135 matches
-
după voiosul cântec al păsărilor. Codrul privește melancolic metamorfozele zilnice și regretă că nu știe unde s-a ascuns vesela verde dumbravă, în care forfoteau viețuitoarele, bucurându-se de belșugul verii și pitulând taine printre ramuri și frunzișuri, clădind un sfielnic templu al paradisului pe pământ. Acum, ca un bunic, bătrânul codru rememorează amintirile din vremea când era la începuturi, doar mlădițe cu muguri ce-și deschideau ochii plini de întrebări spre păsările care păreau poveri și cu spaima de iepurii
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
și, mai târziu, aceleași serate dansante. Brian, pe măsură ce crescuse, devenise un bărbat frumos, un tânăr viking. Gabriel se îndrăgostise de el. După aceea, se îndrăgostise și el de Gabriel. Nu-i plăceau fetele ostentativ provocatoare. Și Gabriel era drăguță, liniștită, sfielnică, ascunsă pe sub părul care-i cădea peste față. Se uita întotdeauna cu admirație la Brian, care era un tânăr sobru și serios. Își dorise o soție sinceră, credincioasă, și un mod de viață simplu, deschis, pașnic. Timpul dovedise că făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi dacă măcar câteva procente din publicul eminamente cultural și-ar orienta fie și o zecime din energie către acțiunile în spirit civic - și deja simt că-nfloresc... 25 noiembrie 2010 Să dăm și trecutului un viitor! Regret cu sfielnică invidie, dar formula din titlu nu-mi aparține. Am citit-o acum câteva luni într-un colț de gazetă și de atunci paseistul din mine și-a pus-o pe blazon, la strașnică păstrare. Nu știu cum se face, dar toate cele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Sulfina Barbu, Eugen Simion, Ionel Haiduc, Gică Hagi și Adrian Vasi lescu, ambasadori, bancheri, președinți de fundații, ONG-uri, trusturi media, avocațiale, antreprenoriale, sportive, juridice, meseriaș-oculte ș.a.m.d. Printre toți m-am pierdut, am strâns mâini în neștire, cu sfielnică vanitate, am surâs complice, ne-am dat coate amiabil ori ne-am întors cuminte spatele. Am bârfit apăsat, așa cum se cade-n Valahia cârșelnică, infinit câr co tașă, ideea organizatorilor cu cravata roșie (pionieratul Mediafax, cuplat mental, de unii, cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vă mai ierarhizați aparițiile! Când ești Marin Moraru, fiecare gest, fiecare suflare, grimasă, pas, tăcere, încruntare... devine teatru copleșitor. Scenă tare, de șocantă empatie, cu Eugen Simion! Să vezi și să nu crezi! Dacă tot ne-am încrucișat (mă pitisem sfielnic într-un colț, la tratația de după, împreună cu Stelian Țurlea, bunul meu prieten și mare aliat protevistic), încai să-l întreb casant pe urmașul lui Mitiță Sturdza de ce nu găsesc în librării, la trei săptămâni de la apariție, noua ediție Caragiale, cinci
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu de o domnișoara bogată, plină de ifose și pretenții. Fiind toți trei de acord, d-na Smărăndița a invitato pe Măriuca cu frățiorii ei, în ziua întâia de Crăciun, după Sfânta Liturghie la ei la masă. Sărăcuții au intrat sfielnici în frumoasa casă a Domnului învățător, neîndrăznind să calce pe scoarțele de lână țesute în modele naționale de doamna Smărăndița. Frații mai mici aveau cu ei o stea, și au cântat: „Steaua sus răsare”, „Trei crai de la Răsărit” și alte
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
pământiu. Tusea, însă, nu-l părăsește nici o clipă. Nenea Fănică încearcă să-l ajute să meargă-n casă) “Moșule, ai matale grijă de fecior, să nu mai spună prostii care l-ar putea costa” “Fiți blestemați cu toții, ucigașilor!”... ...O bătaie sfielnică la poartă, apoi încă una. La post, câinele latră, iarăși, furios. Dă să sară peste gard și să se răfuiască cu cel de dincolo. Dumitru tușește adânc și scuipă sânge. Încet-încet, ajunge la poartă. “Ce-i, Costele?” “Nea Dumitre, tataia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dar are dreptate. INAMICUL (Iluminat.): Pâine zici? Scoate o pâine din nimic și o pune pe masă.) (Cei trei privesc, fascinați, pâinea.) MACABEUS (Mângâind-o.): Pâine?! E chiar pâine...? PARASCHIV: De unde ai, mă, pâine...? INAMICUL (Fandosindu-se.): Am... MACABEUS (Atingând sfielnic plinea.): Pâine... pâine... Ce frumoasă e... PARASCHIV: Nu se poate să fie pâine... INAMICUL: E pâine, e pâine... MACABEUS (Pentru sine.): O fi pâine?... N-o fi pâine? INAMICUL (Speriat ușor.): E pâine, jur că e pâine... Pentru voi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ajungă lumea, dacă lucrurile mergeau tot așa, și-a spus În mai multe rînduri Thomas. Un parc al plăcerilor, un sexodrom: tocmai din această pricină se Împotriveau unele popoare Vestului; și nici Estul, de cînd căzuse Zidul, nu era mai sfielnic; un război al religiilor - aproape pornit - ar fi avut, fie și În substrat, drept motiv chiar prea marea libertate a trupului, a simțurilor. Dar nu asta Îl frămînta pe Thomas acum, de soarta lumii se preocupau șefi de state și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
așteptării sentinței care avea să-l trimită la închisoare pe tatăl său, avocatul Iosif Bologa ("cel mai tînăr condamnat în procesul Memorandului"), Apostol va fi înconjurat de "dragostea maternă idolatră". Sosirea tatălui, după doi ani, provoacă prima spaimă memorabilă copilului sfielnic. Pentru el, este un "străin venit anume să-l terorizeze", "ceasurile de bucurie" rămînînd a fi găsite exclusiv în preajma mamei. Iosif Bologa impune un tratament de austeritate, din care religia (domeniu în care mama și fiul se întîlnesc în fervoare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
între iubita și eu poetic există întotdeauna un ecran, o distanta spațială sau temporală; întâlnirea lor este posibilă pe firul amintirilor și al visului.388 În Primă iubire, ea își face simțită prezența numai prin voce: Când eu, neștiutor, senin, sfielnic, / de pe balcon îmi încordam flamandul / auz și-n beznă ochiul șovăielnic, / vrând de pe gură ei s-aud preablândul / glas, căci mai mult nu îmi era dat de soarta, / un ultim glas să-mi lumineze gândul (...) Într-un târziu, cănd vocea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fără glas Și ca de piatră, stană, cuprins de grea uimire, Eu o lăsai să treacă aievea strălucire. Rămas cu mine singur credeam că voi uita; 400 Zadarnic, chipu-i suav în fața mea veghea, Părînd c-o am în față sfielnic îi șopteam; Chiar lacrima-i de mine stîrnită, o iubeam. Și prea tîrziu, firește, îi imploram iertarea. Cînd folosind suspinul și cînd amenințarea. 405 Și astfel, toată noaptea, de dragoste învins, Am stat de veghe pînă ce zorii s-au
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
timp, unul dintre soldații care se deșteptaseră în peșteră o dată cu sutașul izbuti să încropească un foc de vreascuri și ierburi uscate, aprinzîndu-l cu două bețe pe care le-a frecat până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji zăceau sugrumate. Buimăcit de somn și de căzătură, dar mai ales de priveliștea neașteptată a celor două leșuri, ieși lângă foc și răcni deznădăjduit: - La arme! Soldații erau însă lângă el. Numai unul, în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vreo păcătoasă și frivolă podoabă. Prispa cu greieri În toamnă vara fiind desigur trecută este locul În care s-a pripășit nostalgia, locul unde o ființă tomnatecă Își petrece serile. Exuberanța verii s-a restrîns acum la acest cîntec fragil, sfielnic, cu mici izbucniri degrabă pierite. A fost oare vară vreodată? Sau totul este doar acest fior sincopat, fabulos poate, care ne retrimite către acel orizont aproape neverosimil acum. Și vara anului, și vara vieții sînt deja pierite În poveste. Și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
var, doi pictori bărboși, unul mai tânăr și altul mai în vârstă, iar cu ei Theo, l-am iubit de la prima întrebare pe care mi-a pus-o, Câți ani ai, Daniel? m-a întrebat, Treisprezece, a venit răspunsul meu sfielnic, Și ce citești, a continuat el cu surâsul pe care n-am încetat din clipa aceea să-l doresc cât mai des pe buzele sale, surâs care cu anii a dispărut aproape definitiv, Biblia! Și el scoate din rucsacul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ziua absolvirii gimnaziului, pe care a dat-o să fie mărită de cinci ori și a atârnat-o deasupra bufetului. De acolo Îi privise ea pe amândoi de-a lungul anilor, cu un surâs trist, ușor sceptic, cu ochii plecați sfielnic. De parcă Își recunoștea greșeala și o regreta. Imediat după Înmormântare, Baruch a preluat educația fiului său cu o strictețe distrată, cu gesturi emoționale neașteptate și o bună dispoziție tiranică. Verifica În fiecare dimineață caietele din geanta lui Fima, unul câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-și plânge menuetul, sub flori ce picură parfum. De-aș strânge lacrimile-n palme, toata tristețea s-o adun, mai am o singură speranță, doar Lui durerea pot să-I spun. Cuprind cu privirea văzduhul și luna ce-mi zâmbește-acum, sfielnică, tandră și albă, mă leagănă prin nori de fum. Împletitură dantelată, aromă și cu dalb de flori, îmi poartă gândurile triste spre minunate depărtări.
Arome de salc?m by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83288_a_84613]
-
celelalte fețe din jurul mesei: Dorothy își înfundă gura cu mâncare; logodnicul ei cu față de oaie stă morocănos lângă ea; ochii calculați, de șobolan ai lui Mark au aceeași privire vigilentă și neliniștită; blânda și nedumerita Mildred îi spune o anecdotă sfielnică lui Thomas, care ascultă cu indiferența glacială a unui bancher aflat pe punctul de a retrage un împrumut unui mărunt om de afaceri. Și, desigur, mai e acolo și Tabitha, care stă la masă cu spatele drept și nu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru că altminteri nu s-ar mai scrie nimic de bine despre galerie. Știți cumva vreun nume? Phoebe clătină din cap. — Îmi pare rău că vă zoresc, spuse Roddy coborându-și privirea și modulându-și tonul pentru a exprima o sinceritate sfielnică. Nici n-am apucat să ne cunoaștem ca lumea. Phoebe se gândi cât de ridicolă era afirmația lui, având în vedere că de vreo cinci minute nu mai aveau ce să-și spună, dar se pomeni confirmând: — Da, e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de ceea ce citiseră, ca să nu-și dea seama că putem face mai mult. Și am făcut, Într-adevăr. Mult mai mult. Dar tot plecând de la amărâtele alea de poezele autocolante. De care rareori am fost mulțumiți. Fiindcă se părea că, sfielnic, Încă din seara aceea În sufletele noastre se trezise ideea de nu face doar literatură. Și că amărăciunea mea și a lui Cătălin, aceea că lumea nu prea citește, nu va rămâne decât un ingredient marginal În bucătăria noastră. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
toate formalitățile petiționare ce trebuiau respectate, absența țărănimii românești de pe lista categoriilor de semnatari simbolizează totuși revenirea la o formă anterioară, elitară dacă nu elitistă, a națiunii. La această constatare concură și formularistica adresatorie pe care o arborează, ritualic și sfielnic, petiționarii față de mai marii lor imperiali pe care îi recunosc ca atare nu doar din capul locului, ci chiar pe vecie. În ciuda unei retrageri într-o formă anterioară, reprezentativă, a națiunii, Supplex-ul păstrează unele elemente de modernitate, pe care le
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
toate formalitățile petiționare ce trebuiau respectate, absența țărănimii românești de pe lista categoriilor de semnatari simbolizează totuși revenirea la o formă anterioară, elitară dacă nu elitistă, a națiunii. La această constatare concură și formularistica adresatorie pe care o arborează, ritualic și sfielnic, petiționarii față de mai marii lor imperiali pe care îi recunosc ca atare nu doar din capul locului, ci chiar pe vecie. În ciuda unei retrageri într-o formă anterioară, reprezentativă, a națiunii, Supplex-ul păstrează unele elemente de modernitate, pe care le
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în broască. Și-am tras iute și zăvorul. Profiră! Sai repede că dă lupul peste noi...! Atâta am apucat să strig... Și, dintr-un salt, mă repăd spre găzuțul care ardea pe prichiciul sobei, stâng mucul de lumină care pâlpâia sfielnic și ne tragem amândouă, eu și Profira, la marginea pervazului celor două ferestruici, să vedem ce face namila aceea, vine spre noi, ori stă și așteaptă să ieșim afară; amândouă nu conteneam să facem cruce cu limba, zicând în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Eram printre primii. Nu veniseră înaintea noastră decât câțiva credincioși. Puteai să-i numeri pe degetele de la o mână. Și aceștia nici nu păreau din oraș, ci străini și din împrejurimi. Îi puteai intui și ghici după haine, după mersul sfielnic, după cum se uitau în dreapta și-n stânga, după cum îngenuncheau și ședeau la icoane. Orășenii încă nu se grăbeau. Ei știau că slujba începe oficial la ora 9. Și mai era încă timp berechet. Cum Vera s-a dus și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cotidiene: personaje legendare - de la eroii epocilor antice Gupta și Rajput, la „modernii” Gandhi și Nehru - toți făuritori de „ fascinantă istorie” a Indiei sau eroii de Vede sacre și de Mahabharate. India o țară cât un subcontinent și o călătoare deloc sfielnică, dar gata În orice moment să se minuneze, să rămână „Înmărmurită ca Într-o vrajă” (cum i se Întâmplă În fața „visului de marmură” - Mausoleul Taj Mahal)... O călătoare pentru toate continentele și toate anotimpurile. Între Un drum de Împlinit și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]