129 matches
-
vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are o roșeață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Iar de măcinat macină altceva decât boabe de grâu și anume destinul lumii însetat de soare în mările absentelor soroace! Autorul crede că această scandare a unor enormități este poezie. Nu este. Putem vorbi mai curând
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sânilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
confidențială. Fond muzical discret.) MICUL PRINȚ: Vezi, pe planeta mea, ca pe toate planetele, sunt ierburi bune și ierburi rele. Ele dorm în semințe, în tainița pământului, până când le vine vremea să se trezească și să întindă la soare, cu sfiiciune, un firicel plin de farmec și nevătămător. Dacă e vorba de o plantă bună, o poți lăsa să crească în voia ei. Dar dacă e vorba de o plantă rea, trebuie să scapi de ea numaidecât, chiar în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care explic studenților că lucrul în sine nu se explică, ci doar cunoașterea noastră care orânduiește lumea după categoriile intelectului și intuiției, să nu simt cum mă atinge o fustă lungă de stambă și cum îmi aplec ochii plină de sfiiciune în fața acelei priviri căprui care îmi spune: nu te opri, mergi, îndrăznește, treci dincolo! Vezi tu, eu nu-mi amintesc să mă fi sfiit în fața altcuiva, indiferent cine era: mare autor, mare filosof sau om de știință, mare eurocrat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aceea când mă caut în păretele de-oglinzi Singurică-n cămăruță brațe albe eu întinz Și mă-mbrac în părul galben, ca în straiu ușor țesut, Și zărind rotundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut. Și atunci de sfiiciune mi-iese sîngele-n obraz - Cum nu vine sburătorul, ca la pieptul lui să caz? Dacă boiul mi-l înmlădiiu, dacă ochii mei îmi plac, E temeiul că acestea fericit pe el îl fac. Și mi-s dragă mie însămi, pentru că
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Și într-adevăr, la o întîlnire pe scara mare a Universității - ea urca, eu coboram - cu tot aerul ei semeț, înfoindu-mă în hainele mele noi, i-am aruncat o privire încrezătoare în acele ce vor urma. Curaj mare pentru sfiiciunea mea obișnuită. Cunoștința se făcu într-o zi întîmplător, din nimic. O excursiune studențească la Curtea de Argeș cu niște camarazi neprietenoși și abia cunoscuți ne-a apropiat. Acolo, în fața mămăliguței cu brânză și a cepei, ne descoperirăm amândoi mofturoși (sau că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
părintească, unde toată lumea din sat creștea câte o vacă. Se întrerupe pentru o clipă și, continuând să stea ghemuită, își înalță privirea întrebătoare spre Lucian. Crezi că m-ar fi acceptat? îl întreabă cu o umbră de cochetărie temperată de sfiiciune. Vreau să spun fără ca tu să-ți impui autoritatea ta bine cunoscută, completează ea glumind. Îmi închipui că aveai întotdeauna ultimul cuvânt, nu? Ca orice copil unic. Îl privește de jos în sus, așteptându-i amuzată reacția. Lucian încearcă să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de la cotețul din spatele blocului. Deci cei doi nu mai stătură pe gânduri: se îmbulziră cu rozătoarele și străbătură nedibuiți până la intrarea din dos. Deși învins, Gigi găsi puterea să-și întâmpine meditatorul cu dulceață și cafea. Acesta, delicat și cu sfiiciune, îi făcu chiar de la ușă diferența între poeții din Tang și simbolismul francez; incidentul trecu nebăgat în seamă. Gigi dispunea de un mare cap blond, care îi făcea celelalte membre prea subțiri și cam lungi. Deoarece stătea mai tot anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi fost cu lacrimi udate. Trinitas Am îngenuncheat azi în fața credinței, m-am gândit la Tiron martirul pe care îl invocau cei din catedrală. Corul se ridica rugăciune de îngeri spre cer Tatăl nostru, versurile ne revigorează paharul este plin de sfiiciunea păcătosului, așteptând iertarea veșnică. Preotul aduce mirul și oamenii cântă, să-i învăluie în odăjdiile rupte din soarele mântuirii. Și cântecul se-nalță tot mai sus, să nu-l putem ajunge -. Ceva din noi își ia zborul, pleacă o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Într-o clipă de neatenție, Stănculescu vine de la cavalerie, iar Roman-i „lupul cel tînăr ce trebuie cu orice preț scos din pădure”, care aveau să-l și scoață. Așa că dacă-i vorba păn’ la urmă den dobitoace, putem fără sfiiciune agrăi că dacă dobitocie nu e, nămica nu e. Noroc că e. Ca să trîntească-n stil tomberon capac la toate, revista hotărăște să aloce ministrului apărării și celui de interne 20% din profitul anului 1991, „convinsă că acest gest are ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îi înmână lucrurile pe care mama le considerase indispensabile unui elev intern, schimburi curate, cearșafuri, șervete, ciorapi și mâncare. Auzind de bursă, bărbatul oftă ușurat. Încercă, de mai multe, ori să-i spună ceva. Neîndrăznind până la urmă, mohorât de sfiiciunea care-l încurca, plecă la gară, după ce văzu școala și ferma. Ioan îl însoțise, ghicind că tata îl voia întors la Mateuți, dar n-o putuse spune, fiindcă sclipirea din ochii lui, pe când îi arăta sălile de clasă, îi anulase
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
care atârnau jur-împrejur poalele cămășii țărănești înflorite. ― Eu sunt învățătorul, domnule! Titu Herdelea se prezentă ceremonios și explică în câteva cuvinte cum a ajuns în Amara. Intrară în casă. Învățătorul îi recomandă pe nevastă-sa, țăranca de adineaori. Cu stângăcia sfiiciunii, acuma părea și mai simpatică. Pe Titu numai costumul țărănesc îl nedumerea. Cu mentalitatea-i ardelenească, el își închipuia că învățătorul, adică reprezentantul intelectualității în sat, trebuie să fie îmbrăcat orășenește, ca astfel să se poată bucura și prin exterior
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
într-o tăcere desăvârșită, căutând să nu atragă privirile nimănui"12. Trebuie să treacă neobservată pe parcursul întregii seri. A întâlni privirea unui bărbat ar fi "un semn nepotrivit de necuviință"13! Ochii unei domnișoare trebuie așadar să rămână plecați cu sfiiciune sau să se înalțe cel mult până la umerii partenerului sau interlocutorului, lucru care, trebuie să-mi dați dreptate, este departe de a înlesni un dialog amoros! Dacă domnișoarelor le șade bine să rămână oarbe și mute, pereții în schimb au
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sursă folclorică. Prezența tradiției, a folclorului, se realizează într-o rară poezie: "Călușarii" sunt purtătorii de datini străvechi, de trăire autentică, într-o mișcare de ansamblu și într-o ritmică asemănătoare dansului. "O muzică îi descompune/ în răcnet, dans și sfiiciune/ O muzică îi reașază,/ ...Și-i poți vedea plesnind în aur/ Parcă sunt capul unui taur." Motivul șarpelui apare frecvent ("Șarpele cu cap de Iov"). Ideea de sacrificiu în realizarea artei apare în "Incestul Anei". Ana poartă în ea ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nostalgii biografice, reverii culturale, chiar și reflecții internautice. Indiferent dacă este sau nu tratat cu obișnuitele cerneluri suprarealiste ori expresioniste, amestecul se recomandă drept forfotă intimistă autentică: "N-am fost niciodată atât de implicat/ în inima mea", ne anunță cu sfiiciune onestă poetul, după care își înscenează viziunile similionirice complicate, când delectabile, când neliniștitoare, când gracile, când ponderoase. Rezultatul este o poezie stenică, proaspătă și solară, care crede în ritualuri de esență sau expresie creștină, în miracole și epifanii. Prin urmare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ochiului, Editura Universitas XXI, Iași, 2003, este chiar ochiul), dar mizează foarte mult pe elanurile vitaliste ale ființei. Amprenta cea mai vizibilă în această poezie este de altfel cea blagiană, după cum o dovedește cumulul de motive preluate și prelucrate cu sfiiciune firească: "sămânța proscrisă", vara "pârguită de semne", trupul "vifor satanic", "imensa muțenie", "cenușa" agonizândă a faptei, "un fior de-ntuneric sau stea/ în care cerbii trec/ spre înec" ș.a.m.d. La fel ca în etapa expresionistă a poetului din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la pricini”. Iată ce mai nota reporterul ziarului „Dimineața” în articolul din 3 martie 1930: „Toată pricina se desbătuse în drum, în plenul satului adunat. Câteva murmure izolate. În colo numele învățătoarei era înconjurat de o tăcere, de o respectuoasă sfiiciune. O femee tânără, cu un copil în brațe, se desprinse de lângă gard, să mă dumirească:Noi femeile, tare suntem bucuroase... că doamna are inimă tare bună... Dumnezeu s-o ție sănătoasă. Doamna m-o învățat carte, dânsa sfătuiește la nevoie
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
Povestirea lui Melibeus, abstinența și cumpătarea Virginiei din Povestirea doftorului și obediența Grizildei, care oferă celorlalți un exemplu de răbdare în suferințe, în Povestirea diacului. „Într-adevăr, scriitorii Evului Mediu se pare că preferau reprezentarea feminității ca un simbol al sfiiciunii și al umilinței. Iar personajele feminine care respingeau această atitudine erau privite și înfățișate ca monstruoase, cum este cazul mamei sultanului, sau comice, situație ilustrată sugestiv de târgoveața din Bath: opoziția teologică dintre rebela Evă și smerita Fecioară era prelucrată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și inteligentă, un partener receptiv de dialog, nu doar un interlocutor pasiv și obedient. Părerile personale trebuie afirmate cu tărie și demnitate, ca semn al nobleței și al virtuții intelectuale, nu doar casnice: „căci tot ce-a fost virtute, cu sfiiciune tăinuită în sufletul doamnelor de odinioară, azi se preface la noi în găteală și podoabă...”165 Pampinea lansează o critică severă la adresa preocupării excesive pentru cultivarea imaginii exterioare în detrimentul valorilor spirituale, morale. Le cere femeilor consecvență și unitate, aderarea la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
șubredă, s-a frânt în amiaza vieții, din pricina unei boli care nu i-a dat nici o șansă. Punând mult suflet în tot ce întreprinde, F., pe care cei din jur îl știu ca pe un om blând și plin de sfiiciuni, în luările de atitudine politică - de postură naționalistă - se dovedește un temperamental. Nici însemnările literare (de pildă, studiul Antonio Fogazzaro, tras în broșură în 1912) nu sunt lipsite de nerv polemic. Cu versuri, articole, traduceri a colaborat la „Convorbiri literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
mea de smoală, șoldul cald caval și umerii lăute, m-aș da ție toată goală, fericită în rușinea coapselor durute. * Duce-te-oi în casa maicii mele, pat de mușchi ți-oi face, chiparoși și ierbi, te-oi adulmeca în sfiiciune și smerenii grele cum adulmeci sperioșii cerbi. ARON COTRUȘ Aron Cotruș e din familia poeților barocului giganticului, ai mesianismului apocaliptic (linia Walt Whitman, Verhaeren, Blok, Bjelyj, Esenin), dealtfel printr-un impuls organic: Daruri ce-n veci nu adorm mă-ncing
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zornăitul lanțurilor viitoare". Bucuroasă, tot fata are și acum inițiativa, îi ia din nou capul în mâini și-l sărută "pe ochi, pe obraz, pe gură", în timp ce pe el îl încearcă, pe lângă lașitatea firească, "un sentiment de răspundere și de sfiiciune". În această stare confuză de suflet, Bizu îi propune Silviei o excursie la Constanța, iar fata, "roșie de plăcere", "îi mângâie frenetic mâna", privindu-l cu "seninătatea pură" (cum altfel?) a ochilor ei "de copil". Însă o dată ce ajunge la destinație
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]