861 matches
-
pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii‑i priveau În gol. Fetița Își privi năprasnic mama de parcă o vedea pentru prima oară În viață. „Toți sunt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. Câinele din curte lătra Întruna, Îndârjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
1. Jaša Tomic, localitate În Voivodina (Serbia). 2. Buvlja, piață de vechituri (talcioc) din Belgrad. 1. Politika, cotidian sîrb cu cel mai mare tiraj care apare la Belgrad. 1. Chianti, varietate de vin italian. . Menoră, obiect de artă rituală evreiască, sfeșnic. . Nilus va Încerca să găsească jurnalul unui pustnic. Pustnic, care după Jevahov, vorbea cu un extraordinar realism despre fenomenele de după mormînt. „Autorul jurnalului nu se va mărgini doar la elucidarea unor fenomene ancestrale, sau la unele precizări, căci va dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îl neliniști și mai tare. Luana nu-l privi nici o clipă în ochi iar în momentul în care păși pragul casei se îndreptă spre dulap și scoase hainele ei și valizele. Bărbatul se trezi depășit de situație. Pregătise masa, cu sfeșnice și lumânări aprinse, cumpărase șampanie și tort de ciocolată, pentru că în ziua aceea se împlineau șapte ani de la căsătoria lor. Se gândise încontinuu la relația dintre ei și hotărâse să se schimbe, să-și facă timp, cu orice preț, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prin beznă, gata cu cotrobăitul, am găsit ce căutam. I se aud din nou pașii, de data asta apropiindu-se mult mai vioi. Grupul celorlalți, în frunte cu Roja și Curistul, îi dibuie silueta, îl văd ducînd în mîini niște sfeșnice uriașe din bronz, în care stau înfipte lumînări lunguiețe, albe. De ce vă certați? Ia vezi, îi face semn unui individ înfofolit într-un palton, pe care are impresia că-l vede pentru prima dată în viață, în buzunarul ăsta trebuie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unde i-a apucat noaptea: umerii brazilor, podul bisericii, beciuri, ferestre, cărți, clopote, vise, apoi, în cea mai perfectă ordine, își ocupau locul indicat de mai marii cerului. Biserica, un furnicar plin cu îngeri: cei friguroși își încălzeau picioruțele deasupra sfeșnicelor, somnoroșii moțăiau în strană, zglobii se balansau de frânghiile policandrului, îngerii bătrâni se ascundeau printre pagini de Psaltire; în fundație îngeri, în cărămidă, în gaura cheii; pe umerii călugărilor, stăteau îngerii îndreptători; în jurul Sfintei Mese, îngeri diaconi; lângă potir, îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i rost pe pământ, să fii scânduri de sicriu, niciodată nu-i târziu"; fagii, diaconii codrilor, mereu înaintea stăpânului; Dumnezeul pădurilor avea veston verde și pușcă de vânătoare. La 8 se toca pe o inimă de mesteacăn veșnica pomenire în sfeșnicul bradului se aprindeau lumânări. O salcie plângăcioasă începea să jelească niște grinzi putrede de cerdac. În biserică, la fel ca în pădure, în pădure, la fel ca în cer. Sus, la 500 m, spre est sau spre vest, viața se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
execuție. Cine v-a pus cu fața la zid, cine? Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. În sfeșnice s-au aprins lumânări. Îngerii au început să cânte prohodul: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l l-a pus. Când te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii tale; și când ai înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate puterile cerești au strigat: "Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slava ție!" Cortegiul a ieșit din biserică. Sfeșnicul, felinarul, crucea, icoana, pomul, năsălia... de fiecare podoabă, legat câte un ștergar alb, în colț o monedă pentru fiecare vamă. Liniște. Candela picura lumină peste pervazul bisericii, lumina curgea spre cimitir, cimitirul creștea văzând cu ochii până în vârful muntelui. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iar eu trebuie să mă întorc cu lumină... Dă-mi lumină, te rog." " Dar unde vrei să ajungi ?" Ca și cum n-ar fi auzit, bătrânul repetă: "Dă-mi lumină, dă-mi lumină, te rog, pentru soția mea". Femeia întinse mâna, luă sfeșnicul, aprinse o lumânare, i-l întinse. Bărbatul luă lumânarea, o ridică sus, cât putea de sus, apoi chipul se făcu alb ca zăpada și dispăru. Femeia ieși în prag și privi în urma lui, dar nu era de văzut nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Suntem într-o casă de creștin. Dacă scoatem lumânările de aici, dăm foc la bloc, pentru că mortul are nevoie de lumină..." Tăcere. Greu, rămânem cu nea Onuț numai eu, tata, mama, Pitu și musafirii nepoftiți. Mama tot așază lumânările din sfeșnice. Un devotat pălărios scoate o filmătoare cu lumini și pozează peste tot; chiar și-n baie. Pe nea Onuț îl filmează ca pe un actor; din toate pozițiile. Probabil că o să le fie dor de el și vor să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înfipt colții atât de tare în el, încât, atunci când a început să urle, mi-a fost teamă ca nu cumva să-l trezească pe nea Onuț... Normal, pumnul lui a dat să mă lovească, dar nea Pitu era deja cu sfeșnicul în mână... Ieși afară, tu-ți Dumnezeii mă-tii de viperă spurcată... Eu, supus: Dacă ies, urlu pe casa scărilor și în fața blocului". Tăcere și iar tăcere. Pălăriosul rănit cercetează pantalonii cu urme de colț. Merge la baie. Se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lângă capul lui, și intru în pielea marelui îndurerat. Când simt că s-au plictisit toți de durerea mea, fac ce fac și strecor Jurnalul în sân. Nu mă mulțumește victoria asta. Zăresc geanta pălăriosului nervos așezată pe masă, aproape de sfeșnicul de la picioarele lui nea Onuț. O ocazie ca asta nu putea fi ratată. După vreo zece minute, sfeșnicul fusese mutat, milimetru cu milimetru, sub geanta primului devotat. Lumânările aprinse își făceau treaba. Pitu, drăcosul Pitu, a prins mișcarea și jubila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mea, fac ce fac și strecor Jurnalul în sân. Nu mă mulțumește victoria asta. Zăresc geanta pălăriosului nervos așezată pe masă, aproape de sfeșnicul de la picioarele lui nea Onuț. O ocazie ca asta nu putea fi ratată. După vreo zece minute, sfeșnicul fusese mutat, milimetru cu milimetru, sub geanta primului devotat. Lumânările aprinse își făceau treaba. Pitu, drăcosul Pitu, a prins mișcarea și jubila. Băieții cu periile, praful și filmătoarea tot mai munceau; ca și roboțelul. Deodată, unul dintre pălărioși țipă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
geanta fumegândă... Toți rămân încremeniți, în afară de el: "Tu ai făcut asta, tu-ți Dumnezeii..." Se uită la mine. Eu mă uit la nea Onuț, care râde. Mama e lângă mine și mă ia în brațe. Pitu e cu mâna pe sfeșnic. Eu ies din strânsoarea mamei și zic sec: "Urlu!"... Roboțelul sparge tăcerea. Vrea să fie, în felul lui, isteț, să salveze situația. Este fericit că a ajuns aproape de capătul misiei lui: "Mortul. Pe mort cum îl trec?"... Pălăriosul ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ieșit puțin în oraș. M-a invitat și pe mine, dar am preferat să rămân cu fata mea din parc, pentru a nu pierde clipele acestea minunate. Pentru prânz, Cecilia a aranjat masa festivă de Crăciun, cu ramuri de brad, sfeșnice cu lumânărele după obiceiul din familia ei, așezând rând pe rând bucatele pe care le pregătise. Au mâncat cu poftă și cei doi bărbați au lăudat-o pentru arta ei culinară. — M-a ajutat și Matei, unchiule! —Frumos! — Da, că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ipocriți noi poeții" (Noi). Grotescul e măsurat, picurat cu pipeta, luînd uneori aspectul unei anecdote (Mlaștină). Sau următoarea adnotare pornind de la suav: "Ca și vremea omul meu are obiceiul să lase o umbră / ușoară ca / ceaiul / pe toate argintăriile / fie sfeșnic fie / copită de drac" (Omul meu). Sau acest suspin de-o apoftegmatică dignitate: "Și dacă inima întâlnește pe stradă bocancul lui Dumnezeu / să știi că-i din / pricina / denivelărilor camarade" (Și dacă). Dar specialitatea lui Ovidiu Genaru rămîne grandoarea ușor
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
ci luminii proiectate asupra unei lumi dispărute, repudiate nu fără părere de rău, cum probabil i se întâmplase lui Cosimo, baronul din copaci al lui Italo Calvino, care urmărise dintre ramuri fastuoasa serbare de dincolo de geamurile părintești, până când "lumânările din sfeșnice se stinseseră una câte una." Premiul Bancarella - V.M. Manfredi Arheologul Valerio Massimo Manfredi a recidivat intrând în spațiul beletristicii cu romanul Armata pierdută (L'armata perduta, Mondadori, Milano 2008), încununat anul trecut cu Bancarella, premiul inaugurat în 1953 cu Bătrânul
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
să Te leg)./ În aburi de lacrimi și'n ude lumini străvezii,/ Prin florile svelte, în ceasuri târzii,/ În nufărul serii, întinzi fire de borangic/ Spre genele mele și stingi lumina din vis;/ În lacrimi mai arde ultimul pic,/ În sfeșnicul zilei închis." (Ora sfântă). O tristețe nehotărîtă, ca o rătăcire la întîmplare a privirii pe cer, în aceste versuri de căutare. A ce, a cui? Bănuim doar, fără să știm spune. Probabil că, la mijlocul acestui drum pe bolți, Zodie e
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
contemporaneitatea mea am mai înregistrat vreo câteva erezii cu arii de răspândire reduse, dar semnificative. G. Călinescu în Istoria sa (1941) a făcut un caz exagerat de romanul masiv și foarte confuz al lui Victor Papilian, În credința celor Șapte Sfeșnice (1934) pentru valoarea sa documentară revelatorie, dar nu l-a alăturat scrisului altui eretic, Lucian Blaga sau chiar, mai târziu Mircea Eliade și Ion Luca, un dement clinic, reputat genial, care probează atracția misticilor români pentru domeniul ereziei, a unei
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
desenată cu figuri pătrate, este țintarul; la N. Filimon, în Ciocoii vechi și noi, „invitații trecură în acea odaie care era mobilată cu două sofale turcești; pe una era o masă rotundă cu picioarele scurte, pe care erau așezate două sfeșnice și mai multe perechi de cărți de joc; iar pe cealaltă erau table pentru jocul de șatrange și pentru țintar”. În franceză, termenul marelle denumește atât șotronul, cât și țintarul (cunoscut și ca jeu du moulin). Așadar, o denumire trece
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
Saint Germain des Près. Azi ar fi a treia oară când intru aici, ducându-mă drept la Descartes... Mircea Iorgulescu, tata puternic a două fețe, una măritata la Brest în Bretania, cealaltă la Marsilia, se apropie și el tăcut de sfeșnicul în care lumânările, albe, nu galbene, ca scot fum, găurite dedesubt, se înfig într-un fel de ac, nu că la noi introduse în tablă găurita, cu ceară scursa pe ea. Fără să ne vorbim, amândoi ne dam un pas
O cruce ortodoxă pentru Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5743_a_7068]
-
pomeții febrili", în chip de Sforicică: nici că se putea un loc mai potrivit pentru lovirea iluziei de realitate, a superbiei imaginarului de realul bicisnic: Toată lumea dansează după Los Paraguayos și în marea oglindă strălucește masa cu de toate, și sfeșnicele aprinse, și dansatorii, și corbul Vasile, descins de la locul lui, de pe jardinieră, printre picioare. Sforicică nu dansează, iar de la o vreme se foiește din ce în ce mai greu prin îmbulzeală, pînă cînd, în cele din urmă, pe la trei, regăsindu-și fotoliul pe jumătate
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
e un prag pe care se poate trece din realul palpabil în inefabil. Pe următoarea pagină descoperim o fotografie care dă zidului un înțeles mistic. Este un fragment din atelierul artistului. În prim plan, se află un altar cu două sfeșnice de o parte și de alta. Pe zid, în centru, se ridică tabloul emblematic al temelor lui George Tzipoia, crucea-săgeată, pasărea-stea și clepsidra-sarcofag. Pe lateralele peretelui sunt dispuse simetric câte două săbii încrucișate, sugerând răgazul dintre ultima și viitoarea bătălie
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
și zacuști, miere, ceaiuri și plante aromate de gradină, turtă dulce și covrigi, poale-n brâu și prăjituri tradiționale, ca într-o piață țărănească autentică. Pentru cunoscători și colecționari, sunt antichități țărănești și mobilier în curtea interioară, porțelanuri, ceasuri, ibrice, sfeșnice, tablouri, aparate foto, patefoane, cărți.. Meșter(Eșc)!, pentru domniile voastre, tineri artiști cu demonstrații la fața locului și meșteri populari: bijuterii, lemn, icoane, împletituri, ii, ceramică, vestimentație, casete pictate și decorațiuni interioare, ceramică și sticlărie, lucrușoare croșetate, sticlărie și alte meștesugăreli
Expoziții noi, ateliere și târg la Muzeul Țăranului Român by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/67388_a_68713]
-
o dată am avut convingerea că e nebun, că și-a pierdut mințile, într-atât scruta neantul și bagdadiile, și sprâncenele dese și blonzii i se ridicau în unghi deasupra irișilor azurii, umbrite de mișcarea luminii unei lumânări înfipte într-un sfeșnic de lut, când ni se sfârșea gazul din lampa noastră numărul cinci.” (p. 16) Acum e drept că nu în astfel de înțepături în definitiv binevoitoare stă miezul incendiar al cărții, ci în două sau trei secvențe pe de-a-ntregul
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]