1,322 matches
-
din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului VINE TOAMNA! Sub privirea mea-ndrăzneață Totul s-a schimbat și-mi pare Că din umbra unui nor Nu mai iese-același soare La doi pași câteva frunze Au căzut de ceasuri bune Cu sfială mă apropii Vântul vrea să le-mpreune Niciun cânt de ciocârlie Niciun zbor de rândunea Nu e o-nșelătorie Vine toamna!și n-aș vrea! Referință Bibliografică: VINE TOAMNA! / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04
VINE TOAMNA! de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381726_a_383055]
-
Acasă > Poezie > Imagini > PĂPĂDIA Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului Soarele s-a oglindit Într-o mare de smarald Și în fiecare fald Mulți bănuți a risipit. Ies timide,cu sfiala, În matasea ierbii,verde, Flori din soare se vor pierde, Altele îi pun beteala. Luminând că felinare, Se transforma-n luna plină Și-n iarbă, argint anina Floarea din raze de soare. Nu știu cin’ le-a supărat, Ca o
PAPADIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383652_a_384981]
-
grădină. Parcă erau o fetiță mică și doi băieți mai crescuți, cu capetele blonde, care tăiau buruieni pe ogor pentru a le duce la vite. Liliana ar fi vrut să se joace cu ei, dar ceva o reținea, parcă avea sfială de ei. Însă, înainte de a îndrăzni să se ducă în cercetare pe la ei, să vadă cine sunt, s-a gândit cum să facă să se dichisească mai bine, să lase o impresie cât mai bună, de la prima vedere. Așa că, începu
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
acum la ”monștrii sacri” mergi. O lacrimă azi vărs doar pentru tine, Și-n suflet port doar chipul tău; Știu c-ai făcut în viață numai bine, Și mergi în Rai fără păreri de rău. Îți spun acum adio cu sfială, Să-ți fie zborul către stele lin, Să nu ai grijă sau vreo îndoială - Te vom păstra în inimi viu, deplin! Referință Bibliografică: Zbor către stele ( Maestrului Radu Beligan ) / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2029, Anul VI
ZBOR CĂTRE STELE ( MAESTRULUI RADU BELIGAN ) de NELU PREDA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383760_a_385089]
-
numele primarelui Doaga. Caută-n post-scriptum, postum fără criptă. Jucăm o friptă? Nu bateți caii, câinii, pisicile, Lămuriți fricile, dați în voi, nu este bai, Omul nu este un pai, ci o trestie cu o chestie. Pasul în diagonală dovedește sfială, Polclodel și doi verleni bagă spaima-n buruieni. Masacrul aricilor -bucuria furnicilor, Descifrarea șarpelui, înaltul Carpatelui, La apa Villonului șezum și am plâns. Să-ți fie versul tot mai strâns. Bach. BMM ... Citește mai mult Anti-buruieniAntiaeriana este buruiana,Grădina plivită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
numele primarelui Doaga.Caută-n post-scriptum, postum fără criptă.Jucăm o friptă? Nu bateți caii, câinii, pisicile,Lămuriți fricile, dați în voi, nu este bai,Omul nu este un pai, ci o trestie cu o chestie.Pasul în diagonală dovedește sfială,Polclodel și doi verleni bagă spaima-n buruieni.Masacrul aricilor -bucuria furnicilor,Descifrarea șarpelui, înaltul Carpatelui,La apa Villonului șezum și am plâns.Să-ți fie versul tot mai strâns. Bach.BMM... XX. URMAȘILOR MEI, COPIII, de Boris Mehr , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
tuturor lucrurilor existențiale. Așadar, să ne smerim în fața tuturor și să îl lăsăm pe Domnul Iisus Hristos să pătrundă înlăuntrul nostru și să sălășluiască în noi. A coborî sub toată zidirea lui Dumnezeu înseamnă a trăi o viață simplă, cu sfială față de cele sfinte, a avea o atitudine evlavioasă și profund creștină, modestie, cumpătare, mărturisitor de credință și mai mult prin trăire și gândire, cu împăcare și mulțumire de starea în care se găsește, și nu în cele din urmă înseamnă
DOAMNE, DĂ-MI SMERENIA TA! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378167_a_379496]
-
Autorului VINO CU MINE Nu-ți fie teamă! ! Haide! Vino cu mine! Azi se mai poate! Mâine, cine știe? Hai, vino cu mine la București să ne regăsim pe noi, cei care am fost! Să ne privim ca atunci cu sfială și pe obraz , ca la aeroport, să mă săruți ! Să-mi duci ghiozdanul pe drum de la școală; să-mi faci iar poze fără să-mi dau seama; să mă convingi că totuși la fizică sunt bună și să fim de
VINO CU MINE !-(VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ- EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378219_a_379548]
-
de Vasko Popa: “ Noi, supraviețuitorii de pe stânca inimii goale/ fără nimeni, fără nimic/ trebuie să creăm totul de la-nceput” (Vasko Popa, Versuri, în românește de Nichita Stănescu). Să vorbim, dacă tot am ales acest exemplu, despre acel ceva din geniala sfială stănesciană care însoțește versurile acestui poet, Șt. Doru Dăncuș, cu care natura a fost darnică și l-a înzestrat cu blândețea lui Blaga în privire. El vine din Maramureș, zonă cu bogată încărcătură etnică emoțională și știe să valorifice acest
“CUVINTE ORDONATE PENTRU TINE, FIINŢĂ DEZORIENTATĂ” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378235_a_379564]
-
Și-mi petreceam Eternitatea căutând. “ (Prolog (Nirvana)) Sunt puțini poeți în lumea noastră literară care să scrie din har și din trăire autentic lirică a realității, puțini poeți în afara ratingului, reclamei, comerțului și târgurilor de carte, ca atare, citirea însoțește sfiala de a pătrunde sufletește mai intim, mai persuasiv, decât simpla lecturare poetică a unui text. Această carte depășește bariera expunerii, este o carte de strigăt tăcut a unei mari dureri. “Mă întreb: Cu-adevărat m-ai iubit, de vreme ce-
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
Simțea cum o ceață îi macera sufletul, încet, cu o precizie de chirurg. O strângea gelozia oaselor, singurele care o mai puteau atinge, pe sub pielea-i de cârtiță. ...Lumânările jeleau cu o lumină obscură, întunericul. La căpătâiul patului, trona cu sfială, un sfeșnic. Mirosea a rug de pocăință și smerenie în ceața de tămâie groasă, care se poticnea de fiecare dată în jelania celor veniți să-și ia adio. -Mamă dragă, dor de suflet, grea ți-a fost așteptarea! Am sosit
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
un comentator din epocă), are "semnificația revoluției mature". Mai concret, mărul beniuccian e simbolul poetului comunist ce oferă poporului roadele creației sale: "Sunt măr de lângă drum și fără gard,/ la mine-n ramuri poame roșii ard./ Drumețule, să iei fără sfială,/ Că n-ai să dai la nimeni socoteală./ Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulțam,/ Adu-l țărânii ce sub mine-o am". Într-un volum de Analize literare pentru bacalaureat și admiterea la facultate, Zaharia Macovei dezvăluia această polemică
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
dinăuntru ferestrele la fel/ norocul meu aici e și el un mic zeu muritor/ pe care-l plimbă tata într-o cvadrigă/ când vine iarna iar păsările călătoare/ de aici se văd ca niște iluzii înghițite de nori" ( Pereții cu sfială vorbesc). Ascultăm jelania pentru o divină, cândva, casă roșie a iubirii, un ou de lemn, camuflând astăzi deznădejdea totală: "O mătăsoase zile de ce ne-ați alungat/ din casa ca un ou roșu de lemn/ ce palat de miri ne-a
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
pustie, să cotcodăcească și să-l cheme precum cloșca puii. Exorcismul fetei amiralului Tihonov, fostul tovarăș de arme sculat din morți este impresionat, una dintre întîlnirile dostoievskiene între sfinți și scelerați, în toate lucește nebunia și ruga cea mai adîncă, sfiala serafimilor și versatilitatea demonului. Rîsul neliniștitor al fetei se preschimbă în teroare și lacrimile spală rana proaspătă cusută pe viu. Regizorul a reușit să creeze impresia de dinamism cu o intrigă aproape convențională, cu o serie restrînsă de evenimente petrecute
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
De obicei sunt contra traducerilor, pentru că este foarte greu să poți reda sentimentele pe care compozitorul le-a pus în muzica lui" (Marcel Roșca). În sfârșit, Sebastian Crăciun surprinde și acele aspecte nostalgice pe care muzicianul-băjenar le adăpostește, fie cu sfială, fie, dimpotrivă, cu emfază: "Concertele pe care le-am susținut în țară au fost întotdeauna ca o miere pentru inima mea. Eu am rămas româncă" (Lola Bobescu); "M-am găsit în sala Ateneului în fața unui concert cu o muzică pe
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
se pregătea să apară. Și mai e un lucru pe care l-am învățat de la Marius Vasileanu, o descoperire pe care, deși o datorez omului viu, am conștientizat-o abia ulterior, citindu-i cartea: că trăsătura fundamentală a deșteptăciunii este sfiala. Că numai proștii nu se sfiesc și că numai fanaticii au siguranța adevărului ultim. În schimb, omul cu o elementară cultură a sufletului poartă drept semn distinctiv o reținere interioară vecină cu sfiala. Un soi de politețe plină de tact
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
cartea: că trăsătura fundamentală a deșteptăciunii este sfiala. Că numai proștii nu se sfiesc și că numai fanaticii au siguranța adevărului ultim. În schimb, omul cu o elementară cultură a sufletului poartă drept semn distinctiv o reținere interioară vecină cu sfiala. Un soi de politețe plină de tact care nu ține de canonul purtării în public, ci de o sensibilitate manifestîndu-se aparte. Sfiala aceasta nu e nici timiditatea secerătoare a complexatului și nici reticența inhibată a vinovatului. Sfiala aceasta este respectul
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
În schimb, omul cu o elementară cultură a sufletului poartă drept semn distinctiv o reținere interioară vecină cu sfiala. Un soi de politețe plină de tact care nu ține de canonul purtării în public, ci de o sensibilitate manifestîndu-se aparte. Sfiala aceasta nu e nici timiditatea secerătoare a complexatului și nici reticența inhibată a vinovatului. Sfiala aceasta este respectul aprioric față de mănunchiul de ispite și surprize pe care îl poartă omul din fața ta. Îl întîmpini pe celălalt ca pe un purtăror
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
interioară vecină cu sfiala. Un soi de politețe plină de tact care nu ține de canonul purtării în public, ci de o sensibilitate manifestîndu-se aparte. Sfiala aceasta nu e nici timiditatea secerătoare a complexatului și nici reticența inhibată a vinovatului. Sfiala aceasta este respectul aprioric față de mănunchiul de ispite și surprize pe care îl poartă omul din fața ta. Îl întîmpini pe celălalt ca pe un purtăror al misterului existențial și nu încetezi să-l privești astfel. Aceeași sfială am simțit-o
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
inhibată a vinovatului. Sfiala aceasta este respectul aprioric față de mănunchiul de ispite și surprize pe care îl poartă omul din fața ta. Îl întîmpini pe celălalt ca pe un purtăror al misterului existențial și nu încetezi să-l privești astfel. Aceeași sfială am simțit-o constant în persoana lui Marius Vasileanu: tactul discret pornit din dorința de a nu-l irita pe celălalt. O politețe crescută din inimă, dintr-o cultură a sufletului pe care lumea spirituală o numește trezvie, și pe
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
irita pe celălalt. O politețe crescută din inimă, dintr-o cultură a sufletului pe care lumea spirituală o numește trezvie, și pe care Marius o poseda într-un chip ce contrasta izbitor cu dîrzenia pe care o arăta de îndată ce, reprimîndu-și sfiala, intra în cortegiul tracasărilor profesionale din incinta unei redacții de ziar. E de prisos să adaug că aceeași sfială dă tonul dominant al cărții de față, o carte scrisă de un autor polivalent și concentric, ale cărui straturi psihologice se
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
trezvie, și pe care Marius o poseda într-un chip ce contrasta izbitor cu dîrzenia pe care o arăta de îndată ce, reprimîndu-și sfiala, intra în cortegiul tracasărilor profesionale din incinta unei redacții de ziar. E de prisos să adaug că aceeași sfială dă tonul dominant al cărții de față, o carte scrisă de un autor polivalent și concentric, ale cărui straturi psihologice se adună în jurul unui miez durabil: credința. Mai precis, există trei ipostaze ale lui Marius Vasileanu în acest volum; trei
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
înainte ca ea să se întâmple. James Joyce înlocuia textul coerent cu tatonările preverbale, cu testarea puterilor limbajului de a comunica fluxul gândirii. El căuta inexprimabilul. De la inexprimabilul verbal la cel psihic e numai un pas. Joyce desființează ideea de sfială (comportament convențional) pentru eroii lui. Conrad descoperă ‘oroarea' pe care nici un cuvânt nu o poate conține (Heart of Darkness). Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-un infern al impulsurilor pshice și fizice inexplicabile. Henry James aspiră la onestitatea ființei, mutând
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
nu este mai prejos, fiindcă și el are un parfum aparte, este un bărbat acrișor, disonant, este o agrișă de bărbat care iuțește viața, o necumințește" (p. 105), "un mănunchi de tânjire misterioasă" (p. 109), "smocuri de clarobscur atârnând peste sfială", "tufăriș de închipuiri și fierbințeli mereu suspendate" (p. 109), "singurătatea este o formă de năprăsnicie" (p. 113), "o spumă de gânduri și tânjiri și reacții" (p. 114). Și aici, în fine, lista de monstruozități se încheie. Am ajuns la Postbărbați
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
ministrul Nicolae Titulescu se oprea la Viena pentru câteva ceasuri; vreme în care poetul-diplomat îi prezenta "un fel de rapoarte verbale rezumative asupra stărilor politice". Într-o astfel de întâlnire, când trenul pornea, Lucian Blaga i-a întins, "cu multă sfială", un exemplar din drama Avram Iancu, proaspăt tipărită. Ministrul i-a surâs: "Să știi că am s-o citesc". "Pentru mine - rememorează poetul - promisiunea lui Titulescu, că va citi, era suficientă satisfacție, cu toate că mă stăpânea convingerea că nu va avea
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]