721 matches
-
cam gri. Am intrat în baie și, timp de o jumătate de oră, m-am spălat pe ochi. M-am întors în dormitor. Ana era tot gri, dar parcă mai puțin. M-am dezbrăcat și m-am întins lângă ea. Sforăia ușor, ca o pisică bătrână. Am mângâiat-o pe spate, chiar deasupra curului, acolo unde începe linia dintre buci. A gemut ușor și s-a mișcat, dar nu asta îmi era intenția. Am continuat s-o mângâi într-un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
stea buclele bine și-a doua zi, intră lângă bărbat, întoarce spatele, „lasă-mă, mâine mă scol devreme...” și trece în lumea viselor. Nu mai ai nevoie de nici o sabie pusă între cei doi, a căzut stâlpul de telegraf. Fiecare sforăie în colțul lui. Beau vin, râd, Sara mi-a prins fruntea, îi sărut podul palmei, încă nu s-a dizolvat cărămida aceea care-mi stă prinsă de oasele sternului. *** „Musiu’, hai să mai vorbim și despre «sexul îngerilor», problemă fierbincioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gîndit cum să-și întocmească raportul care să fie scurt, clar și convingător. N-a reușit pentru că a adormit din pricina căldurii și l-a trezit controlorul în Gara de Nord. Adormise cu gura deschisă și i s-a uscat gîtul. Poate chiar sforăise, dar nu mai era nimeni în compartiment de care să-i fie jenă. A doua zi s-a .prezentat la Mihai Mihail, avînd în dosar o foaie de hîrtie pe care scrisese cîteva rînduri. Mihail l-a primit, stînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a constatat că-i apăruseră pete de sudoare pe cămașă, ca mărcile profunzimii oceanelor pe hartă. Arăta liniștit, pe față abia i se citea umbra unei Încruntări, de parcă fuseseră pur și simplu prinși Într-un ambuteiaj. Motorul Buickului continua să sforăie, din când În când se trezea și mârâia răgușit acoperind o clipă năvala din jur. Probabil că Bill ambreiază pentru că, de bună seamă, Îi e și lui frică, și-a zis Margaret. Se făcuse foarte cald, ferestrele erau bine Închise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să vadă dacă doarme. Ușa Însă nu se deschisese și nici nu văzuse fâșia subțire de lumină care Îl liniștea, ci s-a trezit În camera lui Din, răsucindu-se chinuit pe o rogojină de ratan Întinsă pe ciment. Din sforăise toată noaptea, excesul de adrenalină nu i se potolise decât pe la jumă tatea serii, când s-a prăbușit pe rogojină cu o pernă sub cap și cu alta pe burtă, chircit până În zori ca fătul În burta mamei. Cu câteva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
23 februarie, noi, toți băieții, care stăteam în gazdă la Pavel ciubotarul, ascultam cu mare atenție poveștile lui moș Bodrângă, un moșneag fără căpătâi, însă de tot hazul. În timpul acesta, Nică a lui Oșlobanu a adormit și a început să sforăie de se cutremurau pereții. Atunci, Zaharia lui Gâtlan, enervat peste măsură, i-a propus lui Nică să facă împreună niște poște pe care să i le pună lui Oșlobanu la tălpi, căci amândoi aveau ciudă pe el din cauză că le mânca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frig și parcă nici Întunericul nu-l mai deranja. Poate că și ceilalți trăiau acel miracol și se bucurau. Tovarășii săi de drum Însă tremurau, se ghemuiau În haine, suflau În pumni, tropăiau Încetișor. Erau la capătul puterilor. Doar soldatul sforăia. Și dacă n-au locomotivă la depou? Găsesc la următorul. Nu ne lasă ei În drum. O stație, două, am putea merge pe jos. Ne mai dezmorțim. Până atunci vine locomotiva și ne culege de pe drum. Prin nămeți? Cu biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
După felul În care dormea Însă nici o meserie nu-l prindea mai bine decât aceea pe care cu onoare o ilustra de opt ani. În primul rând adormea de fiecare dată citind. Continua să țină cartea sub nas chiar când sforăia. Vorbea În somn. Ținea discursuri. Comenta cărți. Cerea audiențe. Făcea memorii. Călătorea În străinătate. Susținea teze de doctorat. Scria la Revista de pedagogie. Publica În Le français dans le monde, Învăța engleza fără profesor. Imagina proiecte de reformă a Învățământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
curețe. Încet, cu metodă, surd la ritmul solemn al imnului care anunța sfârșitul avântat al unei alte zile fără noimă, fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate pe burtă. Doamna Moduna Își privea fiul cu Încântare. Puțin Îi păsa că acesta curăța portocala ca pe un cartof. Teancul de farfurii puse la spălat În chiuvetă spunea oricui că petrecuseră o seară foarte agreabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cam tot timpul. El, cu aparatul de radio, chit că nu Înțelegea decât posturile românești. Se minuna Însă de câte limbi se vorbesc În lume. Îi plăcea să le asculte ca pe o muzică aparte. Noaptea mai ales, când Zorela sforăia Încetișor, privea cu Încântare alunecarea lină a acului pe scala abia luminată: un fir galben de trestie prin care, În acele clipe, i se părea că respiră Universul. Și chiar Dumnezeu. Sub plapumă, trupul măreț al Zorelei, cu pante domoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușoară și aripile grele. Am rămas la sol de unde Îți și telefonez. Alo, mă auzi? Alo, Zorela? Mă auzi? Gheretă suflă În receptor, Îi scutură, Îl duse din nou la ureche. Nu se Înșela: la capătul celălalt al firului cineva sforăia fără griji. Poștașul puse receptorul În furcă și Începu să-și maseze genunchii. Ați sunat la o oră nepotrivită, domnule Gheretă, Îl certă blând profesorul. Da’ de unde, domnu’ Petru. Să știe și ea că nu sunt acasă. Credeți că altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din când În când. Își privea musafirul cu simpatie, dar și jenată la gândul că acesta i-ar fi putut surprinde momentul de slăbiciune și, mai ales, interpreta ca pe un semn de plictiseală ori ramolisment. Bine că n-am sforăit, Își spuse ea, când decise că nu avea motive de Îngrijorare. Domnul Húsvágó vorbea cu pasiunea persuasivă a unui veritabil negustor de antene parabolice, de a căror existență și eficiență ea avea de multă vreme cunoștință. Comerțul cu ele Înflorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și admirația unui suflețel pur. Avea o acută dorință de a-i vedea din față, de a le atinge trupurile asudate, mușchii ce se evidențiau, inspirând forță și, mai ales, boturile umede cu nări ce fremătau ades și din care sforăiau arar, stârnind praful șoselei. Cu regretul că, deocamdată, nu se poate, Va se limita să urmărească atent ritmul picioarelor suple și puternice și În mod special ... cozile. Ah, cozile! Lungi, bogate și cu câtă grație se mișcau În ritmul trapului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se suie În spinarea sa cu pene roșii ca și mărgelele, Marțolea Îi arăta cu capul pe care coarnele crescuse până În salcâm, o căniță cu lapte cu multă spumă, apoi În timp ce blănița lui Sinan Pașa și mustățile Îl mângâiau, acesta sforăia iar pe cerul senin-senin se auzea zgomotul monoton al unui avion nevăzut ... Sfor, sfor! Ca prin vis o mai auzea pe Aneta zicând cu iubirea unui glas stins, stins: Stai să-ți pun o pernă și să te-nchin, nestematu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spuse cu un glas molatec și cu o voce languroasă: Bărbate, iaca s-o făcut noapte! Hai la culcare! Intrat bine În joc și nebănuind ce are să urmeze, Va se culcă pe prispă, cu fața În jos și Începu să sforăie. Din somnul greu l-a trezit vocea supărată a soției sale nărăvașe: Vai de mine și de mine ce moale om mi-o mai dat Dumnezeu! Atâta știe, să muncească și să doarmă! Apoi spuse pe un ton fără de tăgadă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la facultate acumulase ceva, dar a pierdut prea ușor totul, după aceea. Omul reface drumul parcurs și constată că nici nu i-a plăcut cultura. Seara, Mirela citea cîte o carte și adormea tîrziu de tot, pe cînd el, Marcel, sforăia zgomotos. Acum dorm în camere diferite și lumina din camera jumătății sale stă deseori, pînă hăt, tîrziu, aprinsă. Pe undeva Marcel simțea că este inferior nevestei și încerca să se cocoațe mai sus, prin șmecherii ușoare. Era sigur că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
drept, aducea a rît. Prin urmare, cum Frasin lipsea noaptea, cum și Botgros era bolnav de plimbărită pe aleile altora. Soțul celei care se dezbrăca mai încerca să-i schimbe obiceiurile. Cine să mă vadă, dragule? Mama, stă cu tine. Sforăie de la lăsarea întunericului. Dar mai trece cineva... Din stradă nu vede nimeni. Cu un binoclu, totuși s-ar vedea. Abia te poți fuduli cu ce ai! Frasin era un zgîrcit fără pereche. Iluminarea curții se făcea prin furt de la iluminatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceva a înțepat-o drept în inimă. Noroc de Dan, care nu era prea priceput în toate cele. În noaptea de după nuntă Dan a făcut ceea ce el credea că trebuie să facă și apoi a căzut într-un somn adînc. Sforăie încetișor și un firicel de salivă curgea abia văzut, la colțul gurii. Doamne, toți sînt așa de porci?! se întreabă Claudia plîngînd. Trage de plapumă, dar Dan ține și el la căldura patului conjugal și nu cedează. Similitudinea o exasperează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tu îi ceri sinceritate, ea te pârăște la oficiul de stare civilă că nu ai viză în buletin; tu îi oblojești rănile după o zi de coasă, ea te vinde ca material didactic institutului de medicină pentru simplu motiv că sforăi când dormi; tu, când o întâlnești (om educat) îți porți sufletul la vedere, ea (curva) se face că îți apreciază disponibilitatea, însă, când îți este lumea mai dragă, îți fură insigna din piept și se înfige în altă erecție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cal cu unul de Împrumut și a-l lăsa pe cel beteag În grija unui om priceput pînă la următoarea lor misiune. Îi prinsese Întunericul pe drumul spre casă. După cîteva pahare de votcă, pe rus Îl luase somnul și sforăia sub blănuri. Pomean se ținea cu băgare de seamă la pasul cailor ca nu cumva să piardă șirul urmelor pe care veniseră În aceeași dimineață. I se păru Într-o clipită că neaua prinde a bate În albăstrui și simți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o scândură, acoperită cu un țol, ședeau doi țărani; unul cu plete sure, iar celălalt mult mai tânăr. În față, de-a dreptul pe fânul de pe pomostină, se afla cel pe post de vizitiu. Calul alerga Într-un trap monoton, sforăind din când În când. Înaintea lor se legăna coviltirul unei căruțe de șetrari, purtată de doi cai focoși... Cum au ajuns la Hanul Trei Sarmale, căruța șetrarilor a cotit-o pe un drumeag la dreapta și s-a oprit. La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorul și Gruia au trecut grăbiți prin fața cabinetului. Au ajuns În capul scărilor, fiind gata să coboare, când, gâfâind i-a ajuns securistul. ― Pe unde ați ieșit din cabinet de nu v-am văzut? ― Cum să ne vezi dacă dumneata sforăiai din picioare? ― Nu admit să mă luați peste picior. ― Exprimarea adevărului nu Înseamnă luare În zeflemea. ― Trebuie să te Întorci, pentru a răspunde Întrebărilor care nu sufăr amânare - i s-a adresat profesorului. ― Se pare că n-ați observat, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
țeapănă și sfrijită, de pe la țară, stând în capul oaselor și primind, din mâna unei femei mai tinere, care putea să-i fie fiică, iaurt cu lingurița. Alt pat era ocupat de o pacientă la fel de bătrână, care dormea cu gura căscată, sforăind de se zguduiau pereții, iar într-un al treilea pat stătea, încercănată și palidă, o femeie încă tânără, la care venise în vizită soțul cu copiii. Pe Felicia Victor o văzu în patul din dreapta ferestrei, înconjurată de colegele și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
două păsări mici și supuse, care se lasă în voia vânătorului. O vreme se priviră în ochi, fără să-și spună nici un cuvânt. Și unul, și celălalt simțeau că vorbele ar fi fost de prisos. Baba adormise și începuse să sforăie, în timp ce una dintre celelalte bolnave se dăduse jos din așternut și se plimba printre rândurile de paturi, gemând și văitându-se. Victor dădu încet drumul mâinilor fetei și se ridică în picioare. Acum trebuie să plec, îi dădu de veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Trotinel, un suflet atât de sensibil, bicisnic și mititel? Cu ... Stup la fel, mic de statură, nefiind în stare să se lupte măcar cu o broască? Cu Zvârluga care nu știe altceva să facă toată ziua decât să doarmă, să sforăie. Și ... cam atât, cu cine altcineva? -Dar cu mine cum rămâne? -Vrei să mergi să mă ajuți și tu? -Bineînțeles că vreau să merg ca să te ajut și eu. -Buburuza, vorbești serios? -Cum n-am vorbit niciodată mai serios. -În
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]