1,822 matches
-
permanența, în starea normală a liniștii? S-a vădit, acum, ce era pe dedesupt. Nu trebuie să avem nicio surpriză. Pentru prăvăliri suntem făcuți, pentru catastrofe, și pentru catastrofe încă și mai mari. A dura înseamnă a te transforma, - a sfărîma forme și a trece în altele: lucru ce nu se poate face nici fără durere, nici fără zarvă mare. Aceste banalități fiind spuse (e bine să ne repetăm banalitățile, ca să nu le uităm; dealtfel, banalitățile devin, - la prima schimbare de
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
secret?”. I se infirmă, și începe, odată primit în conversație, să toarne la detalii care nu au nici o relevanță pentru comeseni, alta decât aceea că bănuiesc ceva. Secretul, care nu exista, se creează în timp real. Când mitul lui se sfărâmă, moftangiul care le-a deranjat seara este expediat cu un „nu mai ai nici un haz”. Să fi fost Bubico, ar fi zburat peste bord... Așadar, există o victimă, și există o audiență. Jocul, în aparență comic, este destul de crud. Amicii
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
diverse motive și mai ales pentru că s-ar putea opune globalizării dacă sunt prea tari) celor care vor să conducă pământul prin orice mijloace. Și cea mai bună găselniță este NATO acum. Imediat după aceea urmează regionalizarea ca să ne puteți sfărâma țara și conduce mai ușor; și de aici nu mai facem nici măcar un pas și am ajuns la globalizare. Bravo vouă: ce contează că președintele se opune, că Stolojan propune dezbatere publică, eventual referendum. Cine stă să-i asculte? Noi
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
bagă și apoi vezi cum iese din ei fumul negru pe coș, că-ți face rău și pici jos când vezi... Au băgat-o în fabrica morții, și de-atunci... Vocea bătrânei era uscată și aspră. Se împrăștia și se sfărâma în aer ca o țărână: Hai odată, ce faci? Cerboaica descoperi în traistă ulciorul. Rănitul scoase un sunet moale din gât. Ochii îi luciră. Bău hulpav, cu sorbituri mari. Apa i se revărsa din gură, șiroindu-i pe bărbie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
al eroilor și valul de lacrimi al mamelor vor fi pierdute pe pământ, iar cerul nu va fi câștigat în schimb ? Eternul Socotitor nu se va gândi oare să plătească această enormă încărcătură de datorii ? ... Și când omenirea va fi sfărâmat jugul acestui univers perisabil, învingând suferința-i atroce și moartea sa, Gloria Divinității nu se va manifesta pentru a justifica toate aceste lucruri ? Pe de altă parte, în ciuda acestei accepții de elevat lirism al cuplului aparent antinomic, viață-moarte, în una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mesajul aripilor Pentru o clipă aducea o sete nebună de mișcare În inima munților mereu neclătinați. Colinele deveneau nouri plutind fără țintă prin Baiçakh, Șirurile de arbori își smulgeau rădăcinile Întinzându-și deasemenea aripile pe urmele sunetului. Visul serii se sfărâma, Se năștea un dor adânc, un dor de moarte către dincolo ! Prin voi sufletul lumii retrimitea strigătul în toate părțile Nu aici ! nu aici ! undeva în altă parte ! O, nouri de lebede, în astă seară ,,Am auzit pretutindeni aceași bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în funcție de rădăcinile care-și revendică insule de viață în ochiuri de pământ neînghițite de asfalt. Mireasmă grea de căldură, lipicioasă, ca de fruct strivit între degete trece din Arenal în Santa Cruz, o ia apoi spre nord, spre Macarena, se sfărâmă în Guadalquivir ca un trup de boare ciudată, în care se întâlnesc, ca-ntr-o tapiserie, miros de Atlantic, de nisip, de gând frumos, putrezit sub un palmier... Pe sub oraș se întind albercas, cisternele din care apa hrănește portocalul abia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ta; și, da, nu mă reține nimic să recunosc: te iubesc ca pe copilul meu, fiule! Cei doi se priveau adînc în ochi. Spusele lor se împrăștiaseră în văzduh și cădeau acum înapoi la rădăcina copacilor, ca o ninsoare fierbinte, sfărîmînd frigul zilei de primăvară abia mijită și dezghețînd zăpada iernii trecute. Mare Arus, de la voi am învățat tot ceea ce trebuie să știe un lup. Mai puternic și mai pregătit decît sînt acum nu voi fi niciodată. Conducătorule, la tine am
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lume, acest adevăr nu face nici cât bucuria de a te privi în oglinda din baie în timp ce te speli surâzător pe dinți. Un pietroi ascuțit porni vertiginos spre autorul ce devenise între timp neatent la propria-i integritate și-i sfărâmă cei trei dinți din față. Dădu să mai spună ceva, dar sângele îi șiroia abundent pe bărbie. Redus la tăcere într-o manieră destul de brutală, se văzu nevoit să renunțe încă o dată să bată cu putere la porțile marilor speranțe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o slăbească nici o secundă cu prezența ei. Rarele momente în care reușea să evadeze erau adevărate oaze de lumină, de bucurie și răsfăț. Și cât de scurte erau aceste momente... Îi venea să dea cu tristețea de pereți, să se sfărâme în mii de bucăți pe care să nu le mai poată aduna pentru a o întregi. Izbi ușa în urma ei, o încuie de două ori și coborî scările în grabă. Ajungând în fața blocului se opri câteva secunde pentru a inspira
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spatele, fără să știe dacă ceilalți vin sau pleacă din viața asta, iar la un moment dat se va opri și se va lăsa să cadă, cu gândul secret că două brațe Îl vor sprijini și că nu Își va sfărâma tărtăcuța cea plină de cuvinte; va fi nevoie Însă de două brațe puternice, și nu de mâinile suave ca raza de soare, la care Încă visa; pentru a te odihni În căldura lor, va trebui să mergi cu fața... 2
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu prea multă slugărnicie), pica bine, purta În sine avântul prefăcut al veleitarului, al tânărului utecist care privea În zare tăios, fiindcă acolo, În zarea aceea, departe, se ascundea imperialismul, capitalismul, iar privirea lui trebuia să fie oțelită, ca să Îl sfărâme, să-i dovedească inanitatea... Dar „acestea“... Licența poetică era prea căutată; În fine, se potrivea cu ce se recita la televizor seara, de către actori plini de patos, care să nu lase muncitorul să dormiteze cu paharul În mână, să Îi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
balaurii s-au gândit să fure toată apa de pe pământ. Unde găseau un izvor, un pârâu, râu sau mare, se Înghesuiau buluc și sorbeau toată apa, până la ultima picătură.Mergeau pe sub pământ, zburau pe deasupra pământului În căutarea apei.Zmulgeau pădurile, sfărâmau munțti, doar doar or găsi un firicel de apă.De prin sate furau apa din fântâni. Ca orice lucru furat, apa trebuia ascunsă undeva.Zmeii și balaurii,după ce s-au certat și s-au Împăcat, au hotărît să ascundă apa
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
tristețea, supărarea și o mulțime de alte stări, însă toate acestea împreună ne ocupă abia unu la sută din timp. Restul de nouăzeci și nouă la sută îl petrecem în așteptare. Aștept, sperând cu fiecare clipă. Simt că mi se sfărâmă pieptul de pași de fericire. Mi-i și imaginez pe coridor... Gol însă. Oh, viața e prea dureroasă! Realitatea confirmă părerea universală că mai bine nu ne-am naște. În fiecare zi, de dimineața până noaptea, aștept ceva cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de permanent război civil mediatic. Expresia "dezbatere publică" este de aceea măcar eufemistică, dacă nu de-a dreptul improprie. Nu bănuiam în seara aceea că, foarte repede, solidaritatea intelectuală, prin care căutasem să facem față presiunilor regimului comunist, se va sfărîma, în libertate, în grupuri și singurătăți. Azi, de cîte ori se întîmplă să trec pe coridoarele pustii de la Uniunea Scriitorilor, am un sentiment ciudat. Libertatea a golit de viață acel sediu" - notează Octavian Paler în confesiunile sale, evocînd cea dintîi
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
evadarea lor din singurătate, în comuniune neegoistă între doi indivizi ce doresc să depășească înjosirea animalului? Fusese convins în mod naiv că a obținut o ierarhizare, care funcționa automat. Cruda realitate era că nu scăpase de dependență. Sforțarea de a sfărâma lanțurile l-au dus la o suspendare în gol. Femeia se sforțase să răscumpere greșeala, ("voise de aceea să se poarte tandru cu el, numai că bărbatul nu mai suporta apropierea dintre ei, el care altădată îi cerșise să nu
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
idei și formule creatoare din Occident. Dar tocmai cînd se aflau în pragul maturității autorii în chestiune s-au văzut opriți din elanul lor ce părea nelimitat. Fenomenele totalitare și mai cu seamă invazia sovietică și comunizarea țării le-au sfărîmat aripile. Unii au murit prea de timpuriu (O. Șuluțiu, C. Fîntîneru, Dan Botta), alții au luat calea exilului (Mircea Eliade, Cioran, Al. Ciorănescu, Vintilă Horia, Ștefan Baciu), alții în sfîrșit, "în cazul cînd nu au înfundat pușcăriile, s-au fărîmițat
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
tuturor că am tălpi de argint care strălucesc puternic mai ales când plouă/ ș...ț oamenii stau răsturnați unii în alții/ mie mi s-a spus că e bucureștiul, dar așa era numai ziua, am văzut/ noaptea cădea și se sfărâma într-o cameră umedă/ unde răsculații se tăvăleau pe jos, îmi sărea sângele pe față/ dar lasă că-i scap eu, când nu-i ucid îi salvez pentru că/ altfel nu se poate, îmi spuneam/ legănându-mă mai departe" (îmi cad
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
dat colțul în viteză, m-a zdruncinat o izbitură puternică. În fața mea zăcea o femeie trântită pe asfalt cu fața în sus. Buzele ei murmurau o lungă înjurătură. Priveam cum i se zvârcolește piciorul drept - o bucată de ghips se sfărâmase și dezvelea un petic de gleznă galbenă, obrintită. I-am cules cârjele de pe jos și am ajutat-o să se ridice în picioare. În timp ce palmele mele îi ștergeau coapsele de moloz, am simțit în buzunarul de la rochie câțiva biscuiți obișnuiți
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
de bătăuș. Ceea ce, se zice, n-ar fi suficient. Personal, nu sunt de aceeași părere. Mai mult: eu ași propune guvernului să pună la dispoziția Măriei Tale un tanc, cu care să dai buzna unde e lume mai multă, să sfărâmi toate automobilele și căruțele cu franzele de lux, să dărâmi Cercul Militar și Academia, Ateneul și Universitatea și toate instituțiile particulare și de Stat". Alteță Regală! "...M-am amuzat grozav aflând că o dată Augustul bot al Augustei Voastre mașini a
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
închegi. vaier de frig mă subțiasem și picam, ca țurțurul ce-și termină substanța. albastrul rece mă strângea până la albul incolor și toate-n mine se-ncleștau, dureau cum doare crăpatul mugurilor în copaci și verde luminau. în dinți se sfărâma un cântec, o panglică de spaimă în locul lui constant scâncea cu gură de copil pierdut. eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet moale, dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dreptul, pentru că toți „știau“ că deține o scrisoare personală chiar de la Hristos. Mai târziu, prin secolul al XVI-lea, un anume Nicolas Frey, originar din Bavaria, susținea sus și tare că a primit de la Sfânta Treime ordinul de a-i sfărâma țeasta primei lui neveste, pentru ca profețiile Vechiului și ale Noului Testament să se împlinească. „Eu sunt capul bisericii. Hristos și a împlinit prin mine toate făgăduințele. Sunt trimis de Dumnezeu ca să le arăt oamenilor chipul lui Hristos în persoana mea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Deși imaginația rămâne luxuriantă și poematică. Orbitor este pus sub semnul fluturelui, simbol al necontenitei metamorfoze, al trecerii de la greutate la har. Totul este fluture: "Emisferele cerebrale erau un fluture, boțit și-nghesuit în țeastă, care odată avea s-o sfărâme și să-și întindă aripile triumfător. Femeia și bărbatul închipuiau împreună un fluture tandru și seducător, de-o parte și de alta a umanității noastre virtuale. Binele și răul erau fluturi despărțiți de axa de simetrie a unei săbii atât
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
-i schimbe armoniile, să-i inverseze densitățile, s-o dinamiteze și s-o adune. Și nici o mișcare n-a dus mai departe dușmănia cu materia decît avangarda. O dușmănie polifonică, în care fiecare și-a găsit acordul, nuanța sonoră care sfărîmă zidurile Ierihonului. Cu larma deznădăjduită a manifestelor, sau cu bună ospeție. Ca la Ștefan Roll (Gheorghe Dinu, fiul lui Enache, cel cu Lăptăria), care arată, față de materiile de toate soiurile, o anume curiozitate inofensivă, de copil care desface o jucărie
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
Maria. În iarnă, Va părăsise satul acela cu oameni frumoși, școala și pe ... doamna profesoară care Îi diamantase visele finalului de copilărie nu tocmai fericită. Trecuseră multe anotimpuri, multe iubiri secrete sau nu, multe fete și femei și câte vise sfărâmate Înainte de se finaliza. În mod inevitabil, Va cel transformat cu dragoste de oamenii iubitori din jurul său În Rică, via Valerică , ajunse și la momentul În care viața lui afectivă luase o Întorsătură cu totul și cu totul nouă. Și toate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]