597 matches
-
invoc - sper să nu mă înșele memoria - un poem de-al lui intitulat Dueliștii parcă, în care pielea și carnea prinse între spini, consecință macabră a luptei, firește, sunt comparate cu o floare. Cam așa arată și gros-planurile cu oameni sfârtecați din ultimul Cronenberg - doar regizorul a fost "slăvit" în ipostaza de autor - intitulat neinspirat în românește Umbrele trecutului, în original A History of Violence. Redenumirea de la noi te face să te gândești - vag - la o amenințare iminentă care provine din
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
de plămâni, si este găsit mort în zorii zilei sub o masă în restaurant de către omul de serviciu care venise să aprindă focul în sobe), apoi în 1944, în mai (la un alt raid al aviației angloamericane), o bombă îi sfârteca sora, Zoia (cea care cântă la pian, si de fapt era managerul formației, ea se ocupă de contracte, impresariat) care a lăsat în urmă cinci copii (soțul său, Perlidis, clarinetist, un grec deosebit de talentat, pleacă cu copiii și se stabilește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
al frumuseții feminine, trăind uneori la limita sărăciei, mânca pe datorie la birt, bucurându-se însă de libertate, ni se dezvăluie acum ca un luptător tocmai pentru acest bun neprețuit al oamenilor, pe cale să se piardă și în apărarea țării sfârtecate în vara tragică a anului 1940. Volumul Uraganul istoriei seamănă foarte mult, ca tonalitate, cu 7 ani cât 77, numai că obiectivul de atac nu-l reprezintă Stalin și comuniștii, ca acolo (încă nu ne ,fericiseră"), ci frații lor, legionarii
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
de apăsat pe clapele celor două litere și te-ai și trezit într-o tabără. Iar aceasta poate fi tocmai cea perdantă, pe punctul de a fi, spre binele public, trecută prin foc și sabie. Puteai fi tu acela care sfârtecă și iată-te spintecat, ca mădular al celeilalte roze sau partizan al albaștrilor. Ba chiar ca ,minimalist", în opoziție cu ,maximaliștii" lui Vladimir Ilici. Nu e mai puțin adevărat că poți s-o încalți și fără să-ți fi manifestat
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
suspecte roind șantajist în jurul guvernanților, care aveau câte-o halcă de mafie chiar pe birou (01.02.2006). Iar acestea le-a spus după ce prin noiembrie, parcă, în prezența președintelui Franței, Jacques Chirac și a mulțimii de reporteri tv, a sfârtecat eticheta pe care scria mare, cu cariocă neagră: ,România - țară coruptă"... - Roim chiar și în jurul celui mai bun Guvern pe care l-a avut România după 1989, inclusiv cu miniștrii Niculăescu și Șereș cu tot, de care domnu' Băsescu s-
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
-n est, cu nemții, și n vest cu... Am trecut Prutul, Nistrul, Tisa, apoi Hronul, Nitra, Vagu, Morava. Bă, Tatra Mică și Tatra Mare!... I-am Închis ochii lui Grigore Duluman. Căzuse Împușcat. „Trage, trage, mă camarade!” - te implorau cei sfârtecați de schije. Război! Chinuri! Mau Împușcat și pe mine, - parcă ți-am mai spus - dar am scăpat. Războiul, vai de mamă de om! Însă parcă tot ce au făcut ăștia e și mai rău! E Împotriva firii! Bă, ani de-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
p. 347), atârnă mai greu în cumpănă decât orice "încadrare" formală, presupunând că aceasta nu a existat. Citez un fragment din primul articol menționat: "Poate neamukl românesc să-și sfârșească viața în cea mai tristă descompunere... cotropit de evrei și sfârtecat de străini" (Țurcanu, p. 347). Dar lucrurile nu se mărginesc la atât. Există dovezi că Eliade a făcut parte efectiv, din punct de vedere organizatoric, din Legiune: Florin Țurcanu arată, pe baza unei declarații olografe a "comandantului" Radu Demetrescu Gyr
O problemă deschisă by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/10603_a_11928]
-
procesului creației; aceasta nu se întrevede nici măcar ca utopie salvatoare. Mai degrabă o încercare de echilibrare (a ce?), o aspirație către odihnă pe un fond subminat de opoziția lumină/ întuneric (prezentă în toate secțiunile poemului): "sunt un ucigaș, mi-am sfârtecat picioarele/ și nu pot să umblu/ mi-am sfârtecat mâinile/ și nu pot s-o cuprind/ am alergat spre ea cu alte picioare/ am îmbrățișat-o cu alte brațe/ era în jurul ei doar foc și eu auzeam strigătul/ despărțit de
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
salvatoare. Mai degrabă o încercare de echilibrare (a ce?), o aspirație către odihnă pe un fond subminat de opoziția lumină/ întuneric (prezentă în toate secțiunile poemului): "sunt un ucigaș, mi-am sfârtecat picioarele/ și nu pot să umblu/ mi-am sfârtecat mâinile/ și nu pot s-o cuprind/ am alergat spre ea cu alte picioare/ am îmbrățișat-o cu alte brațe/ era în jurul ei doar foc și eu auzeam strigătul/ despărțit de trup, mai departe, înmulțindu-se/ voiam să-i spăl
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1291 din 14 iulie 2014 Toate Articolele Autorului EL, SCRIITORUL El, scriitorul, cu suflet plâns și inima cernită, El, pavăză iubirii și scut pentru idei, El, inimă de aur, Cu aur ciopârțită, El sfârtecat de schije, de săbii și călăi. E inima-i mai caldă și semeață Cum n-a mai fost demult printre vâltori, El, suflet sfânt, Crescut în albie de râu Și-n dor de casă și de viață. El, glasul conștiinței
EL, SCRIITORUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349242_a_350571]
-
hotare, ar aduce aliat bun la tron, pe Mircea cel Bătrân! I-aș vota pe Brâncoveanu, sau Mihail Kogălniceanu! De-ar domnii oricare Vodă, trecutul ar fi la modă! De-ar veni Mihai Viteazul, străini n-ar sări pârleazul să sfârtece trupul țării, cu lăcomia puterii! Dar vremuri aspre au trecut, iar neamul e dator-vândut! Și umbrită-i șansa sorții, de suferă și nepoții! Țara n-o va duce bine că, nu-i mult de ieri pe mâine! Trecut din prezent
ISTORIA LA RĂSCRUCE -PAMFLET- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384421_a_385750]
-
aprilie și până prin noiembrie, deoarece peștele mic îl dădeam felinelor, între care se încingea o bătaie mare pe guvizi, de fiecare dată, dar oricum, fiecare pisică avea porția sa asigurată. Pentru puii de câteva luni, fără dinți puternici care să sfârtece corpul sau capul guvidului, trebuia să le tai bucățele mici, cât pot înghiți odată, sau să-l fierb. Era întotdeauna o delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
celălalt prăfuit de stele. Printre zăbrele-n orizont privește prin negru-mpleticit, speriat, se uită la noi cu privirea-i de pește înregistrându-ne acvatic, pixelat. Din axa lumii pornesc zăbrelele și se afundă într-o gaură negră, visează omul că sfârtecă ielele înfipte colțos în carnea lui „macră”. OBIECT DIN „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” A apărut un obiect roșu necunoscut șerpește ascuns după negre stări, de femei e lovit pentru că-i prea limbut și se dedă la perverse chemări. Negrul s-a înfuriat
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
2215 din 23 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului 3.Calvarul plăcerilor interzise Maria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou pe fereastră ciobul de
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
și s-a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-una cu văicărelele, doar-doar o impresionează pe coana preoteasă. Vă închipuiți ce hărmălaie și râsete erau în clasă, că până la urmă au molipsit-o și pe buna noastră învățătoare, care
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
în Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017. 3.Calvarul plăcerilor interzise Maria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou pe fereastră ciobul de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
noi tot nu scapi! Răpusă de ... Citește mai mult 3.Calvarul plăcerilor interziseMaria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou pe fereastră ciobul de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
treilea pe undeva prin zona gâtului. Studiază cărți tibetane și - nopți în șir - stă de vorbă c-un străin, despre care se spune că ar fi yoghin. Doctorul este, printre altele, și legist, singurul autopsier din Stațiune. Își depășește atribuțiile sfârtecând cadavrele mai mult decât este necesar... Doctorul nu este nebun. E ascuns. Și el mă urăște. Îi va trece: nimeni nu-l va ajuta mai mult, mă voi îngriji. Instrumentar, cărți, aparatură, seruri rare. Cadavre. Vor muri oameni mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
au reușit să plece din această lume și poate și din altele în pace. Natura grea și rece a falsului templu prin care, rătăcind, am ajuns aici, se strânge în și pe corpul meu, supunându-mi ființa unor chinuri îngrozitoare, sfârtecându-mă pur și simplu, cât de ciudat!! Cum, dintre toate morțile posibile, să ajung să pier din pricina unei clădiri, ba chiar numai a unei încăperi nebune, care prin suflul demonic al celor care o locuiesc și vizitează a căpătat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
victimele lor, artileriștii nici măcar nu consideră că au ucis pe cineva. Ei nu văd pozițiile inamice pe care le pisează sub focul obuzelor. Același lucru se întâmplă și cu piloții de bombardiere, care nu pot distinge trupurile celor de la sol sfârtecate de exploziile bombelor lansate de ei. Însuși faptul că soldații sunt îmbrăcați în uniforme face ca identitatea lor să se disipeze în acea noțiune gene rală, cunoscută sub numele de "inamic". S-a constatat că individului uman îi este foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care jandarmeria îi prindea în plasă. De câteva luni, începuse debandada. În fiecare zi erau soldați care fugeau de pe front și care se pierdeau prin locuri izolate, preferând uneori să crape singuri în desișuri și pădurici decât să fie sfârtecați de obuze. Se nimerise la fix. Era convenabil pentru toată lumea: pentru armată, care voia să dea un exemplu, și pentru judecător, care căuta un vinovat. Cei doi puști sunt plimbați pe străzi. Îi păzesc doi jandarmi care se umflă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
împreună cu soția și copiii, fiindcă această soție era evreică. Înainte de a muri a mai avut pentru ultima dată ocazia de a‑și demonstra umorul profund uman și constructiv. Umorul ăsta funcționează numai dacă vine din interior. Acest interior a fost sfârtecat de o otravă cu efect rapid. Unii mor mai discret și, poate, în chinuri și mai mari. Astfel i‑au fost distruse măruntaiele, iar povestitorul danez de basme a rămas posterității doar sub forma peliculei de celuloid. În felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că‑i bine să facem asemenea lucruri cu puțin înainte de terminarea liceului, de bacalaureatul care ne dă dreptul să studiem orice. Sophie spune, taci acum și ascultă. Evident că trebuie să le fabricăm afară în aer liber, ca să nu ne sfârtece pe noi, ci pe alții, până aici e clar. Se ia un vas Erlenmayer cu gâtul larg, de format mare, capacitate cca 500 mm. Apoi se folosesc două tuburi de sticlă (eprubete), una plină cu acid azotic fumegând, cealaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și sângerează puternic. Oasele se rup, articulațiile se frâng, tendoanele plesnesc, arterele sunt secționate și nu mai pot fi lipite la loc. Rainer țintește aproape exclusiv în zona capului și a gâtului, ceea ce e de‑ajuns. Lovește până când tata e sfârtecat de tot. Apoi Rainer se duce la maică‑sa, care zace în hol grămadă, horcăind și cu spume la gură, și‑o lovește cu toporul. Încă nu se gândește la nimic, nici dacă‑i bine, nici dacă‑i rău. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să-și alinte anii în plus/ într-o disperare fatalistă.” În „Sens interzis”, imaginea este de-a dreptul șocantă - „Pustiul din mine/ nimeni nu știe cu exactitate/ când a venit și când a plecat” - sugerând drama creatorului, a omului neînțeles, sfârtecat de frământări interioare, dornic de a cunoaște absolutul, dar neputincios în fața vieții. Despre aceeași însingurare, despre căutări, despre setea de cunoaștere și imposibilitatea împlinirii, Corina Petrescu discută pe larg, în poemul „Geografia existenței”. „În haine de călătorie/ alergăm mereu/ în
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]