135 matches
-
Sulfina Barbu, Eugen Simion, Ionel Haiduc, Gică Hagi și Adrian Vasi lescu, ambasadori, bancheri, președinți de fundații, ONG-uri, trusturi media, avocațiale, antreprenoriale, sportive, juridice, meseriaș-oculte ș.a.m.d. Printre toți m-am pierdut, am strâns mâini în neștire, cu sfielnică vanitate, am surâs complice, ne-am dat coate amiabil ori ne-am întors cuminte spatele. Am bârfit apăsat, așa cum se cade-n Valahia cârșelnică, infinit câr co tașă, ideea organizatorilor cu cravata roșie (pionieratul Mediafax, cuplat mental, de unii, cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vă mai ierarhizați aparițiile! Când ești Marin Moraru, fiecare gest, fiecare suflare, grimasă, pas, tăcere, încruntare... devine teatru copleșitor. Scenă tare, de șocantă empatie, cu Eugen Simion! Să vezi și să nu crezi! Dacă tot ne-am încrucișat (mă pitisem sfielnic într-un colț, la tratația de după, împreună cu Stelian Țurlea, bunul meu prieten și mare aliat protevistic), încai să-l întreb casant pe urmașul lui Mitiță Sturdza de ce nu găsesc în librării, la trei săptămâni de la apariție, noua ediție Caragiale, cinci
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un cântec de jale, mereu același. Acompaniindu-le, o pasăre pribeagă își intonează cu ecouri cântecul. O crizantemă și-a plecat ușor capul, oglindindu-se. Dumbrava pare acum o fotografie atinsă de trecerea vremii într-un album învechit. Soarele, zâmbind sfielnic, coboară lin în spatele dealurilor, făcând un fascinant loc de umbre și de lumini printre pustiile trunchiuri ale copacilor. Amintirea frumoaselor zile de vară se cuibărește în sufletele noastre și ne învăluie cu nostalgia ei, aducându-ne speranța că ne vom
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
belșugul pe care primăvara l-a rezervat cândva lor și în taina căruia codrul ascundea printre ramuri, în podoaba lui, numeroase secrete pe care vietăți de tot felul și suflete mii le-au adăpostit dintotdeauna de-a lungul anilor, clădind sfielnic un templu al paradisului și un rai pe pământ, un tărâm edenic. Acest templu sfânt, purtător pribeag dintotdeauna al secretelor naturii și vietăților ce-o înconjoară nu este nimeni altul decât venerabilul bătrân frăgar care-și adună în trupul său
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sănătate! — Lăsați... se jenă tătarul, plecând ochii. în sănătatea dumitale! — Bogdaproste! - răspunse Metodiu și deșertă cupa. Episodul 8 îN CARE SE ADUCE CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE DE ȚINUT MINTE îngăduie-ne, Cetitoriule, care te apleci cu sfielnică grijă asupra rândurilor aceste, a face aici o pauză. Trage-ți și tu răsuflarea, hodinește-ți ochii și lasă-i să lunece iute peste vorbe, căci n-avem a spune nimic din ceea ce, îndeobște, îți reține atenția. Aibi încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai blând - spuse Radu Stoenescu-Baicâzu - căci tragem toți la el: boieri, răzăși, curteni. Bici să avem, că de arat e destul. — Nici eu n-am auzit de domnia-ta până acum, dar vremea noastră nu stă înapoi, ci înainte - plecă sfielnic genele țigăncușa. — Hm - tuși Radu Stoenescu-Balcâzu - nu stai rău cu retorica. Și din ce neam ești? — Neamul meu - zise Cosette •— s-ar fi tras din Egipt, dacă pe drept cuvânt nu se trăgea din India, iar eu am fugit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de fustele maică-sii în vreme ce ea, aplecată, tăia hârșâind gâtul unui cocoș, când tânărul haiduc, întinzând mâna după colierul jupâniței prinse în sfârșit după luni de inactivitate în codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii își trece palma sfielnic pe după umerii domniței, în răcnetele boierului bătrân din caleașca răsturnată, când din soare n-a mai rămas pe dunga zării decât un abur roșietic, începu și ospățul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
liniștit sub plapumă și nu se prostea luând multă apă rece de izvor și apucându-se de jalbe. Episodul 188 PE TEME GENERAL-UMANE (IIÎ Dar nu numai prin promptitudinea și punctualitatea cu care-și trezea dimineața stăpânul își mărturisea Măriuca sfielnica dragoste, ci și prin alte corvezi zilnice, la care se înhăma cu plăcere, doar-doar o băga de seamă boierul focul ce i se aprinse în pieptul feciorelnic, dar pietros: ștergea de praf cărțile aduse de la Padova de Radu Stoenescu insistând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-atunci acordul meu e la fel de înțelept. Dar a nu greși e, omenește, ceva foarte rar. Acordul meu greșeala dumitale așteaptă. Iată voluptatea umilinței. Episodul 210 DESPRE RETORICĂ — Dar cred c-am vorbit prea mult, frați dragi - zise papa plecând sfielnic ochii - răpindu-vă din timpul ce vi se cuvenea pentru odihnă, căci bănuiesc că nu v-a fost lesne să treceți, până s-ajungeți aici, atâtea văi, coline, munți, țări, eresuri, sisteme. Cardinale Damiani, condu pe preacucernicii noștri oaspeți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înfricoșătoare ultima femeie sosea de la bucătărie, aducând ultimul platou cu orez fumegând. Nimeni nu o remarcase însă, bineînțeles, se temuse degeaba, doar eu îi eram solidară în sfioșenie. Și totuși, orice japonez ar fi simțit la fel, știam asta, ah, sfielnic popor al meu, care nu cunoști ființa altfel decât în matca șovăielii. Aproape de colțul mesei, în stânga mea, era singurul loc rămas liber. Acolo se opri și o auzeam încercând să-și domolească respirația. Nu era tânără și poate că urcatul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pământiu. Tusea, însă, nu-l părăsește nici o clipă. Nenea Fănică încearcă să-l ajute să meargă-n casă) “Moșule, ai matale grijă de fecior, să nu mai spună prostii care l-ar putea costa” “Fiți blestemați cu toții, ucigașilor!”... ...O bătaie sfielnică la poartă, apoi încă una. La post, câinele latră, iarăși, furios. Dă să sară peste gard și să se răfuiască cu cel de dincolo. Dumitru tușește adânc și scuipă sânge. Încet-încet, ajunge la poartă. “Ce-i, Costele?” “Nea Dumitre, tataia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
semăna omul. Adevărata Îngemănare e cînd bărbatul se Însoțește cu femeia“. „Orice bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru care de uimire fu cît pe-aci să-i privească. „Femeia este o urnă a desfătării“, zise Simon. „Iar tu, făptură sfielnică, Îți astupi urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi cînd nu mai ai ce zice.“ Acum se va stîrni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul vieții, renunțare, despre trup și suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Starețul zâmbi mângâietor: — Cunoști Japonia mai bine decât noi. Dacă tu spui că așa stau lucrurile... atunci te credem. Starețul acesta cumsecade își făcea griji pentru mine ca nu cumva să ajung de batjocura și de râsul tuturor. Chipul lui sfielnic îmi amintea de confratele meu, părintele Diego, cu ochii săi roșii și lăcrimoși. Oare mai era și acum în Edo? Am ieșit din chilia starețului și m-am dus în odaia pe care mi-o dăduseră. Am aprins lumânarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ziua absolvirii gimnaziului, pe care a dat-o să fie mărită de cinci ori și a atârnat-o deasupra bufetului. De acolo Îi privise ea pe amândoi de-a lungul anilor, cu un surâs trist, ușor sceptic, cu ochii plecați sfielnic. De parcă Își recunoștea greșeala și o regreta. Imediat după Înmormântare, Baruch a preluat educația fiului său cu o strictețe distrată, cu gesturi emoționale neașteptate și o bună dispoziție tiranică. Verifica În fiecare dimineață caietele din geanta lui Fima, unul câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pitorești care traversează romanul lui Groșan, de la Hârlău la Stambul, într-o savuroasă parodie care își seduce cititorul, atât prin talentul de povestitor al scriitorului, cât mai ales prin „profunzimea și dulceața graiului“: „îngăduie-ne, Cetitorule, care te apleci cu sfielnică grijă asupra rândurilor aceste, a face aici o pauză. Trage-ți și tu răsuflarea, hodișnete-ți ochii și lasă-i să lunece iute peste vorbe, căci n-avem nimic din ceea ce, îndeobște, îți reține atenția. Aibi încredere în noi, nu te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
consumat feștila, topită strop cu strop, Chiar dacă-n veacuri umbra-i se-ntinde și-ntârzie, De mult s-au șters pe cale, copitele-n galop; În mine, dacă stărui, răstălmăcesc părelnic Povestea depănată din firul rupt demult Și-Ofelia-ngenunche cu-același gest sfielnic, Durerea ta, și astăzi, sunt gata s-o ascult...
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]
-
a folosirii unui limbaj obișnuit - ca la clasă - urmat de o intensă simțire a celor afirmate, a celor trăite. Modesta mea origine socială m-a făcut să trec prin viață fără să fac zgomot în jurul meu, să pășesc sfios și sfielnic în orice acțiune mi-a încredințat societatea și viața și în final să pot privi lumea în față, cu mulțumirea supremă că mi-am făcut datoria față de lumea în care am trăit. Aprecierile deosebite pe care le faceți la adresa mea
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
semăna omul. Adevărata Îngemănare e când bărbatul se Însoțește cu femeia“. „Orice bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru care de uimire fu cât pe‑aci să‑i privească. „Femeia este o urnă a desfătării“, zise Simon. „Iar tu, făptură sfielnică, Îți astupi urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi când nu mai ai ce zice.“ Acum se va stârni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul vieții, renunțare, despre trup și suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
declin, chiar tu renunți Să întîrzii pe culmea posomorâtă. Poate El doar să mai rămână... el, somptuosul crin Al formei care urcă și se desprinde, parcă. De malul apei unde tot gândul tău se-mbarcă Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin... Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată Și lebăda grăbită spre sfintele păduri Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri Și lași ținutul veșted al nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ajungă lumea, dacă lucrurile mergeau tot așa, și-a spus În mai multe rînduri Thomas. Un parc al plăcerilor, un sexodrom: tocmai din această pricină se Împotriveau unele popoare Vestului; și nici Estul, de cînd căzuse Zidul, nu era mai sfielnic; un război al religiilor - aproape pornit - ar fi avut, fie și În substrat, drept motiv chiar prea marea libertate a trupului, a simțurilor. Dar nu asta Îl frămînta pe Thomas acum, de soarta lumii se preocupau șefi de state și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
printr-o iarnă mai adâncă printr-o iarnă mai adâncă într-o vreme necuprinsă te voi trece în hotarul de himeră mult prea ninsă unde toată veșnicia e pierdută-n alb de lapte și-mi surâde doar pe vifor când sfielnic mă străbate și te văd prin tâmpla porții cum îți strângi căuș în palmă două vrăbii geruite-n pribegirea lor cea calmă eu voi cere să se schimbe să se uite neuitarea și să-ți pun în ochi corăbii să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sărise la mecanicul de întreținere. — E un caz particular, nu se poate generaliza! interveni comandantul Felix S 23, uitându-se cu asprime spre Stejeran 1. — Cum te cheamă pe dumneata? îi zâmbi Getta 2 tânărului robot TESA. — Stejeran 1, răspunse sfielnic acesta. — Și - continuă Getta 2 din aceeași poziție teribil de comodă - ți-ai dori mult un circuit așa... mai... uman? — Enorm de mult, răspunse Stejeran 1, plecându-și capul metalic. Pentru că procesul ca atare l-am înțeles, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
timp, unul dintre soldații care se deșteptaseră în peșteră o dată cu sutașul izbuti să încropească un foc de vreascuri și ierburi uscate, aprinzîndu-l cu două bețe pe care le-a frecat până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji zăceau sugrumate. Buimăcit de somn și de căzătură, dar mai ales de priveliștea neașteptată a celor două leșuri, ieși lângă foc și răcni deznădăjduit: - La arme! Soldații erau însă lângă el. Numai unul, în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dar are dreptate. INAMICUL (Iluminat.): Pâine zici? Scoate o pâine din nimic și o pune pe masă.) (Cei trei privesc, fascinați, pâinea.) MACABEUS (Mângâind-o.): Pâine?! E chiar pâine...? PARASCHIV: De unde ai, mă, pâine...? INAMICUL (Fandosindu-se.): Am... MACABEUS (Atingând sfielnic plinea.): Pâine... pâine... Ce frumoasă e... PARASCHIV: Nu se poate să fie pâine... INAMICUL: E pâine, e pâine... MACABEUS (Pentru sine.): O fi pâine?... N-o fi pâine? INAMICUL (Speriat ușor.): E pâine, jur că e pâine... Pentru voi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ceea ce citiseră, ca să nu-și dea seama că putem face mai mult. Și am făcut, Într-adevăr. Mult mai mult. Dar tot plecând de la amărâtele alea de poezele autocolante. De care rareori am fost mulțumiți. Fiindcă se părea că, sfielnic, Încă din seara aceea În sufletele noastre se trezise ideea de nu face doar literatură. Și că amărăciunea mea și a lui Cătălin, aceea că lumea nu prea citește, nu va rămâne decât un ingredient marginal În bucătăria noastră. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]