237 matches
-
floare merii,Te caut și te chem și te aștept.Te chem când peste dealuri râde vara,Izvoare șopotesc la mine-n piept,Privighetorile descântă seara,Te caut și te chem și te aștept.Te-aștept când vântul aspru cată sfadă,Cu frunze strânse ghem la mine-n piept,Și chiar de nu mai râde prin livadă,Eu tot te caut și te chem și te aștept.... XII. SPERANȚĂ, de Mihai Vâlvă , publicat în Ediția nr. 1695 din 22 august 2015
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344078_a_345407]
-
la comunitate. Acesta este motivul pentru care, în Biblia ebraică, rudele sunt adesea menționate ca fiind frați și surori. Astfel, Lot este prezentat ca „fratele” lui Avraam în Facerea 13,8: „Atunci a zis Avram către Lot: «Să nu fie sfadă între mine și tine, între păstorii mei și păstorii tăi, căci suntem frați»”. De fapt este vorba de nepotul lui Avraam (cf. Facerea 12,5; 14,12). În Facerea 31,46: „Apoi a zis Iacov către frații săi: «Adunați pietre
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342933_a_344262]
-
din bătrâne, jilăvite boarțe, Sătenii-ntârziați, lucire mov, Cu unduiri verzui, fără istov, Văzură și fugiră că din Carte Preotul să slujească acol. Firește, Lucru curat nu e cu-acea grămadă: Un somn ciudat acolo te lovește... Pornitu-s-a-n Boemia o sfada: „De ce pământu-n noapte licărește? Dracul o fi? Sau a comorii nada?” LOCUL CEL MAI STRANIU În România, locul cel mai straniu, Îl întâlnim sub muntele Băiței: În calde - adâncuri, că sub vrejul vitei, Se-ntind ciorchini de aur și uraniu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/343211_a_344540]
-
Că din bătrâne, jilăvite boarțe,Sătenii-ntârziați, lucire mov,Cu unduiri verzui, fără istov,Văzură și fugiră că din CartePreotul să slujească acol. Firește,Lucru curat nu e cu-acea grămadă:Un somn ciudat acolo te lovește...Pornitu-s-a-n Boemia o sfada:„De ce pământu-n noapte licărește?Dracul o fi? Sau a comorii nada?”LOCUL CEL MAI STRANIUÎn România, locul cel mai straniu,Îl întâlnim sub muntele Băiței:În calde - adâncuri, că sub vrejul vitei,Se-ntind ciorchini de aur și uraniu, Iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/343211_a_344540]
-
din bătrâne, jilăvite boarte, Sătenii-ntârziați, lucire mov, Cu unduiri verzui, fără istov, Văzură și fugiră ca din Carte Preotul să slujească acol. Firește, Lucru curat nu e cu-acea grămadă: Un somn ciudat acolo te lovește... Pornitu-s-a-n Boemia o sfadă: „De ce pământu-n noapte licărește? Dracul o fi? Sau a comorii nadă?” LOCUL CEL MAI STRANIU În România, locul cel mai straniu, Îl întâlnim sub muntele Băiței: În calde - adâncuri, ca sub vrejul viței, Se-ntind ciorchini de aur și uraniu
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
Will Shakespeare ! Mânați măi, hăi, hăi ! Aho, aho, Dascăli confrați De-acuma cu toți titrați Lângă Școli v-alăturați Și elevii învățați : Să scrie și să citească În limba cea strămoșească Daco-romană, românească! Să adune și să scadă Imparțial, fără de sfadă ! Toate să le înmulțească Surplusul să-l "împărțească" Iar la Sport să se călească Trupul să și-l oțelească ! Mânați măi, hăi, hăi ! Să deseneze frumosul Și să cânte melosul... Să învețe cât mai multe De câmpie, deal și munte
PLUGUȘORUL DASCĂLILOR DIN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378613_a_379942]
-
cupă tot ce inima-mi cerea Iar când aveai dor de ducă niciun pas nu te oprea . Să te țin, nu mai am stare anii, mi s-au strâns grămadă Într-un colț plin de răbdare și-acum stau mare sfadă ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, Te-ai dus, tinerețe dragă te mai port într-o aripă Să te țin, nu mai e șagă nici măcar pentru o clipă! Geta Corbu Zecheru Mai 14 2017 ... Citește mai mult Te-ai dus, tinerețea meate purtam așa de bineștergeam
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
te văd numai pe tineîți dădeam să bei din cupătot ce inima-mi cereaIar când aveai dor de ducăniciun pas nu te opreaSă te țin, nu mai am stareanii, mi s-au strâns grămadăîntr-un colț plin de răbdareși-acum stau mare sfadă,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,Te-ai dus, tinerețe dragăte mai port într-o aripăSă te țin, nu mai e șagănici măcar pentru o clipă!Geta Corbu ZecheruMai 14 2017... III. SEMNE DE BĂTRÂNEȚE, de Georgeta Zecheru , publicat în Ediția nr. 2303 din 21 aprilie
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
profeții schilozi - sfințește iar gura cu mir de rapsozi! VIS NEROD să mergi pe păduri - peste munți - până-n lună să faci a răzbate în aștri - iar - strună: cavalèrii de jar - amânând cavalcada ne-or ierta - i-om jeli - sfârșindu-se sfada poieni iar vor umple-nțelepți inorogi scutieri Preacuratei - spre oglindă te rogi - și-nțelege-vei limba de Păsări Măiestre deschide-va Crist - colo-n ceruri - ferestre din pulberea lumii scântèie lumină mânii și trădări s-or schimba în iertare vor
OLIMPIADE FURATE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380561_a_381890]
-
sat coboară Zarvă dinspre derdeluș, Țâncii fug pe ulicioară, Mamele-i strigă din uși; Fac pe dealuri gălăgie De sperie curcile, Târlie după târlie Zboară ca nălucile; Unii fac moși de zăpadă, Cu ochi magici din tăciuni Și stârnesc atâta sfadă, Parcă-ar fi cete de huni... (Iarnă în sat) În următorul capitol - Pro patria - în dragostea întru iubirea și apărarea gliei strămoșești, timbrul și ideea poetică urcă în sunetul de bronz al clopotului de la biserica din satul natal. Luând asupră
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Iată iarna a sosit, cu hlamida-i albă, Și încet a învăluit,totul în zăpadă. Țurțuri-s de streșini prinși,ca o rece salbă, Vrăbilie au tăcut,nu mai stau la sfadă. Pe cerul senin, înalt,soarele pălește, Căci ziua-i în apus, și noaptea vine iară. Sus pe boltă,doar luna palidă privește, Cum pe pământ, încet, o liniște coboară. Se mai aude rar,doar un lătrat de câine, Ce tulbură
NOAPTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371872_a_373201]
-
du, Noiembrie, în lume Și nu mai fă cu mine glume! Te du, Noiembrie, mă lasă, Dar ia-ți și haina friguroasă! Că-ndată iarna se așterne Peste-ale tale brațe terne, Iar vântul fluieră-n ogradă De parcă are chef de sfadă! Te du spre alte zări cu soare Să joci cu alte ursitoare Și de va fi să vremuiască, Pe umeri frunzele să-ți crească Ori poate doar să te-nvelească Sub aripa lor îngerească, Să uiți de ale tale friguri
NOIEMBRIE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372950_a_374279]
-
noi galaxii !» (indiscutabil, în ultimul sfert de veac, demagogia din România a căpătat proporții cosmice / galactice; p. 22); Ce dezastru ! Ce surpriză ! / Am văzut la analiză / Că din nimbul unui neam / Doar o eprubetă-aveam !» (p. 26); «Istoria-i o mare sfadă / Precum la rugby, o grămadă. / Și trece luna, trece anul - / Din lene s-a-ntrupat elanul !» (de dincolo de a istoricilor querelle / „gâlceavă“, de dincolo de „sacra gălăgie istorică“, ultim-stihul epigramei are inducție lirico-semantică în „grămadă“ / „gloată“ și în „hei-rup-ismul prim-anotimpului bolșevic / leninist
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
iar ce îi rămînea între picioare, era al ei, așa că, deși bănuiau că își pusese deoparte vreo poză mai deocheată sau vreun actor delicios, după care îi curgea apa în gură, nu aveau ce face, așa că, brusc, amintindu-și de sfada de la pod, privitoare la partea stîngă, care devenea dreapta, iar dreapta era, desigur, stînga, au ales invers, deși nimeni nu pricepea prin ce miracol s-au pus totuși în poziția prietenei lor, ca să indice cu exactitate buca norocoasă, și au
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
sat coboară Zarvă dinspre derdeluș, Țâncii fug pe ulicioară, Mame-i strigă de la uși; Fac pe dealuri gălăgie, De sperie curcile, Târlie după târlie Zboară ca nălucile; Unii fac moși de zăpadă, Cu ochi magici din tăciuni, Și stârnesc atâta sfadă, Parc-ar fi cete de huni... Spre seară se-ntorc la case, Flămânzi și reci ca un sloi... (Doamne, cât sunt de frumoase Iernile de pe la noi!) Când sub zări apare luna Și ne luminează cerul, Cucuveaua, ca nebuna, Spurcă cu
IARNĂ ÎN SAT de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378040_a_379369]
-
ogradă, Și-n livadă, și-n grădină; Șoriceii ies să vadă Dacă nu-i cumva smântână. Unul ia o bucățică, Dar pe dată se topește; Ceilalți tremură de frică, Ce se-ntâmplă îi uimește! Deodată ciripește Un sticlete pus pe sfadă: - Fraților, îi lămurește, Asta e ... prima zăpadă! Referință Bibliografică: PRIMA ZĂPADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1420, Anul IV, 20 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376812_a_378141]
-
cei ce suntem în nevoi, Nu ne simte disperarea, nu ne simte-ncrâncenarea Și ne-amână cu soluții ce-s pierdute în diluții! Cum? Nu mai este-acum limbut, cel cu vorba „lucrului bine făcut”?! Până când să urle strada? Când să înceteze sfada?! Urlă vântu-n România... Până când răbdăm sclavia? Vino, Doamne, vino-n grabă! Vino, Doamne și ne-ntreabă Cât să mai răbdăm rușinea de-a opri ascensiunea Ăstu-i vechi și drept popor, cel cu glasul său sonor Ce-n istorii este scris
URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373108_a_374437]
-
din tinerețe și pe care și-l închipuiau fiecare „ajuns” în cele ale îndeletnicirii și ale bogăției lumii ăsteia către care, cum își explicau uneori împăcați „toți tindem și puțini ajungem!” Cu toate că era fiecare cu ale lui, câteodată stăteau la sfadă amândoi și puneau lumea la cale, calea acesteia întrepătrunsă cu a lor fără nici o discuție, dădeau dintr-una-n-tr-alta și-și frigeau creierii tot punându-se în locul lui Oprea, ce-ar fi făcut ei în locul lui că să se dea la fund
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
și Patriarhul, și chiar și tu, Americanule, sunteți la fel de responsabili pentru dezastrul ăsta! Toți ați ținut-o de-a gaia mațu’ cu aiureala cu tunelurile... -Aiureală sau nu, iată că s-a adeverit ceva... șopti molcom Diplomatul. -Băieți, încetați cu sfada, în loc să vă bucurați că arătăm ca odinioară, dar avem memoria intactă și mintea coaptă, vă țineți de fleacuri! spuse răspicat Flower-Power, cu încrederea unei fete frumoase de șaptesprezece ani. -Are dreptate zâna mică, o alintă Patriarhul. Doc, ia dă-ți
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
dramă. Medicii peste graniță trec, Pentru ei România-i eșec. Asistentele nu sunt mai prejos, Se duc și ele după folos. Spitalele, multe-s închise, Bolnavii nu își mai fac vise. Școlile stau multe să cadă, Elevi și profesori pe sfadă. Aitiștii și ei sunt căutați, De Occident sunt licitați. Se duc cât mai mulți în afară, Cu părere de rău pleacă din țară. Își caută fiecare norocul Oriunde îi duce sorocul. Pensionarii cu toții se tem Că vor ieși din sistem
AGONIE IN COLONIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374274_a_375603]
-
la sfârșitul călătoriei sale "descoperă că ultimul mister al căutării sale, "Deus absconditus" sau monstrul, este el însuși". Tulburătoare este imaginea acestei contemplări a regelui Tlà: "oglinda singură se-ncreți ca suprafața unui lac", "glasuri se certau în fundul ei cu sfada valurilor... chiot și plâns, țârâit, urlet" din care se ridică peste tot râsul necruțător, de care se vor teme călugării lui Umberto Eco: "Voi, o umbră ce mi-a plăcut a zugrăvi în aer...". Oglinzile lui Borges sunt o continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad. N. Iorga menționa constatarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
această probă de putere proiectul de lege al școalelor secundare a fost un pretext numai; resortul veritabil e mânuit de alte puteri cu niște scopuri foarte îndepărtate. În mijlocul certelor noastre parlamentare, adesea meschine, și împresurați de nu mai puțin însemnatele sfezi de zi, pierdem prea adeseori din vedere mersul lucrurilor din Orientul meridional, și totuși acolo s-a 'nrădăcinat pentru Ungaria, ba poate pentru monarcie (? ) o cestiune de existență, care pîn' acum nu s-a dezvoltat deloc în favorul nostru. Despre
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mișcare acolo jos! - Atunci de ce este liniște pe pământ, când sunt eu pe boltă? Sa mirat Luna. - Ce tot spui? Este mult zgomot pe pământ! răspunse înciudat Soarele. Deodată a apărut Vântul, care auzind discuția a început să râdă: - Lăsați sfada! Eu colind pe pământ, și când este soare și când este lună. Ziua, când soarele stălucește, pe pământ este gălăgie și mișcare, iar frunzele sunt verzi. Noaptea, când strălucește luna, totul se schimbă, oamenii dorm, domnește liniștea, iar frunzele devin
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
cu stăruință la afirmarea propriului rang și a regulilor instituției pe care o reprezenta), cu ofensive și replieri, cu formule care abia ascund suspiciunea, cu manevre care ambalează tot atâtea inabilități vecine (retoric) cu neputința, își găsește loc o interminabilă sfadă cu privire la protocol, o veritabilă „gramatică” a diplomației, subiect inepuizabil și care a ocupat cea mai mare parte a tratativelor (altfel, misiunea lui M. a fost o nereușită). Izbânda unuia dintre cele două puncte de vedere însemna superioritate (de pildă, acceptarea
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]