1,780 matches
-
Rusu, rănită sufletește iremediabil, nu s-a măritat niciodată. Goga a încercat în cîteva rînduri s-o revadă, dar ușa fostei iubite i-a rămas definitiv închisă. Una din poeziile inspirate de ea mai stăruie și azi în amintirea noastră: Sfios, amurgul toamnei mohorîte Își mișcă-ncet podoaba lui bolnavă, Ca din cădelniți fumul de tămîie, Prelung se zbate frunza din dumbravă. Tu stai în prag, și din frăgar o frunză La sînul tău s-a coborît să moară, Iar vîntul
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
noastre, de pe culmea căreia poți să strigi din toată inima:Vivat școală ardeleana rediviva! E bine de știut că numele glumeț mi-l aplicase în joacă un mare stilist, (și stilizator, - vezi Dostoievski) romancierul intimist Ovidiu Constantinescu, mult delicatul și sfiosul de Ovidel, căruia tocmai de aceasta i se zicea "Șoricelul". Costăchel, - de la personajul sturlubatic al lui Păstorel Teodoreanu. E o poreclă de epocă, avînd un caracter de epocă și care, mă mir, cu vremea, s-a stins. Astfel încît, întîlnind-o
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
Par plopii piramizi semețe ; Pâraie'n zvon rostogolesc, Pe fund, prundișuri colorate; Prin tufele de trandafiri, Privighetorile-nfocate Slăvesc frumoasele furate De glasul dulcei lor iubiri. Cinării deși, umbrind cuminte, Cununi de iederă-mpletesc ; Sunt peșteri unde,-n zi fierbinte, Sfioșii cerbi se-adăpostesc, Si viață-n țoi, si strălucire, Si frunzele în freamăt blând, Și mii de ierburi respirând, Și mii de glasuri în vorbire ! Dogoarea dulcilor amiezi, Mireasma nopților senine, De roua și răcoare pline, Cănd stelele sclipind le
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
care, din diferite motive, datorită unor cauze misterioase, nu au apărut în toate volumele tipărite. Din lipsa spațiului, voi prezenta numai dialogurile și voi elimina descrierea partenerei, a ispitei cu care făptașul a săvârșit păcatul: La părintele Vintilă / Vine-Arvinte, cam sfios / Și se roagă-Fie-ți milă / De un suflet păcătos! / Chiar în Săptămâna Mare / Când tot omul e smerit / Și postește cu-ndurare / Uite, am păcătuit! / -Ai furat? întreabă popa ./ -Nu, prea sfinte! Fără vrere / M-am dat răului și, hopa, / În
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
ei drept atîrnînd vertical/ către locul unde i-a căzut privirea și unde/ covorul face un gri senegal topit în verdele/ veronese// nimic mai normal (în această ordine înceată)/ decît funia spînzuratului încă bălăngănind de tavan/ dong-dong face camera ei sfioasă, cu pereți/ de cristal dong-dong repetă îngerul ei păzitor mișcarea/ la capătul funiei spînzurînd din tavan/ dong-dong face și tristețea brațului ei drept/ coborînd vertical și smulgînd din mormînt/ inima iubitului care încă pulsează" (evident, părul ei ud nu există
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
acest fapt nu se datorează doar împrejurărilor exterioare amintite deja, ci și, dacă nu chiar în primul rînd, organizatorilor înșiși a căror miză nu a fost ofensiva, clamarea stridentă a propriei lor prezențe, ci integrarea discretă, poate chiar puțin prea sfioasă, în oferta culturală a momentului. în pofida acestei surdine, atît de puțin obișnuite în asemenea situații, expoziția de la Palatul Parlamentului are toate calitățile unui autentic eveniment artistic, atît prin calitatea propriu-zisă a lucrărilor expuse, cît și prin semnalele profesionale și morale
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
Scenele de gen sunt numeroase: orașe cu case rurale și cafenele murdare, alături de palate și biserici impunătoare, țărani primitivi și femei frumoase îmbrăcate după moda occidentală, călugări jegoși, cu privirea tâmpă, și mai ales țigani, de o frumusețe picantă, senzuali, sfioși, melancolici, pătrunși de sunetul muzicii, strânși în jurul focului. Pitorescul este un efect căutat, o trăsătură definitorie a Valahiei - a Balcanilor, rezultat al modului reductiv, schematic, de a gândi această lume doar ca o sumă de contraste între modernitate și primitivitate
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
și secundă. Românii au primit, prin sistemul de învățămînt, o conștiință de europeni, de multe ori în conflict cu educația tribală din familie. Dar izolarea politică și culturală din perioada comunistă a deformat imaginea noastră de sine, ne-a făcut sfioși și temători în fața misteriosului și superiorului Occident, iar aceste complexe (care nu ne părăsesc niciodată cu totul) se pot transforma în paranoia, resentiment, închidere ursuză în sine. În general, oamenii din Berlin nu sînt confruntaționali, evită orice prilej de dispută
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
posibilități pare a se căsca un abis. Prizonier și complice al unui trecut dilatat, hipertrofiat, te lași devorat de primejdiile, imaginare sau reale, ale prezentului și viitorului, transformate și ele, neîncetat, în timp trecut... Neliniștea îți dă la început tîrcoale sfioase, cuminți, incerte, o ignori, încerci să o dai afară ca pe o insectă sîcîitoare, nici nu știi cînd izbutește să ți se cuibărească de-a binelea în suflet. Pînă cînd, insinuantă, tenace, perseverentă, se dovedește mai tare decît tine, nu
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
Johnny are tot mereu la îndemînă, pe spinare, în suflet sau în minte, un sac, fără fund, plin de povești. Muzicale și nu numai. E un fel de Șeherezadă. La fel de vorbăreață și de neobosită. Poate nu și într-atît de feciorelnic sfioasă. Nu, asta nu. A mai împrumutat și de la șeic cîte ceva. În sacul cu pricina găsești orașe, saxofoane, fulare, albi și negrese, femei de tot felul, vorbe de duh și pentru cei săraci cu duhul, mirodenii mirobolante, mult, mult piper
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
care fără să vrei apoi ți-i amintești prin cuvintele ei. Iată ce spune, de pildă, despre Dimitrie Anghel: "O desuetitudine tandră combinată cu utopiile visătorului abulic cu ochii deschiși dau la iveală suavitatea acestui poet uitat astăzi, care delirează sfios și stîngaci de parcă ar sufla baloane de săpun." Sau despre Emil Brumaru: "O bună dispoziție delirant-lucidă, de hedonist microscopic, îl face pe Emil Brumaru să aibă parte de un carpe diem halucinatoriu, secondat de un eros șturlubatic și năbădăios. Nu
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
tale, despre spectacole făcute aici sau aiurea. Nu crezi că, de la un punct încolo, extrema modestie merge cumva împotriva artistului, mai ales acum cînd fla-fla-urile sînt la mare modă? Am să răspund Zen. În preajma manifestărilor simple de ateism, eu devin sfios și precaut. În fața manifestărilor agresive de ateism, amețesc și nu pot vorbi. Marea problemă a omului astăzi este să se apere, nu să se afirme. Vulnerabilitatea poate fi o armă într-o mare de agresivitate? Din păcate, nu. Sînt perioade
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
Maraini, luptătoarea, care s-a implicat în atâtea anchete, care a activat direct în mișcarea feministă, se înfățișează ca o ființă blândă, calmă și echilibrată, cu un chip feminin și delicat, mereu atentă și îndatoritoare cu cei din jur, chiar sfioasă. A acordat cu docilitate mai multe interviuri, răspunzând cu răbdare și măsură la orice întrebare, dar cu mare atenție și responsabilitate pentru fiecare cuvânt rostit. În România numele tău stârnește curiozitate. De unde vine numele Dacia? Are vreo legătură cu dacii
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
construit din valori schimbătoare: domnul grăsuț, politicos și meticulos, amator de delicii culinare, a fost, odinioară, un băiețel obez inhibat de o mamă autoritară și provocatoare, iar acum, acest flăcău tomnatic e un asasin în serie. Tânăra fată cu înfățișare sfioasă de liceeană nu e o fecioară inocentă, ci o femeie abandonată de iubitul ei și care poartă în pântec rodul unei dragoste trădate. Povestea devine terifiantă. Ai impresia că urmărești basmul " Scufița Roșie și Lupul" istorisit de un admirator al
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
simțind femeia c-o înving fiorii stupit-a-n sân și s-a întors în fugă ispita și-a învins-o cu o rugă dar a umplut tot satul de istorii nedumirit gândea că-i peste poate el doar mergând sfios pe cele uliți nevestele în ochi au parcă suliți chiar babe și codanele-și dau coate ... asta-i povestea, poate-o întrebare își pun cei care astăzi o aud răspuns despre flăcăul cel zălud să-și deie după poftă fiecare
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
micuțele lui stele; Gândul, singurul, mă poartă și mă duce printre ele; Raze reci, fața-mi ating, simt că-s ochii dragei mele. Îi văd triști: ei scânteiază, dau lumină-n nopți de vară; Ah! gingășia lor se duse.., și sfioși se-ndepărtară, Că-i doresc precum sclavul, care vrea lanțul să cadă; Ochii ei privesc la mine, dar nu vor să mă mai vadă. Ce-am făcut de se răciră! Cum putut-am să-i rănesc? Ochii dragi ai mândrei
OCHI DE FATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382750_a_384079]
-
înzestrându- i cu țigări de foi pe care el însuși le fumează ostentativ, iar mai încolo să fie mutat de la infanterie la aviație prin intervenția fiicei patronului, Blanche, protecție care- i va permite să moară cel dintâi. Celălalt, Anthime - blând, sfios și șters -, asupra căruia se concentrează interesul autorului, încât el devine, dacă nu e prea mult spus, protagonistul întregului roman. Lui i se va îngădui să nu-și piardă pe front decât un braț. Lucrurile încep bine. Viitorii combatanți călătoresc
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
călăuzit pașii la început de drum. Se înnoptase și, prin foșnetul brazilor aplecați de vânt se auzea trecerea grăbită a unui marfar prin gară. „Rămas bun, bunicule!” Mira privea cerul. Luna se ascundea încă în spatele culmilor. Stele răzlețe se arătau sfioase prin colțuri de cer. Răcoarea serii se strecurase, pe nesimțite, pe sub hainele ei, obligând-o să intre în cameră. Asculta glasul sosirii altui tren în gară. Dorul soțului său alunecase și în sufletul ei. Îl revedea, cu ochii minții, pe
GLASUL TRENULUI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381727_a_383056]
-
cu cireșe-n obraji, obrăznicii sub fuste și stele-n sfârcuri în seara fierbinte de 20 iunie. Punem cocktailurile la rece, servim sărutările cu cuburi de gheață, însă muzica se pregătește a fi mai focoasă și mai păcătoasă decât în sfioasele luni trecute. Dacă e KISS THE BOYS AND MAKE THEM DIE (de vară), să fie iad și iureș până la capăt! Pe ce dansăm? Pe podeaua The Shelter și pe genurile noastre preferate. După cum se știe, dar uneori nu se înțelege
City Story [Corola-blog/BlogPost/98987_a_100279]
-
colț de lume înfășurat în iarbă și soare dulcea pasăre a copilăriei se dezmiardă la soare zâmbindule puștilor care bat mingea fără de griji. Mai târziu, pasărea a zburat și iarba s-a acoperit de betoane și garaje. Cărțile multicolore zâmbesc sfioase în raft și așteaptă gândul ce le va dezmierda printre pagini. Tăcere, nisipul din clepsidră a blestemat librăriile, care au devenit camere goale și seci sau magazine în care se vând becuri, lumini artificiale. Penița se așterne cuminte la drumul
Zbor pe un cer violet [Corola-blog/BlogPost/99713_a_101005]
-
risipit subit, Când chipul tău feeric, eu l-am descoperit. Pluteam ușor ca vântul, cu inima bătând, Să îți descopăr casa, să te mai văd curând, Iar tu ca o felină cu mersu-ți grațios, Mergeai ușor ’nainte-mi, iar eu priveam sfios. La jumătatea străzii, tu te-ai întors subit, Iar eu timid ca mânzul, pe loc am înlemnit - Tu mi-ai zâmbit șăgalnic, cu vocea cristalină M-ai întrebat alene: cunoașteți vreo vecină? Nu v-am văzut în zonă, dar sunteți
IUBITO... de NELU PREDA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384321_a_385650]
-
cu sclipiri de gheață, Și-n aburii tăcuți ai dimineții, În suflet primăvara îmi îngheață. Se-ascunde-n mine scumpa primăvară, Și înflorește-n fiecare gând, La tâmple ghioceii se răsfață, Brândușele alintă- al meu cuvânt. S-a rătăcit în inimă-mi, sfioasa, Și mă-nverzește până la urechi, Curând în sufletu-mi vor da din aripi, Nălțându-se spre cer, fluturi perechi... De vei voi să pleci în crângul verde, Cu fluturii ... Citește mai mult S-a rătăcit în mine primăvara,Și iarna-i
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
cu sclipiri de gheață,Și-n aburii tăcuți ai dimineții,În suflet primăvara îmi îngheață.Se-ascunde-n mine scumpa primăvară,Și înflorește-n fiecare gând,La tâmple ghioceii se răsfață, Brândușele alintă- al meu cuvânt.S-a rătăcit în inimă-mi, sfioasa,Și mă-nverzește până la urechi, Curând în sufletu-mi vor da din aripi,Nălțându-se spre cer, fluturi perechi...De vei voi să pleci în crângul verde,Cu fluturii ... XII. MĂ-NVREDNICEȘTE, DOAMNE!, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2263
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
din șosea, Plâng mugurașii că deja plesnesc, Și doar căldura soarelui-și doresc, Să-i mângâie pe creștete de muguri... Auzi? A prins să crească iarba... Și tulburat de-atâta veselie, Un ghiocel s-a ridicat din glie Și cântă-acum sfioasă simfonie... Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale, Din ghioceii care-mi ies în cale, Iar eu ți-oi pune-n plete mâțișori... Iubite, ține-mă de suflet! Căci din iubirea ce mi-o porți
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
sobru din șosea,Plâng mugurașii că deja plesnesc,Și doar căldura soarelui-și doresc,Să-i mângâie pe creștete de muguri...Auzi? A prins să crească iarba...Și tulburat de-atâta veselie,Un ghiocel s-a ridicat din glieși cântă-acum sfioasă simfonie...Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale,Din ghioceii care-mi ies în cale,Iar eu ți-oi pune-n plete mâțișori...Iubite, ține-mă de suflet! Căci din iubirea ce mi-o porți
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]