806 matches
-
altfel". Rîdeam de "catafalcul" Tantzi. Îl hărțuia rău pe Lucian, pofticioasa. "Nu cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
soarele dogorea deasupra noastră și râul ne pleznea din când în când gleznele din plictiseală, lipsit fiind de lucrăturile erotice ale Aspidei, cu care fusese obișnuit. A murit lângă mine pe pietre, chiar la întoarcerea anotimpului; vara era deja pe sfârșite. Era un pachet de oase, doar ochii-i negri mai aminteau de pescarul cel frumos de altădată. În timp, și ei au început să piardă din strălucire, devenind tot mai cleioși sub gelatina morții. L-am târât până la malul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
voia început de toamnă, Hugo picta început de toamnă în spațiul neconvențional al magaziilor, cocinilor, cotețelor de păsări și pomii fructiferi din spatele casei în care locuia Pupăza Neagră, Any Palade. Întâi, scenografia trebuia adaptată pe gustul lui Gustav, vopselurile odată sfârșite, își găsea alinarea în ambrozia zeilor și atunci n-avea să combine puțină flacără din focul de paie al iubirii care se credea torță olimpică, puțină învolburare din Dunărea ce fornăia la 200 m la vale, un vârf de cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reia Gulie ideea, important e că ce am văzut cu ochii mei n-o să mai poată nimeni să-mi scoată din minte, uite așa s-au evaporat cu toții cînd și-au dat seama că au fost trași pe sfoară. Pe sfîrșite n-am mai rămas în dosul șandramalei decît noi și grupul lui Petrică, Monte Cristo, Bulgarul, Croitorașul și ceilalți. Băiatul ăsta, Sena, trecuse de partea noastră. Abia l-am scos din mîinile unui zdrahon care din fecior de curvă și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
somn? Sunt ca panseluțele în rouă, frumoase sunt și peste zi, dar mai frumoase sunt peste noapte, roua le ține curate ca pe niște rochițe de sărbătoare întinse pe funie. Ai respirat vreodată cu respirația altuia, doctore? Ședința era spre sfârșite, terapeutul a încercat să reducă discuția la un plan concret, la impactul cu lumea. A greșit ușa, mai bine continua cu apelurile la trezire fără să implice decorul. Și-a dat seama târziu, nu era posibilă o întoarcere în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
căci supușii vor ști că e spre binele lor să-l aibă stăpîn; în istorie sînt multe exemple de fapte mari și frumoase, împlinite din dragoste și devotament. Mai spun că moda insurecțiilor și a revoluțiilor pare astăzi cu totul sfîrșită. Nu se cunoaște nici un regat, cu excepția Angliei, unde regele să aibă cel mai mic motiv să se teamă de popor; nici regele Angliei n-are de ce se teme, dacă nu provoacă el însuși furtuna. Conchid așadar că un principe crud
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un ochi de apă. Pe măsură ce cobora spre Soarele înghețat, focul trecea în adânc, gheața se topea, dar fiecare undă de apă care urca din adâncul gheții lua și ceva din puterea lui. Ajunsese aproape de Soarele înghețat, dar puterea era pe sfârșite. Triumfătoare, gheața începuse să se strângă în jurul trupului istovit. Și atunci, și-a amintit. Oamenii ceței spuneau ceva, își spuneau ceva unul altuia, înainte de a se destrăma în ceață: că în ultima clipă, Dumnezeu îți trimite scânteia. Și-a amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și nici n-am văzut când am ajuns la casa mătușă-mii. El a dat să meargă mai departe, dar și unchi-mio, și Cleopa l-au oprit: Rămâi cu noi, pentru că se lasă seara și ziua e de acum pe sfârșite..." În lumina asfințitului, veșmântul străinului, care rămăsese tot drumul alb ca zăpada, lucea acum în culori de aur și purpură... exact ca al unui rege. Și picioarele-i erau albe și curate doar o pată roșie, așa ca un trandafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Răspunsul acestuia, ghicit din priviri, a fost categoric: „Amice, păstrează-ți nedumeririle sau revolta pentru altădată. Acum trebuie să urmezi prescripțiile mele. Altă cale n-ai!” Securistul a Înghițit În sec și a tăcut pentru o clipă... Vizita era pe sfârșite. Până la urmă, riscând orice răspuns din partea medicului, a Întrebat cu vorbire sâsâită: ― Doctore! Ce Înseamnă controlul neu... neulogic, cum i-ai zis? ― Întâi. Eu nu sunt „doctore”, ci „domnul doctor”. În al doilea rând, medicul nu trebuie să dea socoteală
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tranșee, gropi pentru tunuri, câteva mașini și camioane sfârtecate de explozii, copaci retezați de proiectile, chiar și cazemate... asta ne-a Întărit speranța că suntem pe drumul cel bun. Numai că... În ziua aceea, călătoria noastră pe tren a luat sfârșit... Din gara unde s-a oprit marfarul nostru și până am trecut Prutul, am umblat și desculți... ― Nu ne-ai spus ce ați mai mâncat când s-au isprăvit cojile de pâine uscată - l-a Întrebat Despina. ― Apoi, draga lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nimic la fel de bun. Plecai de la petrecere, coborâi cu liftul și vroiam să colind fără direcții străzile. Eram puțin vrăjită, visătoare. Și văzui, însă sentiment acut al prezentului, o bătaie cu săbii. Două siluete masculine în noapte și o luptă pe sfârșite. Până să dau eu colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Individul îmi displăcu. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-o imagine macabră, lângă capul tăiat. Însă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
surprinderea mea, el sesiză cât mi-e de rău. Mi-era foarte, foarte rău, de-abia mă puteam ține pe picioare, tremuram, mi-era foarte greu să respir, eram transpirată, dar nu aveam o stare de disconfort, chiar dacă mă simțeam sfârșită, ci mai mult o greutate binevenită care mă apăsa, aproape strivindu-mă, îmi venea înfiorător să vărs. El veni în fața ușii, și, întinzând o mână, blând, spuse: Nu pleca în starea în care te afli. Mi-ar face plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prin limpezimea gândirii sale, să îl lumineze și să îl aducă pe făgașul potrivit, după cum se cuvine. Ah, hățișurile vieții culturale de astăzi sunt imposibile! Însă toate acestea sunt doar abateri de la subiect (scrise, totuși, cu un rost). Acum, odată sfârșită introducerea, la treabă! F 40 Rareș Tiron Domnul Eugen - a mi se îngădui să-i tăinuiesc numele cel mare, din respect și din prețuire pentru familia lui, ce poate că-l mai plânge încă - era medic rezident într-un spital
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
câmp, cosit și necosit; așa că, dacă sunteți interesați, vă primim cu dragă inimă. Astfel cei doi frați, s-au înțeles cu unul din gospodari, și au pus la cale ce trebuie să facă începând cu ziua următoare. Ziua era pe sfârșite, soarele se scălda în roșul aprins, anunțând că urmează amurgul. Vreme cuminte cu cer curat, cornutele se întorceau de la pășunat, iar gospodarii satului căutau să și ogoiască păsările și animalele pentru noaptea care urma. Fiecare în gospodăria lui își pregătea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
moment a pensionarului, care a prins absolut toate păcălelile istoriei, ca noi toți, de altfel. O tristețe amestecată ca oboseala visurilor vag împlinite și-a amintirilor care nu șterg deziluzia și nu îndulcesc condamnarea de a fi trecători și pe sfârșite. ,într-o zi, poate chiar mâine,/ Voi pleca ostenit spre alt continent./ Oare acolo, departe,/ Există lumină, cetate,/ iubire sau pâine?" Mă gândesc ce semnificație dați ideii de cetate, când vă referiți la celălalt tărâm. înșiruirea sumară nu-i întâmplătoare
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
vecinătatea banalului amenință lirismul. Oricum, oscilația stilistică, datorată, în mare parte, evoluției poetului, dacă ne amintim că volumul a rezultat din înmănuncherea ciclurilor dedicate Anei volum de volum, permite instalarea unei perplexități, întreține suspansul, ține mereu deschisă poarta poeziei. Odată sfârșită lectura, culegerea dăinuie în memoria cititorului printr-un puternic efect al prezenței, acel semn meteoric lăsat de poezie (spumoasă, nonșalantă) în trecerea ei grăbită, încât nimic nu tulbură, până la urmă, prospețimea ansamblului, melanjul, insolit într-o lume dezabuzată, de visare
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
într-o pagină de carte, nu poate fi decât opera filologică a celui care, într-un fel sau altul, l-a îndurat clipă de clipă. Condiția aceasta induce însă, tot neîntrerupt, convingerea că viața e deja, o dată cu acest acord secret, sfârșită. Așa arată, la un nivel elementar, ecuația genetică a lui Tache de catifea. Care uneori preexistă, iar alteori devine, prin filtre consecutive, de nerecunoscut. Manualul întâmplărilor (1984), în ce are mai curios, reprezintă tocmai povestea unei denaturări prin cesiune epică
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
și mediu natural, prezentul insuportabil și viitorul sumbru al civilizației. Tot atât de interesantă se dovedește simetria construcției epice, opțiunea pentru formula binară și alternanța relativ constantă a două planuri narative: două destine urmărite în căutări ce interferează la un moment dat, sfârșite ambele printr-o moarte violentă - manipulată ca să devină spectacol mediatic profitabil politic (Stigmatul Casandrei); alternanța anchetelor politice și ideologice duse la bun sfârșit, într-un perfect paralelism, de fabuloșii detectivi creați într-o concurență debordantă, cu umorul negru și sarcasmul
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
la Viena, se măritase la Moscova din mare pasiune cu un chinez - deportat în Siberia -, pe care l-a căutat tot restul vieții (căci nu aflase de moartea lui) într-o odisee prin șapte țări europene (între care și România), sfârșita în Chină - unde Klara Blum și-a căutat în continuare iubitul timp de trei decenii, predând că profesoară de germană la diferite universități, adoptând cetățenia chineză și publicând până la sfârșitul vieții sub noul ei nume, Zhu Bailan. Dar române par
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
cer, încrîncenarea cu care-și smulg cizmele clefăind din nesfîrșitul noroi, și poate-n timpul acesta mai găsesc forță să se toarne și să se spioneze, nu-i eroism nici luatul chenzinei și-apoi bețiile cu cîntece și cu plîns, sfîrșite deseori în bătăi cu scaune și sticle grele de-un kil, încăierările acelea turbate din care nu se ajunge decît la Miliție sau la spital."
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
povestește Mihaela Popescu. După câteva zile în care au fost găzduiți în câmpul Waha, celor șase români, dar și celorlalți străni, li s-a pus în vedere să părăsească această locație, pentru că rezervele de hrană și de apă sunt pe sfârșite. În tot acest timp, străinii din câmp au încercat să facă rost de mașini pentru a pleca în coloana către Bengazi, dar aceste încercări au fost fără rezultat de fiecare dată. Mihaela Popescu ne-a spus că reprezenații Ambasadei României
EXCLUSIV: Şase români părăsiţi în deşertul din Libia, fără acte şi în pericol de a pierde legătura cu familia () [Corola-journal/Journalistic/61203_a_62528]
-
colaps speculativ de tip multiculturalist. Traiectoria sa e simptomatică pentru penuria de spirit în care se complac azi filosofii vestici. Accentul cel mai tăios îi aparține lui Girard: „Filosofiile sînt aproape moarte; ideologiile sînt aproape răposate; teoriile politice sunt pe sfîrșite și ele; convingerea că știința ar putea înlocui religia e de acum depășită. Iar în lume se face simțită o nouă nevoie de religie, într-o formă oarecare.“ (p. 42) O religie despre care însă nici unul dintre interlocutori nu poate
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
familii și frângeri de destine, vine cu naturala poftă de viață, înfiptă într-o plătică apetisantă, îndelung curtată de la localnici. Nu altceva i-a împins în arenă pe toți cei care umplu pereții și necropola mănăstirii. O poftă de bine, sfârșită rău. Din care rămâne o morală care- și depășește epoca, romantică, a prăbușirilor cu zgomot. O îngăduitoare ironie, recunoașterea aceleia involuntare, a istoriei, ia locul partizanatelor cu date lipsă, sau bine ascunse. Romantismul intră în vacan- ță.
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
vorbeam, în mod normal, la câteva zile. Am vorbit vineri, înainte de eveniment. O discuție normală, cu bucurie, ce face pisica de exemplu. Și a doua zi dimineața, vineri, la 7 și jumătate am primit telefon, ridic și vocea lui Anca sfârșită: mama, trebuie să-ți spun că Andrei nu mai este. Atât a fost totul. Am zis " Închide telefonul", am urlat, am țipat si m-a sunat după 10 minute. Am auzit-o pe Anca spunând într-un interviu că s-
MH17. Bunica românului mort, mărturie sfâșietoare by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/53758_a_55083]