494 matches
-
retina copilăriei. Dar părul meu e lung și rărit, chipul brăzdat de trecerea vremii. Am o pelerină uzată. În mînă, sticla farmaceutică arămie. Scot dopul torn soluția pe față aprind bricheta. Părul arde și se stinge primul, fără să doară. Sfîrîind, scoate zgomote de catran. Mi se topește lobul urechii drepte. Pielea deasupra sprîncenei, pleoapa. Prin fantele create iese-ntunericul ca dintr-un android. Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete. Prins în
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
ca acela al Crailor! aruncat de o Pena Corcodușa la fel de încrîncenată) transformă ocara în renume. Pentru cineva care ,gîlgîie de pofta scrisului", intrat de copil în ,paradisul cuvintelor românești" unde ,oriunde calci, pe orice pui ochiul sau creionul, totul sare, sfîrîie, zbîrnîie și cîntă, ca într-un iarmaroc inventat de cel mai subtil și vesel Dumnezeu", nu există prea multe bariere semantice. Cel care poate să își găsească un nume așa, netam-nesam, într-o zi de vară, în timp ce mănîncă salată verde
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
preagrasă Spală scutecul din bumbac deșirat... Credeam că am văzut tot angrenajul Mașinii care mi se pregătește Cu emailuri strălucitoare Trase sistematic peste pielea reptilei bolnave. Altă capcană pentru lupii cei tineri Stă prinsă-n pioneze Pe sub ciorchini reclame . Aerul sfârâie în călimara golita Și jurnalul de zi pierde una cate una Paginile Pe care îngenunchez Cu sticlă de vin vechi Și Graalul promis. Deșert Pentru ca să nu se strice Vesmântul scump și la modă În sezonul acesta, țin cont de posibilitatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
legat furtunul la butelie. O adaptare de-a mea pentru cazuri când ar fi lipsit buteliile de voiaj. Că acuma de exemplu. Aprind. Merge. Pun țigaia și uleiul. Aud pași pe scări. O fi ea ?! Nu cred. Sparg ouăle. Uleiul sfârâie. Pașii se aud din ce in ce mai distinct. Se apropie. Albușul începe să se albească, ușa se deschide și apare ea. ¯ Mi-e foame! îi spun că un fel de scuză în fața minunăției mele de a nu fi plecat. Ai spus ceva ? mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvînt și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropie-te cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o ceață subțire/ răspîndește lumea, nepregătită încă/ pentru căldura trupului tău" (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
politrucii comuniști, întocmai cum procedaseră naziștii pe care aceștia nu se dădeau în lături a-i incrimina fățarnic: „Crește hîrtia scrisă, fosforică varză,/ și-Alexandria, tomuri cu tomuri e arsă./ Ardeți de vii volume, suluri de-arhive,/ ca șerpii să sfîrîie’n foc hieroglife!” (Împăratul Negru). Cenzura și obligatoria aservire a poeziei directivelor „realist-socialiste”: „Sclavă, poezia la stîlp vede prin roz,/ și’n jur canibalii surîd fioros./ Vracii practică voo-doo-acasă” (ibidem). Dezmățata propagandă și cultul impudic al vremelnicilor lideri comuniști: „Nu
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
lua-te-ar șaizeci de draci să te ia! s-a rățoit Fawwaz la el și i-a tras o palmă atât de zdravănă încât cățelul i-a sărit de pe umăr, iar puștiul a rupt-o la fugă de-i sfârâiau călcâiele. Fawwaz a prins cățelul și l-a luat în brațe. Avea o formă ciudată: burta atârnândă, picioarele scurte și fața puțin trasă. I-a adus un oscior de la vânzătorul de chebap și a continuat să tragă din țeavă, întrebându
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
poartă la acel octombrie de aur al Bucureștiului de altă dată, la diminețile târzii ale Oborului, cu arome de fructe coapte, cu boabele de struguri sclipind ca perle în soare, dar mai ales, cu mireasma unică în lume a pastramei sfârâind pe grătare și a tulburelului băut într-un „separeu” cu pereți de rogojină. Într-o dimineață tristă ca aceasta, Pierde-Țară își dă seama c-a pierdut nu doar o țară, ci și o latitudine.
Însemnari by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4167_a_5492]
-
nu înainte ca naratorul să-și rezolve trauma, mărturisesc că nu am înțeles prea bine care, domnișoara iubită fusese cumva combinată cu babacu sau doar semăna cu mama în tinerețea ei? En fin, autorul bagă câteva pastile, dar le lasă sfârâind și trece mai departe, plusează întruna cu câte o scenă tare, dar nu „joacă”. E drept, la Faulkner ai numai nebuni și criminali, dar au clasă, nu sunt paiațe, plus că au fiecare o lume a lor, o poveste, un
Pe Apa Sâmbetei by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3960_a_5285]
-
viziuni de o sălbatică expresivitate, sub imperiul unei spaime elementare și contagioase: ŤScutul lui cît o cîmpie de pe care s-au retras apele/ și au lăsat în urmă stîrvuri de animale de oameni și pești/ face umbră// pe plitele încinse sfîrîie prada înăbușită în mirodenii/ cu toții suflăm în jar/ și gîturile noastre cresc ca niște corăbii/ ce se apropie direct de globii ieșiți din orbite// pînzele lor au fost coborîte cu iuțeală/ tăiate pe lung de la un capăt la altul/ pentru
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
și îngândurat, mic și subțire și drept ca un sfredel și țanțoș, iar lui Ștefan îi păru că el umblă aidoma unui fus pe care l-ai așezat cu vârful pe masă și i-ai dat vânt să se rotească sfârâind... Ai privit vreodată, Ștefane, punctul de fugă al unui sat de case mici și cărămizii, acoperite cu țiglă, acele linii imaginare ce pornesc din cornișe și streșini și crestele acoperișurilor și hornuri și lucarne, pentru a se întâlni undeva, foarte
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
aud ceva, Era iarăși vocea ta - Glasul codrului de nea. Și mă uit în viața ta, Dar nu văd nimic în ea, Căci mereu va îngheța - Viața codrului de nea. Privesc atent, văd o văpaie, Ce arde greu, asurzitoare, Și sfârâie în noapte mare. Din ramuri grele, amorțite, Va crea din nou cuvinte Și din mijlocul tău gol Va crea un blând izvor, Și din marginea ta goală Va crea și o fecioară, Ce-ți aduce fericire Și în suflet mulțumire
VĂPĂI ÎNSÂNGERATE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384552_a_385881]
-
tocă , morcovul îl dădu pe răzătoare și le puse la călit cu două creste de slănină afumată , adăugă boiaua de ardei, un vârf de linguriță. Puse și orezul, puțin, cât să se mănânce o dată, le amestecă toate în hârbeicuța ce sfârâia pe plită. Adăugă ibricul cu apă fierbinte de pe marginea ploatănului. Le acoperi, să fiarbă. În perete, ceasul ticăia secundele prin care cei doi adunau timpul , trăindu-și călătoria... El mai băgă un lemn pe foc, mestecă în crăticioară și aduse
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
13 februarie 2017. ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL Zboară vremea, trece timpul, toate trec anume Parcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine; Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc apusul Ca o furcă-n brâu de fotă ce-i sfârâie fusul. Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune? Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune; Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar, Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
gâfâie spre vale, ... Citește mai mult ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPULZboară vremea, trece timpul, toate trec anumeParcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine;Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc apusulCa o furcă-n brâu de fotă ce-i sfârâie fusul.Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune?Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune;Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar,Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar.Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleataSchimbă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
tăiate de-ntuneric și într-un gang, un înger blond, din surlă, vrea să îmi vîndă busuioc eteric. Cînd s-or trezi la viață cerșetorii, eu voi dormi în pijama scrobită, și vor crăpa deasupra noastră zorii ca niște ouă sfîrîind pe-o plită. Referință Bibliografică: Noaptea dinaintea zilei / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2277, Anul VII, 26 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NOAPTEA DINAINTEA ZILEI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383071_a_384400]
-
statuia din centru, stă pe jos și construiește castele din nisip ud, apoi așează peste ele, peste toate turnurile și anexele o cîrpă, o lasă puțin, apoi scoate un chibrit și îi dă foc; cîrpa, puțin udă, începe să ardă, sfîrîie întreaga construcție din toate încheieturile, e formidabil, trebuie neapărat să te duci să vezi, nici nu e departe de aici, dacă sînt vreo o sută de metri, e formidabil!”. Băcanul și meșterul de la magazinul de reparat obiecte din piele se
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
dumneaei. Pe vremea aceea nu erau așa de cunoscute poveștile lui Creangă și ale altor scriitori, în schimb, coana preoteasă, femeie cultă, instruită, le cunoștea și ni le-a spus și nouă. Povestea așa de frumos! În timp ce împletea, de-i sfârâiau mâinile, de pe buzele ei se prelingeau fantasticele imagini și întâmplări din cunoscutele basme. Cu vocea sa blândă și ochii săi strălucitori ne fermeca, în timp ce ne purta pe mirifice tărâmuri, iar noi, în liniște desăvârșită, cu ochii mari și gurile căscate
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
tăiate de-ntuneric și într-un gang, un înger blond, din surlă, vrea să îmi vîndă busuioc eteric. Cînd s-or trezi la viață cerșetorii, eu voi dormi în pijama scrobită, și vor crăpa deasupra noastră zorii ca niște ouă sfîrîind pe-o plită. Citește mai mult Mă tot pețesc trăsurile vacantecînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferiși simt femei, prin jur, mergînd pe poante,și toți nebunii lumii îmi par teferi.Eu le răspund candid că nu-s acasă.Mă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
lupii urlăcu beregăți tăiate de-ntunericși într-un gang, un înger blond, din surlă,vrea să îmi vîndă busuioc eteric.Cînd s-or trezi la viață cerșetorii,eu voi dormi în pijama scrobită,și vor crăpa deasupra noastră zoriica niște ouă sfîrîind pe-o plită.... XXIV. SÎNT O RANĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. V-aș îndruma să mergeți pe caii de lumină, V-aș arunca pe umeri un șal al împăcării, Dar sînt mereu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Toate Articolele Autorului ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL Zboară vremea, trece timpul, toate trec anume Parcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine; Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc apusul Ca o furcă-n brâu de fotă ce-i sfârâie fusul. Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune? Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune; Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar, Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
cu mujdei făcut cu vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu, traseră pe un cărucior cu roți de lemn o oală în care mai sfârâiau încă zeci de barabule curățate și tăiate cât să-mbuci o dată. Fără prea multe vorbe, oaspeții, în frunte cu Barzovie-Vodă, se povârniră asupra mâncării. Bine friptă, carnea bourului era excelentă. — Bună carne! - făcu spătarul Vulture. — Facem și noi tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în ea, lovește apăsat și scrâșnește din dinți, pocitanieee!, ți-ai găsit să mori pe scările mele!, se apleacă greu, sunt ca o femeie bătrână, cât m-a stors povestea asta!, stinge țigara de pielea păsării, împinge printre pene, pielea sfârâie, miroase urât. Acum, doar Tara latră fericită, o caută, aleargă mârâind pe lângă gardul care desparte casa de livadă... Își îndreaptă spatele pe cât poate, privește pasărea printre pleoapele strânse - aurul care se revarsă ar putea transforma pe oricine într-o mumie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în provincia îngrozitoare și mărginită pe care o cunosc din casa de la țară a bunicii. Orice, numai asta nu. Acolo unde stăncuțe alpine, ciori și alte lighioane se așează țipând pe copacii desfrunziți deja de iarnă. Unde diverși nori trec sfârâind pe cerul tulbure, căprioarele behăie, iar copiii nespălați de la școala generală și copiii debili de la școala complementară se înghesuie în autobuze. Printre ei circulă bacilul sărăciei. Prin tot terciul ăsta de boarfe de lână, umede și aburinde, moștenite de la frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pierdut pe față. Deschise șampania, turnă În pahare și Îl dădu pe gât pe al său dintr-o răsuflare. Îmi simțeam gâtul uscat și lipicios, așa că am făcut și eu la fel. Șampania rozalie era atât de gustoasă, că-mi sfârâia pe gâtlej. Era un Krugg Rosé, colecția 1976. — S-a sinucis, nu-i așa? am Întrebat Încă o dată. — Mie era una din fanele mele, locuia În Nagano și avea un copil. Întocmai. Yazaki Împreună cu Keiko și Reiko Îi dăduseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]