. Un orgasm cu o fantasmă. Dă buzna ca un Intercity peste corpul meu dezgolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sau neauzit, năprasnic ca un cataclism, îmi rezona în piept să-l spargă, prelungindu-se în țipătul ei de spaimă. Întârziat, ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu mut, îl resimțeam în coșul pieptului ca pe o sfâșiere insuportabilă. Și-atunci, pentru a-mi controla spaima, strigătul meu descătușat s-a dezlănțuit, a penetrat perdeaua de ceață ce învăluia plaja, a umplut cerul și marea. Și, deopotrivă, privirile uimite ale costumelor de epocă de pe plaja suspendată deasupra mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și mi-am îndreptat frunzele din creștet spre locul de unde venea respirația aceea. Pe dată, un val de viață mi-a scăldat inima și era în viața aceea bucuria cea mai înaltă și cea mai adâncă tristețe, tot amarul, toată sfâșierea, toate lacrimile oamenilor pe care-i văzusem de-atâtea ori trecând și toată lumina stelei aceleia care clipea deasupra... Auzisem că oamenii spun acelui crâmpei de viață, care amestecă lumina cu tristețea și bucuria cu noaptea și sfâșierea, și durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
amarul, toată sfâșierea, toate lacrimile oamenilor pe care-i văzusem de-atâtea ori trecând și toată lumina stelei aceleia care clipea deasupra... Auzisem că oamenii spun acelui crâmpei de viață, care amestecă lumina cu tristețea și bucuria cu noaptea și sfâșierea, și durerea, și liniștea, și mângâierea, și disperarea, și lacrimile, și furtuna cea mai cumplită, și seninul cel mai adânc, și tot ce știam eu că există în inima lor ei, da, oamenii îi spun iubire. Apoi L-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum stătea acolo, la pământ, cu brațele întinse în cruce, părea că lumina cerului îmbrățișează tot pământul, dar nu era așa : în jur noaptea se făcea tot mai adâncă, tot mai neagră, mai rece, mai tristă. Cum putea fi atâta sfâșiere în atâta lumină ? Inima mea nu mai simțise niciodată atâta durere, frică și liniște, și împăcare. Credeam că mă frâng de mila Lui. Apoi, L-am auzit șoptind (sau poate era doar vântul văii care înfiora frunzele ?): "Tată...", apoi încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și revine la ce știe el mai bine. Și totuși, aceeași femeie japoneză, cu capul greu de atâtea vise și dorințe imposibil de îndeplinit, își trăiește realitatea stearpă a căsniciei care o condamnă la servitute și la singurătate fără nici o sfâșiere sufletească, cu pace în suflet și zâmbet pe buze, fără nici un gând de a căuta altceva mai bun, fără blesteme asupra sorții triste și nedrepte. Ea se simte, astfel, de cele mai multe ori, cu adevărat mai mulțumită și mai împlinită în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a lecturii pe care sîntem îmbiați a o utiliza în aprecierea vrednicului profesionist al lecturii care este Tudorel Urian). Sensibil, precaut, evitînd tonalitățile abrupte în favoarea acordului fin, criticul e un inadaptabil ce nu plonjează totuși în abisul incompatibilităților, în infernul sfîșierilor maxime. Postură ce l-ar putea conduce, paradoxal, la o egolatrie cabrată, violent revendicativă. Dramatismul moderat, cehovian, pune în surdină decepția, păstrează o deschidere, fie și cu o marcă elegiacă, spre lume. Nutrind, în ciuda endemicelor dezamăgiri, încredințarea că "totuși viața
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
mobilizați de același țel : ieșirea de sub opresiunea ideologicului și afirmarea valorilor autentice. „Prietenii noștri, tinerii critici și comentatori, ne-au simțit și ni sau aliat și, e drept să spunem, numai cu ajutorul lor a fost posibilă renașterea literaturii și artelor, sfâșierea chiar și parțială, a vălului de fum și pâcla densă ideologică... Rememorarea acestei faste conlucrări între scriitori și critici, a vremurilor în care unii pe alții se sprijineau, imprimă textului brebanian inflexiuni emoționale. Puțini sunt scriitorii de azi care să
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice muritor)". Iarăși, "rezon". Prin retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent, pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-au preludat într-o anume măsură Șerban Cioculescu, a cărui vervă spirituală se revărsa mai îmbelșugat în oralitate și-n paginile de amintiri, și
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
pumni/ fierbinte și crescut cheag/ de lan verde auriu/ Drept ca spinarea strămoșului/ în tihna taciturnă/ pe lavița pictată/ în liniștea ușor pășind/ a muierilor harnice/ spre biserica senină/ între șipot și țintirism./ Cuvântul l-am simțit cum crește/ din sfâșierea uscată/ a ierbii sub coasă/ din prelingerea metalică/ a laptelui proaspăt în găleată/ din vorba domoală/ așezată în praful uliței/ din ploaia topind/ noi semințe germinate/ Iar astăzi/ cu ochii arși pe marginea/ ninsorilor fierbinți/ îl regăsesc zvârlit/ ca boabele
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice muritor)". Iarăși, "rezon". Prin retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent, pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-au preludat într-o anume măsură Șerban Cioculescu, a cărui vervă spirituală se revărsa mai îmbelșugat în oralitate și-n paginile de amintiri, și
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
consacrat Jurnalului lui André Gide, pentru ca ultimele note să aparțină propriului Jurnal de doliu: cerc închis, cum ar fi - cercul artiștilor dispăruți. 2 aprilie 1978 A scrie pentru a-ți aminti? Nu pentru a-mi aminti, ci pentru a combate sfâșierea uitării ce se anunța absolută. Această - curând - "nicio urmă", nicăieri, în nimeni. Nevoia unui "Monument". Memento illam vixisse. 8 mai 1978 (În vederea zilei în care voi putea în sfârșit scrie) În sfârșit! Despărțit de această scriitură în care-mi puneam
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
După eleganța, potrivită în toate cele, a fiecărui gest de ființă din carne, față cu imaginea pudrată din cuvinte: "Să fii în versul meu la fel de vie/ cum ești în joaca ta cea mai umilă,/ și-n ritmul meu să urce sfîșierea ta nubilă,/ ca un ciorchin pe-aracul său în vie,// ca să rodești în arta mea și să-i fii stemă,/ cu ea să urci, cu ea în noapte să recazi,/ fiindu-mi îngerul mântuitor de azi/ și steaua mea peste
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
zbuciumului sufletesc" (Manuela Tănăsescu, Despre "Istoria ieroglifică", 1970, p. 205, citat de Dragoș Moldovanu în 2002, 190) este, după autorul ieșean, lipsită de temei. Aș adăuga: chiar dacă nu este dedusă din stil, identificarea la Cantemir a unei "crize", a unei sfâșieri lăuntrice (Doina Curticăpeanu, Manuela Tănăsescu, Adriana Babeți, Zoe Dumitrescu-Bușulenga), a unui "fior tragic" (Doina Curticăpeanu) mi se pare arbitrară. Cred că este o adevărată performanță de a "împinge" spre tragic un autor atât de vădit dominat de un impuls ludic
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
fără stăpân". DW subliniază: Cheltuielile includ însă și sume importante pentru publicitate, lenjerie de pat, reparații curente". A precizat că "avem și aici suficiente găuri prin care să se scurgă banul public". Doar un subiect exploatat politic. Problema va rămâne " Sfâșierea copilului de patru ani de câinii maidanezi nu putea să nu devină un subiect de exploatat politic. Președintele Traian Băsescu i-a cerut public lui Victor Ponta să emită o ordonanță de urgență care să legifereze eutanasierea câinilor fără stăpân
DW: Copilul sfâșiat de maidanezi, subiect exploatat politic by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72565_a_73890]
-
sânge, al încercărilor disperate de a-l readuce la viață pe bărbatul victimă a atentatului. Sunt urmărite cu sufletul la gură toate procedurile care nu țin seamă dacă cel de pe masă este un om obișnuit sau un demnitar, tăierea cămășii, sfâșierea pantalonilor. Cel care nu renunță până în ultimul moment este cel mai tânăr dintre medici (interpretat de Zac Efron), încercările sale de reanimare fiind impresionante. Filmul este întretăiat de inserții ale unui document care, la vremea lui, a fost vândut pe
Veneția 2013: Și totuși, politica by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/72665_a_73990]
-
aminte că schemă metafizica în care noi credem și pe care ne-am însușit-o cu privire la viața de DUPĂ...nu permite părerea de rău, pentru că atunci când plecăm DINCOLO, plecăm să evoluăm. Și totuși de unde aceasta imensă părere de rău și aceasta sfâșiere sufletească? M-am introspectat și am înțeles, provenea din DOR, din neobișnuința cu LIPSA ei și din procesele de conștiință că nu am putut face mai mult pentru ea, în această viață, în genere, nu numai în ultimele clipe. Îmi
Momente cumplite pentru Rita Mureșan. Vedeta trece printr-o dramă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71592_a_72917]