207 matches
-
le spele/ Ascunde-te după perdele/ și-ascultă vântul cum le bate", lucid, în monotonia clipei: "Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi,/ pofta nebună de-a isprăvi/ monotonia, pălăvrăgeala,/ singurătatea printre cei vii, / închipuirea morții, sfârșeala,/ Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul/ în cerul tău învăluit în ceți.// Melancolii
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
face variațiuni pe aceeași temă ca autorul Devenirii întru ființă. Din acest motiv, chiar o lucrare aparent polemică cum e aceasta, care începe cu o replică ironică pe care Noica o dă lamentației cu care intelectualii din Occident își deplîng sfîrșeala unui spirit la a cărui degradare asistă neputincioși („«Mai putem fi salvați?», vă întrebați voi și se lamentează unii deținători de premii Nobel din rîndul vostru. Nu vă înțelegem. Întrebarea aceasta ne sună ca venind dintr-o Europă bolnavă, aproape
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
Simona Vasilache Facerea poeziei nu e cu nimic mai ușoară decît facerea lumii. Chiar dacă sfîrșeala prelungă din Goya, sau fojgăiala agonică din Hieronymus Bosch nu și-au aflat, des, în cuvinte, un infern pe potrivă, bolgiile scrisului sînt încă suficient de încăpătoare. În ele scapără, din timp în timp, o flamă. Focul din amnar e
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
e rebelul care se smucește din dorința de a culca la pămînt și ultimele interdicții, mai puțin pe cele ale corectitudiii politice pe care o întruchipează cu aplomb. René Girard e măsurat, lucid și împăcat, de aceea verdictele sale au sfîrșeala sentințelor care cad prea tîrziu, în schimb Vattimo e înfocat, debusolat și senin în aberațiile pe care le rostește cu poftă. Punctul de plecare al discuției stă în constatarea unei evidențe: spiritul Occidentului e pe năsălie și situația nu oferă
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
celălalt mal al șenalului ce duce în port; crenelurile fortului Moro străjuiesc acest șenal și par, pe fundalul unui cer violet, dinții unui uriaș fierăstrău. După vreo trei ore de timide plimbări solo prin curtea hotelului simt în stomac o sfârșeală înduioșătoare; nu ne-a hrănit nimeni toată ziulica. Vizita noastră începe, oficial, abia de mâine. S-or fi gândit oare dobitocii de la comisia de relații a US la diferența de fus orar? Puțin probabil... Hotelul "Nacional" 28. I. Seara. Și
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
nu mai ai scăpare! Cu ce să te aperi? Cu mâinile goale? Te-o făcut ferfeniță cât ai zice pește”. - mi-a mai trecut mie prin cap înainte ca namila să se repeadă spre mine!!!... Când m-am trezit din sfârșeala care m-o cuprins, namila stătea deasupra mea, scheuna într-una și mă lingea de zor pe obraz!... Până la urmă mi-am dat seama că era câinele nostru, care m-a simțit de departe - chiar prin viscolul acela - și mi-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
miasme grele, de beci plin cu prune putrede. Simțind primejdia, Bătrânul încercă să rezite, ținându-și respirația, dar aerul greu și material îi atacă mucoasele. Abandonă, în cele din urmă, lupta inegală cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală tranchilizantă. Chipul spân al grafului era încadrat de două urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari și negre, dinăuntrul cărora plecau două mănunchiuri de păr, îngrijit trecute peste buza superioară și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu mai vine. Îl privești îngăduitor și încerci să-i ridici moralul. Constați că... fără prea mult succes. Te întorci oarecum indispus în hârtiile tale și începi să faci ordine. O oră, două, trei. Până te apucă un fel de sfârșeală. Faci o pauză. Îți răsfoiești agenda primită cadou. Ia uite, astăzi e ziua unui fost coleg. Cât pe ce să nu-ți mai aduci aminte. Formezi numărul de telefon și îi urezi din inimă toate cele bune. Discutați câteva minute
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dar nici cald nu e. Pe masa din bucătărie stă crăticioara cu mâncare, gătită de mama după orele de serviciu. Ridică alene capacul. Miroase bine, dar nu-i e foame. Nici sete nu-i este. Simte doar un fel de sfârșeală în trup. O fi oboseala, a colindat toată ziua pe străzile albite de nea. Trage fotoliul vechi lângă fereastră și se cuibărește sub pătura albastră și moale. Somnul îi dă târcoale, din ce în ce mai insistent. N-ar vrea să adoarmă, e încă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Creția înaintează domol și grațios, într-o derulare mătăsoasă de fraze fără cusur, al căror sunet cizelat nu provoacă vibrație. Creția scrie frumos fără să te tulbure, fiind genul de scriitor care scrie impecabil fără să te impresioneze. E o sfîrșeală doctă în cuvintele lui, un soi de blîndețe resemnată care împrumută scrisului aerul unei procesiuni elegante. Didactic și prevenitor, autorul n-are ferment de controversă, adică imboldul de a încălca tabuurile, și nu are nici intrigă de sentiment, adică tensiunea
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
joace gândindu-se la asta. Era fericit. Era fericit că o găsise, În sfârșit o găsise, Îi văzuse vioara așezată pe pianul din camera hotelului (cine o fi adus pianul ăla acolo?) și atunci simțise În piept o apăsare, o sfârșeală, sfârșeala căutării de o viață și a Împlinirii ei. Niciodată nu fusese fericit la mare. Demult, primul lui contact cu marea a fost neprielnic, la Vasile Roaită era carantină și el trebuia să stea ascuns În curtea unei babe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gândindu-se la asta. Era fericit. Era fericit că o găsise, În sfârșit o găsise, Îi văzuse vioara așezată pe pianul din camera hotelului (cine o fi adus pianul ăla acolo?) și atunci simțise În piept o apăsare, o sfârșeală, sfârșeala căutării de o viață și a Împlinirii ei. Niciodată nu fusese fericit la mare. Demult, primul lui contact cu marea a fost neprielnic, la Vasile Roaită era carantină și el trebuia să stea ascuns În curtea unei babe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca un turc și urmărea cum se desfac rotocoalele de fum. Era bronzat și, deși împlinise treizeci de ani, nu începuse să aibă ceea ce ei grecii numesc pântece de negustor. Nu mai gândea nimic de o zi încoace. Simțea o sfârșeală în tot trupul, o oboseală dureroasă și, cu toate că mâncase tot felul de bunătăți la prânz, îi era foame - ba nu, sete. Din când în când se freca la ochi ca și cum ar fi vrut să-și dea seama că este treaz
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pregătea de scris. A doua zi după înmormântarea Stancăi, când încă nu se luminase bine de ziuă, beizadea Ștefan fu trezit din somn de un argat care speriat îi spuse că au sosit doi dorobanți de la curte. Ștefan simțea acea sfârșeală pe care o avea întotdeauna când după o noapte de insomnie adormea în zori și se trezea grăbit de treburile domniei. Fără să-și controleze ținuta, aruncându-și pe el repede doar un caftan, coborî cele câteva trepte care duceau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să scap de sentimentul că ultimii doi ani am trăit viața confuză a unui amnezic și nici acum nu-mi vine a crede că sunt acasă. Și acolo... cum...? întreabă Smaranda într-un oftat. Pentru câteva clipe Marius simte o sfârșeală puternică. O paloare accentuată se înstăpânește pe fața lui, ca și cum cuvintele ei ar fi atins o rană insuficient cicatrizată. Apărute în mod spontan, imaginile foștilor săi camarazi i se perindă prin memorie: Paul, matematicianul îndrăgostit de poezie, cu fața oribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neputinței la care este obligat. Simte spasmele dureros haotice ale stomacului și gura umplându-se cu salivă amară, de parcă mâncase pelin. Respiră adânc, ca și cum odată cu aerul din încăpere primește și puterile care-l pot ajuta să treacă peste senzația de sfârșeală încercată de la începutul acestui coșmar. Se așează într-un fotoliu, proptindu-și capul în palme. Câteva ore mai târziu, țârâitul strident al telefonului îl scoate din concentrarea gândurilor sale. Grăbit, stinge țigara in scrumiera ce aproape că dă pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vom ajunge nicăieri, niciodată!". Starea de așteptare cu presimțiri rele face ca golul din stomac ce începuse să-și facă simțită prezența de la pornirea misiunii să devină dureros de intens. Pentru o clipă închide ochii, măcinat pe dinăuntru de o sfârșeală teribilă. Starea periculoasă a celui care cedează în fața frigului și oboselii, de fapt în fața morții. Se scutură înfiorat. Nu moartea prin îngheț îl sperie, cât mai ales durerea infernală ce trebuie suportată când ești readus la viață. Văzuse asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atunci când s-a apropiat cât era de slabă. Îmi treceam palma prin blana ei și parcă mă scufundam în păr înainte să ajung la o fâșie de piele trasă peste oase. Nu mieuna, nu se freca de mine. Într-o sfârșeală cumplită, și-a scos trupul din mângâierea mea îndreptându-se alene către grajd. Avea niște ochi uriași; pupilele erau două bucăți de hârtie neagră lipite de globi; marginile lor clare, tăioase, te înghețau. Se apropia înserarea. Soldații trebuiau să pice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-l cu privirea în întuneric. Dialogurile cu sine însuși nu se mai sfârșeau... Căuta răspunsuri la întrebări, înlăuntrul lui. Era atât de trudit de griji și de toate întâmplările prin care trecuse!... Simți că e bolnav și îl cuprinde o sfârșeală ca de moarte. Mintea i se învălmășea tot mai mult... Vedea chipuri nedeslușite care discutau în adunări, rosteau sentințe fără nicio urmă de logică... ”- Prea târziu!” striga unul. Apoi, strigau cu toții, ”Prea târziu... Prea târziu!” și dispăreau în beznă. Simțea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cea mai vagă idee. — Pentru distracție, dragule, pentru distracție la maximum! Fără mine ai fi murit de plictiseală. Cu mine ai parte de distracții. Cu mine spargi monotonia vieții. Da, mi-o sparg în cap. Gaskell se ridică, cuprins de sfârșeală, și începu să urce scările. în momente ca astea se întreba de ce oare se căsătorise. Wilt merse pe jos până acasă, agonizând. Durerea pe care-o simțea nici măcar nu mai era fizică. Era agonia umilinței, a urii și a disprețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Începea vânătoarea. Soarele îngădui ca ultima-i rază să se prelingă peste întinderea de nisip, ca apoi să-și ia rămas-bun de la vârfurile de piatră neagră și, aproape în aceeași clipă, se lăsă să cadă în spatele unei mici dune cu sfârșeala moleșitoare a celui ce și-a încheiat o lungă zi de trudă în care, timp de douăsprezece ceasuri, a izbit o nicovală cu un ciocan de fier înroșit. Pentru o clipă, peisajul se coloră într-un roșu palid, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
favorabil și că un om nu poate să moară, când un medic spune că e sănătos. De altfel, n-avea nici o cunoștință de medicină, nici o noțiune, măcar empirică, despre boale, și în ceea ce i se întîmplase nu vedea decât "o sfîrșeală", un efect al căldurii sau al oboselii. Își aducea aminte că, copil fiind, se îmbolnăvise de o boală cu călduri (nu știa anume ce), și se făcuse sănătos, și-și închipuia că acum, că a luat doctoria, este iarăși în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Firesc ar fi să renunț atunci, mai ales că îmi văd gestul cât e de inutil și de ridicol, pentru că fâșâitul roților trăsurii se aude tot mai estompat, de parcă s-ar depărta. Mă încearcă deodată o lehamite și senzația de sfârșeală crește. La ce bun să continui lupta cu ușa înțepenită ? în timp ce o continui, însă, îmi amintesc o veche scenă : maman, între două servitoare, trecând în revistă sâmbătă seara lenjeria proaspăt spălată a casei și alegând ceea ce avea să dreagă ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sistem de referință privești..." * I-a telefonat Lilianei după-amiază, la ora patru. Femeia dormea. S-a scuzat c-a furat-o somnul, apoi, că nu-l invită la ea; tocmai și-au anunțat sosirea o mătușă și un unchi. O sfîrșeală teribilă a pus imediat stăpînire pe Mihai. De mult n-a mai trăit această senzație. Poate din ziua în care Teona i-a spus că s-a hotărît să se întoarcă la soțul ei. Totuși, n-aș putea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Îmbrățișați În tăcere. Se lăsa seara și umbrele apartamentului ardeau de purpură. În depărtare s-au auzit niște Împușcături izolate, ca În fiecare noapte de cînd Începuse războiul. Julián plîngea la pieptul meu și am simțit cum mă năpădea o sfîrșeală ce nu Încăpea În cuvinte. Mai tîrziu, după ce s-a lăsat noaptea, buzele noastre s-au Întîlnit și, la adăpostul acelei bezne apăsătoare, ne-am scos hainele ce miroseau a frică și a moarte. Am vrut să mi-l amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]