148 matches
-
și-au pitit revolverele la loc și ne-au mărturisit că ei ar fi avut încă multă nevoie de el... Acum, că se întîmplase așa, nu știau cum au să se descurce. Îl sfătuiseră de multe ori să nu se sforțeze. Construiseră pe acolo, de unde veneau ei, nu știu ce, un canal de promenadă... legând undele Dunării cu cele ale Mării Negre, printr-o variantă mai civilizată... o scurtătură. Și tânărului, având manifestări prea conștiincioase, nu i-a plăcut cum a ieșit. Într-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă-și agită valurile din scârbă de ea însăși. Le trimite să nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Așa pățim și noi. Cine ne întoarce spre noi înșine, când ne sforțăm mai mult a ne îndepărta? Nevoia tainică de a te abandona mării, de a te risipi în frământarea zadarnică a tuturor mărilor, să nu fie un gust de plictiseală infinită și o senzație de evanescență mai vastă ca depărtările? Nici
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
existența e ireductibilă, o rezistență pur și simplu în fața căreia ne aflăm fără să fim nevoiți a o acorda sau nu subiectivității. Dezechilibrul în lume, fruct al exasperării conștiinței, derivă din incapacitatea de a concepe neutru realitatea. Oricât ne-am sforța, ea nu-i decât stare, la care aderăm sau nu. Creșterea accentului subiectiv al conștiinței micșorează autonomia firii. Câștigi în intensitate și realitatea pierde echivalent în prezență. Conștiința? A nu mai fi la nivelul firii. Pe când în extaz punctele universului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
afară și mă sui pe gard, ținîndu-mă de parii lui, astfel încît dominam cu privirea asupra unei părți din casele vecine. Văzui o casă încongiurată de honvezi și pe unii trântind cu paturile puștei în ușa casei, pentru a-i sforța intrarea. Dar în momentul acela văzui fulgerând pin ferestrele casei împinse pușcături și [auzii] vaietele celor ce-o încongiurase, ușa se sparse cu repejune și {EminescuOpVII 205} dinăuntru ieși [un june] cu capul gol, cu sabia-n dinți și mînele-narmate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
descheiată la piept, astfel încît i se vedea pieptul plin de păr roșu - el voi să apese gura lui murdară și cu musteți roșii, rare, pe buzele ei cele vinete ca porumba... O simți ea aceasta și cu o ultimă sforța [vre ] se rupse din brațele lui... Eu întinsesem pistolul pin fereastră în momentul când ea deschise ochii... Era să fugă pe ușă și văzând arma-ntinsă... ea rămase dreaptă, o-nmărmurită statuă a disperărei sublime, cu mândrie de leoaică în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu poate să moară de moarte bună!“128 Nu ne va surprinde comparația pe care o făcea Wittgenstein între gândirea filozofică și înot: „Tot așa cum corpul nostru are o tendință naturală de a ajunge la suprafață și trebuie să ne sforțăm pentru a ajunge la fundul apei, la fel stau lucrurile și cu gândirea. Într-o discuție despre măreția omenească, el spunea odată că măsura măreției unui om stă, după părerea lui, în osteneala pe care i-o cere munca lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu poate să moară de moarte bună!“128 Nu ne va surprinde comparația pe care o făcea Wittgenstein între gândirea filozofică și înot: „Tot așa cum corpul nostru are o tendință naturală de a ajunge la suprafață și trebuie să ne sforțăm pentru a ajunge la fundul apei, la fel stau lucrurile și cu gândirea. Într-o discuție despre măreția omenească, el spunea odată că măsura măreției unui om stă, după părerea lui, în osteneala pe care i-o cere munca lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
bine. Dacă un om simplu se revoltă, atunci eu ce să fac? își zise Bologa, uitîndu-se mulțumit la Petre, și îndată urmă în sine: Atunci cum să nu înțeleagă și generalul?..." De azi-noapte îl urmărea gândul cu generalul și se sforța mereu să-și întărească convingerea. A chibzuit bine, a prevăzut probabilitățile și... Klapka n-are dreptate. De altfel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni călăi și spânzurători. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne de vitejie pe piept... Sfaturile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apa stagna o clipă înainte de a cădea jos. Mai era lume în jurul nostru, care se înghesuise acolo pentru a se feri de rafalele ploii devenită dintr-o dată violentă. Prea aproape de piciorul meu picura apa de pe umbrela unei doamne neatente. Priveam sforțându-mă dincolo de părul Elsei, în stânga ei, printre farurile roșii și galbene care ajungeau până la mine confuze și se spărgeau la capătul străzii în atmosfera încărcată de apă. Căutam firma luminoasă a taxiului care trebuia să sosească. Țineam într-o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de plecare. Visezi sau dormi? N-ai auzit c-a sunat și doamna a ieșit din clasă? Ba..., cred că da, dar eram cu gândul departe... Cum s-a stabilit în pauza cealaltă? Ce s-a mai vorbit? întrebă Mariana sforțându-se să se reculeagă. Nu s-a mai vorbit nimic. Doar tu și Andrei ne veți povesti... S-a stabilit unde mergem. Hai! Acum, că dacă așteptăm să ne adunăm după ce ajungem acasă și mâncăm, nici trei-patru nu se mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de rămas-bun a domnului Neacșu, insidioasă, galeșă și umedă, i se înșurubase în creier și de acolo îi răspândise cu voluptate o stare de vomă. Nu mai găsea nimic îmbietor în ea, ci doar ceva gre țos de obscen. Se sforțase, la ieșirea din bloc, să verse tot, să de șerte toată amăreala care o cuprinsese, dar nu izbutise. Amă reala îi rămăsese în gâtlej, așa cum migrena îi rămăsese în cap, țiuitoare. — Uite-așa mai aflu și eu lucruri despre tine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
degajează din mașină, prăbușindu-se pe caldarâm. Scutură buimac de câteva ori din cap și de undeva, înfundat, în urechile lui își face loc zgomotul unui motor turat la maximum care se apropie cu repeziciune. Brusc, realizează ce se întâmplă. Sforțându-se la maximum, îl trage de haină afară pe Manfred, pe jumătate leșinat și recuperează arma căzută pe podea. E chinuit de dureri cumplite și are senzația că trupul lui poartă o uriașă greutate în spate. Se plasează în spatele mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pavilionul românesc era el, căpitanul, adică prezidentul. Țărișoara mea, spun, dîndu-mi lacrimile de atîta patriotism, mai mari ca la crocodili. Am ajuns în scumpa mea patrie, cu osul salvat în botul meu și scăpat de urmăritori. Gîndesc profund și mă sforțez să fiu foarte inteligent, chiar și de acolo, din apă. Îmi pregătesc în gînd un discurs care să scoată lacrimi chiar și de la o statuie din piatră: Domnule președinte Băsescu, ați zis că sînteți președintele tuturor românilor. Adică și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întâi criticul ezită, din scrupule, conștient de dificultatea demersului: „Hotărât să-mi apropii și explicativ poezia lui Arghezi, mă amân în pragul faptei; ocolul spre a vedea cum voi începe este o ezitație și sunt mai obosit înainte de a mă sforța”1. (subl. n.Ă. Ezitările sunt repede depășite și exegeza înaintează energic spre miezul incandescent al operei. După minuțioase analize, după evaluări atente, după descifrări laborioase ale universului poetic arghezian - excurs temerar, nu lipsit de grele obstacole și de aproximații
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ulterioare, scoase de sub pecetea tainei. „Buchile vechi - scrie Heliade în prefața ediției a II-a a Curierului de ambe sexe (1862) - [...] ajunseseră a ne masca limba și în ochii lumii, și ai noștri proprii, și puterea farmecelor de la nord se sforța a ne ține astfel ascunși subt acea stare de bucheri, ca la timp de a fi știuți de lume, aceasta să ne afle ca pe niște popoli demni de a deveni prada panslavismului.“ O atitudine mefientă față de alfabetul latin adoptase
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
înainte se află plaja, fete în costum de baie și băieți, cam pirpirii ei, toți în vacanța de vară. Am încercat o dată să mă bronzez pe malul râului. Nisip era, apă era, dar parcă nimic nu se lega. Încercam, mă sforțam, degeaba. E drept, în locul ales cu grijă de mine, stăteam singur singurel. Făceam o plajă silită, plicticoasă, exilată și cu multe arsuri pe spate, fiindcă nu aveam unde să mă adăpostesc de soare. Copaci nu erau, umbrelă nu aveam, aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
întâi criticul ezită, din scrupule, conștient de dificultatea demersului: "Hotărât să-mi apropii și explicativ poezia lui Arghezi, mă amân în pragul faptei; ocolul spre a vedea cum voi începe este o ezitație și sunt mai obosit înainte de a mă sforța" . (subl. n.Ă. Ezitările sunt repede depășite și exegeza înaintează energic spre miezul incandescent al operei. După minuțioase analize, după evaluări atente, după descifrări laborioase ale universului poetic arghezian - excurs temerar, nu lipsit de grele obstacole și de aproximații și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
au alt scop decât de a da cât mai înapoi punctul de plecare al armatelor franceze, care, pe viitor, vor veni asupra noastră, să ne atace". Oare s-ar putea face mai bine tabula rasa cu legenda pe care se sforțează să o acrediteze contele Hertling, conform căreia anexarea Alsaciei-Lorena este voința de a-i restitui Germaniei țările germane de care ea ar fi fost deposedată prin uzurparea Franței? Pentru ce regele Prusiei și-a proclamat hotărârea de a ocupa provinciile
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
o stare de haos suprem, de degringoladă generală, de adevărată revoluție". Și mai notează, cu profundă deznădăjduire: "Suntem pierduți. Alunecăm pe o pantă pe care o vom urma până când umanitatea va fi coborât cu totul în mormânt. În zadar se sforțează unii să meargă împotriva curentului, cei care vin în urma lor îi vor împinge în genune". În sfârșit, între optimiștii exaltați și pesimiștii deznădăjduiți se află cei care, deși paralizați de îngrijorare, propovăduiesc lupta pentru redresare. Un astfel de exemplu este
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
urmându-le ca un cortegiu oficial, iar ceilalți rămaseră pă loc, ori fiindcă erau hotărâți să și manifeste nemulțumirea ce le pricinuia noua stare a lucrurilor sau fiindcă nu avuseseră timp a se gândi la consecințele unei asemenea demonstrații. Eu, sforțat de poziția mea fizică la un rol pasiv, rămăsei mai în centrul adunării opozanților unde mă aflam din întâmplare când s-a operat despărțirea celor două partide. Atunci, deodată, trupele otomane, printr-o evoluție repede, ne închiseră într-un cerc
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
spus că a crescut cu cărțile mele, cum mi-au mai spus destui în vremea din urmă: dovadă că... nu mai sunt tânăr. Anecdotă interesantă, pe care mi-a comunicat-o P. S. Tit, în legătură cu birocrația. De un secol, Românii se sforțează să învețe ceva ca să devie funcționari, adică să nu mai facă nimic. Era într-un sat o babă care avea un țap frumos. Toți oamenii din împrejurimi care aveau capre veneau la babă pentru împerecherea caprelor lor cu țapul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
liste nesfîrșite făceam - dar de data asta numai pentru „uz intern“ -, în ordine alfa betică, cu termenii pe care, pe parcursul lec turilor, nu-i înțelegeam. Copiam cuvîntul și explicația lui din dicționar, îl învățam (și reciteam periodic fișele) și mă sforțam să-l folosesc în vorbirea curentă și mai ales în ceea ce scriam („eupatie = resem nare în fața suferinței“, „euritmie = armonie de sunete și linii, de mișcări [în muzică, dans, vorbire]“, „eutimie = liniște sufletească“ etc.). Deh, ma nia autodidactului. Căci despre complexele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dinți și, profitînd de faptul că văru-său nu era prin preajmă, se duse la ea. Pînă să ajungă, drumul i se păru un adevărat chin. Parcă nu avea să se mai termine niciodată. Își închipuia că este privit și se sforța să meargă normal, nici prea repede, nici prea încet. Se concentra asupra fiecărui pas, și atunci realiză că mersul e de fapt un lucru foarte dificil. Îi venea să o rupă la fugă și să lase totul baltă. Dănuț era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Ciumac etc.), apoi stilul cu totul. Înainte, vedetele promovate de televiziuni erau cele care, deși spălate pe creier, aveau sau mimau vreun talent (de obicei, din zona muzicii). Și dacă doar mimau talentul și făceau de fapt playback, măcar se sforțau să arate bine. Astăzi, singurul talent al vedetelor care ne invadează este că sunt dispuse să facă sex cu cât mai mulți oameni și în fața camerelor de luat vederi. Trăim vremuri în care starletele porno - tot felul de Sexy Brăilence
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
gândit: „Trebuie neapărat să i-l arăt și lui Becky...“ Se apleacă și scoate un teanc de reviste cu coperți lucioase. Brides. Modern Bride. Wedding and Home. Toate strălucitoare, suculente și îmbietoare, ca o farfurie cu gogoși lipicioase. — Dumnezeule! zic, sforțându-mă să nu înșfac lacomă una dintre ele. N-am citit încă nici o revistă de-asta cu chestii de nuntă. Nu știu nimic despre ele! Nici eu, zice mami imediat, răsfoind cu gesturi sigure un exemplar din Wedding and Home
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]