129 matches
-
creștinism. Cartea conține și o minunată poezie, “Tatăl nostru” ale cărei strofe se termină în cunoscutele cuvinte ale rugăciunii cu același nume: “De căte ori mă plec la rugăciune Mă simt atât de mic și de stingher Si-nghenunchez cu-atâta sfiiciune, Oh, Tatăl nostru care este-n cer..”. Sub regia lui Nicolae Margineanu, în noiembrie 2002, a avut loc premiera acestui film. Actrița Maria Ploae, ce interpreteză rolul personajului principal afirmă: “Și eu cred ca și Nicole Grossu, că cel mai important
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
sursă folclorică. Prezența tradiției, a folclorului, se realizează într-o rară poezie: "Călușarii" sunt purtătorii de datini străvechi, de trăire autentică, într-o mișcare de ansamblu și într-o ritmică asemănătoare dansului. "O muzică îi descompune/ în răcnet, dans și sfiiciune/ O muzică îi reașază,/ ...Și-i poți vedea plesnind în aur/ Parcă sunt capul unui taur." Motivul șarpelui apare frecvent ("Șarpele cu cap de Iov"). Ideea de sacrificiu în realizarea artei apare în "Incestul Anei". Ana poartă în ea ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nostalgii biografice, reverii culturale, chiar și reflecții internautice. Indiferent dacă este sau nu tratat cu obișnuitele cerneluri suprarealiste ori expresioniste, amestecul se recomandă drept forfotă intimistă autentică: "N-am fost niciodată atât de implicat/ în inima mea", ne anunță cu sfiiciune onestă poetul, după care își înscenează viziunile similionirice complicate, când delectabile, când neliniștitoare, când gracile, când ponderoase. Rezultatul este o poezie stenică, proaspătă și solară, care crede în ritualuri de esență sau expresie creștină, în miracole și epifanii. Prin urmare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ochiului, Editura Universitas XXI, Iași, 2003, este chiar ochiul), dar mizează foarte mult pe elanurile vitaliste ale ființei. Amprenta cea mai vizibilă în această poezie este de altfel cea blagiană, după cum o dovedește cumulul de motive preluate și prelucrate cu sfiiciune firească: "sămânța proscrisă", vara "pârguită de semne", trupul "vifor satanic", "imensa muțenie", "cenușa" agonizândă a faptei, "un fior de-ntuneric sau stea/ în care cerbii trec/ spre înec" ș.a.m.d. La fel ca în etapa expresionistă a poetului din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este punctul nevralgic, adică ieșirea în lume, ci „despărțirea” de lumea de vis, de-acea puritate virginală. Un refuz de a pierde valorile acumulate de sistemul senzorial și perceptiv, în acea fază de făt. Teama de a nu pierde inocența. Sfiiciunea de a se confrunta cu nemiloasa (duplicitara) realitate. Acest ultim triptic, alcătuit din douăsprezece cânturi (cântece de leagăn prenatal) reprezintă, în fapt, douăsprezece trepte de inițiere, care se doresc a sta la baza confruntării cu ceea ce numim, generic, Viață. Acesta
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cărămidă...” (înțeleg) Inima poetului devine „simfonie de culori” (Inima ta), pentru Fă iubirea este totală, sfielnicăși sacră: „învelit de arderea aripilor / culeg iubirea ascunsă cald / în cuibul inimii tale...”, iar noblețea acestui sentiment implică la rându-i, firește, și o sfiiciune a detaliului erotic: „sunt parte din tine” ((ști totul) și-ntr-acest joc subtil, poetului îi plac trasăturile geometricului (amintindu-ne și de Ion Barbu, cu-a sa simbolistică a purității), nu doar în planul reprezentării simbolice, ci și în încărcătura extaziantă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Îi înmână lucrurile pe care mama le considerase indispensabile unui elev intern, schimburi curate, cearșafuri, șervete, ciorapi și mâncare. Auzind de bursă, bărbatul oftă ușurat. Încercă, de mai multe, ori să-i spună ceva. Neîndrăznind până la urmă, mohorât de sfiiciunea care-l încurca, plecă la gară, după ce văzu școala și ferma. Ioan îl însoțise, ghicind că tata îl voia întors la Mateuți, dar n-o putuse spune, fiindcă sclipirea din ochii lui, pe când îi arăta sălile de clasă, îi anulase
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Într-o clipă de neatenție, Stănculescu vine de la cavalerie, iar Roman-i „lupul cel tînăr ce trebuie cu orice preț scos din pădure”, care aveau să-l și scoață. Așa că dacă-i vorba păn’ la urmă den dobitoace, putem fără sfiiciune agrăi că dacă dobitocie nu e, nămica nu e. Noroc că e. Ca să trîntească-n stil tomberon capac la toate, revista hotărăște să aloce ministrului apărării și celui de interne 20% din profitul anului 1991, „convinsă că acest gest are ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și maica virtuților, se face tuturor toate. Ea Îmbrățișează pe prieten și ridică pe cel căzut În abisurile patimilor sau În adâncul deznădejdii, mân‑ gâie și Îmbărbătează pe cel disprețuit, insuflă bărbăție, tărie, curaj și duh stăpânitor celui copleșit de sfiiciune, Întinde o mână celui gata să se Înece, oblojește rănile celui căzut Între tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile celor mai slabi (Galateni 6, 2), sfătuiește În bine pe cel ce este gata
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
atașament partinic. Cu trecerea timpului, poetul își definește mai precis menirea și își limpezește orizontul liric. În Ctitorie în albastru (1972) și Voievod de stea (1973) nu va mai rămâne decât o impetuozitate exterioară a declamației, echilibrată însă de o sfiiciune a dezrădăcinatului. Pentru cel ce era scoborâtor din pădurile Țării de Sus, peisajul natal devine obsedant: „Căutați-mă prin păduri, printre ape, / Fiindcă acolo mă limpezesc, acolo curg” (Căutați-mă). Se face simțită aici glisarea de la jubilația omului cetății către
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
cu chirie altă familie de tineri profesori, Diaconu. Ne-a convenit. Eram tineri, singuri, după capul nostru. Când au început cursurile, i-am cunoscut pe viitorii colegi, oameni ai locului, așezați la casele lor, liniștiți, discreți, cu un fel de sfiiciune tipic rurală, semn de veche deprindere morală... Astfel, am cunoscut familiile profesorilor Ionel Bucureșteanu (foto 2), Eugen Sava, Tincuța Gavrilă, Diaconu, Dumitru Luca, Teodorescu, Cristian Pântea, învățătorii Toma Codreanu, Gavrilescu... Dacă deschid caseta amintirilor, din vatra magică a tinereții, constat
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
scrii de hotărârile pe care le-ați luat la București și la care nu am putut fi de față. Îmi scrii cu oarecare teamă că aș putea să mă supăr că nu a ieșit așa cum proiectasem la Buzău. Cu aceeași sfiiciune îmi scrii și la Priponești în privința dovezii că nu am mai fost căsătorit. Scumpa mea, te rog să-ți iei față de mine atitudinea naturală pe care și ar lua-o soția față de soțul său. Ceea ce este de spus, să se
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Arhangheli Mihail și Gavril, Patronii Sf. lăcaș, dăltuiți în stejarul masiv, ne întâmpină cu zâmbet cald, plin de înțeles... Din mozaicul de pe peretele de deasupra ușii, Mântuitorul, cu brațele deschise ne binecuvânta întoarcerea acasă...zâmbindu-ne divin. Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii. La gândul că aici și-a înălțat ruga și Mihalache Sturza-Vodă, emoția care mă înstăpâni n-o pot înfățișa
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și putinți de fapte, îi simți mereu în tine, și dacă faci ceva bine, trebuie să-l închini și lor ca pe o jertfă. Când gândul ori inima te îndeamnă sa vorbești în amintirea unor astfel de oameni, o mare sfiiciune îți cuprinde întreaga ființă. Măsurând distanța până la ei, un nod ți se pune în gât.. și-ți spui doar, în gând... „..Doamne !.. Cât de mari au fost !” Capitolul IV „ADEVĂRUL SE VA RĂZBUNA ÎMPOTRIVA CELOR CARE L-AU NESOCOTIT” Soarele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rămas!), rememorat la 60 de ani de la desființare prin gestul celor cinci „supraviețuitori” adunați mai întâi sub umbra de lumină a Teiului lui Eminescu din Copou și apoi în sanctuarul din care fuseseră izgoniti, dar niciodată îndepărtați... „Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii.” În modestia lui, pe care încă i-o mai reproșez într-o măsură, Gheorghe Tescu mărturisește în Postfață: „Aceste
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
VALPURGIEI Părăsim Aukland-ul dis-de-dimineață, când zorii abia mijesc somnoroși din plapuma cenușie a nopții și soarele Își Înhamă telegarii la carul său de foc, pornind În simbolica sa călătorie dătătoare de lumină și căldură. Treptat, razele astrului se oglindesc cu sfiiciune feciorelnică În apele mării Înroșindule ca petalele sângeriului trandafir, mângâie senzual, curtenitor acoperișurile și pereții verticali ai turnurilor de sticlă și aluminiu, pavimentul străzilor, dând culoare vegetației din parcuri și grădini, o nouă speranță la acest Început de zi pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și un fel de a se mișca așa de cuminte, încât ți se părea că te afli în fața unui Sfânt uitat de Dumnezeu pe pământ pentru a te binecuvânta în numele Său. De câte ori îl vedeam, plângeam, fără să știu de ce. De sfiiciune, de bucurie, de dragostea cu care mă învăluia în privirile lui... Plâng și acum, când îmi aduc aminte de dânsul, fără să pot spune de ce? Poate și pentru că niciodată, absolut niciodată, nu l-am auzit vorbind. Și nu știu dacă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pusă la dispoziția mea era vecină cu aceea unde dormea una dintre cele două slujnice, cea mică, o țărăncuță de vreo șaisprezece ani, ca mine, cam oacheșă, dar nu țigancă, cu forme plinuțe fără a fi durdulie, ispititoare și prin sfiiciunea ei, și virginală, și lascivă: prima femeie care mă ispitea. Mă masturbam imaginându-mi că o posed. Într-o noapte, cu imaginația fierbinte, foarte excitat, în erecție, nu m-am mai putut stăpâni, mi-am luat inima în dinți, am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la pricini”. Iată ce mai nota reporterul ziarului „Dimineața” în articolul din 3 martie 1930: „Toată pricina se desbătuse în drum, în plenul satului adunat. Câteva murmure izolate. În colo numele învățătoarei era înconjurat de o tăcere, de o respectuoasă sfiiciune. O femee tânără, cu un copil în brațe, se desprinse de lângă gard, să mă dumirească:Noi femeile, tare suntem bucuroase... că doamna are inimă tare bună... Dumnezeu s-o ție sănătoasă. Doamna m-o învățat carte, dânsa sfătuiește la nevoie
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
într-o tăcere desăvârșită, căutând să nu atragă privirile nimănui"12. Trebuie să treacă neobservată pe parcursul întregii seri. A întâlni privirea unui bărbat ar fi "un semn nepotrivit de necuviință"13! Ochii unei domnișoare trebuie așadar să rămână plecați cu sfiiciune sau să se înalțe cel mult până la umerii partenerului sau interlocutorului, lucru care, trebuie să-mi dați dreptate, este departe de a înlesni un dialog amoros! Dacă domnișoarelor le șade bine să rămână oarbe și mute, pereții în schimb au
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
locuitori ai acestor părți care au dus cu ei pe alte meleaguri experiența atâtor nenorociri, precum și Înțelegerea că nu putem pricepe totul, că o zonă a vieții noastre rămâne ne pă trunsă, o taină de care ne apro piem cu sfiiciune și cu con știința imperfecțiunii noastre, precum și cu aspirația de a deveni mai buni, mai dornici de a ne apropia de adevărata spiritualitate. și poate că, chiar dacă posibilitățile de deplasare erau foarte reduse, oamenii au căutat să fie Împreună, neacceptând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la originea prieteniei care ne-a legat în toți anii studenției și un timp după ei. Dar să nu trec prea repede peste acea epocă din viața lui Velea, mai puțin sau deloc cunoscută. Așadar, cel care își compusese masca sfiiciunii și obsecviozității, ca să se amuze pe seama noastră, a lepădat-o de îndată ce a fost „descoperit“ și s-a purtat de atunci cum îi era firea: bonom, sociabil, iubitor de taifas și de farse, alternând însă buna dispoziție și expansivitatea cu închideri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
suficient pentru eventuale corecturi și sublinierea unor idei generale. Mă ridic din locul unde eram, predau lucrarea și... mirosind narcisa, am părăsit sala de concurs. Profesorul care ne însoțea m-a întrebat despre felul cum am tratat, iar eu, cu sfiiciunea și modestia mea i-am răspuns că sper să fi făcut ceva, dar între atâția candidați, cine poate ști ce se va întâmpla? Plecasem la concurs în principal pentru română, istoria fiind în planul secund. În ziua următoare trebuia să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
s-a desprins talpa la pantof. Ei, bine, vă închipuiți cum am venit până acasă”. Eram atât de obișnuit cu prezența dumneaei încât nu-i dădeam o mai mare atenție decât, de pildă, șifonierului. Sensibilitatea duduii Sofica mă umplea de sfiiciune, mai ales atunci când ne privea cu zâmbetul unor amintiri duioase din vremile apuse. După protocolul întâmpinării, o zbugheam repede la zbenguielile mele. Și totuși bătrânica asta intrase în liniștea și bucuriile simple pe care le-am avut atunci. Nici n-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mea de smoală, șoldul cald caval și umerii lăute, m-aș da ție toată goală, fericită în rușinea coapselor durute. * Duce-te-oi în casa maicii mele, pat de mușchi ți-oi face, chiparoși și ierbi, te-oi adulmeca în sfiiciune și smerenii grele cum adulmeci sperioșii cerbi. ARON COTRUȘ Aron Cotruș e din familia poeților barocului giganticului, ai mesianismului apocaliptic (linia Walt Whitman, Verhaeren, Blok, Bjelyj, Esenin), dealtfel printr-un impuls organic: Daruri ce-n veci nu adorm mă-ncing
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]