656 matches
-
fi fost atât de puternic încât, scriind, în timp, cam despre orice, tocmai despre mine să nu scriu nimic? Să las pe alții să vorbească despre misteriosul meu farmec, în termenii comuni care-i caracterizează și să nu fac o sforțare de a mă înfățișa singur, în întreaga splendoare a ființei mele spirituale - lasă că nici de cea fizică rușine nu-mi este (...) Ca refractar la scrierea de memorii, o vizită la psiholog ar fi oricum tardivă, de psihanalist nu poate
Pretinsul uituc by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3959_a_5284]
-
eu, mai nepotrivit prin apelul la un clișeu cultural demonetizat) decât Jurnalul morilor de vânt. Iar încercările de a motiva, din loc în loc, această alegere (prin referințe clare la ținutul La Mancha sau la Dulcineea) sunt, tocmai pentru că se simte sforțarea, simple eșecuri estetice. Preferința aceasta pentru hazard face ca nici un poem din carte să nu fie, în întregime, citabil. Dacă vrem să fim exigenți). Unele încep strălucit și continuă în registre șablonarde; altele, dimpotrivă, reușesc să se redreseze, accelerând spectaculos
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
Răducanu n-ar fi avut acest lapsus,dacă ar fi desavirsit capita dumisale de truisme futil-normative, tu n-ai mai fi putut să te fofilezi atît de nonșalant sub ea. Adică nu te-ai fi despărțit, atît de pervers, de sforțarea aia patetica de a reabilită “COMUNISMUL CĂ FILOSOFIE POLITICĂ”.Cît despre ipocrizia (sau poate doar intermitenta) stingismului tău, nu trebuie s-o căutăm cautindu-te de “smart”-uri sau asistente.E suficient să-ți citim blogul și articolele din Evz. De
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
ancorată ți-e iubirea cea renăscută din cenușa de lumină un fruct al poftei din anima cea fără vină ce nu cunoaște noaptea depărtării de sublim ți-a răsădit sămânța de țărână în taina ființei celei fără de năim cu ultima sforțare a voii celei bune te-ai liberat de iluzoria credință și te-ai întors cu fața către Nume înconjurându-ți inima prin Ființă Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial
POEMUL HIERATIC V-GIULGIUL VIEŢII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373740_a_375069]
-
-i drept - ca întrebare tematică a unei investigări efective - să se stingă. Ceea ce au obținut cei doi s-a păstrat, suportând deviații și aluviuni de tot soiul, până în Logica lui Hegel. Iar ceea ce odinioară a fost smuls fenomenelor în suprema sforțare a gândirii, chiar dacă fragmentar și într-un prim avânt, este deja de multă vreme degradat...”. ( Fragmente din Ființă și timp- Martin Heidegger ) „ ...Singura cale de a nu greși - spunea Einstein - este să nu ai idei noi...” Referință Bibliografică: Ființă și
FIINŢĂ ŞI TIMP SAU “LOIALITATEA OARBĂ FAŢĂ DE HITLER” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382398_a_383727]
-
Prepeliță și mama sa, Mariana și Ali Bendou, Cristian Harnău, Lidia Petrescu, Dumitru Mălășincă, Mihai Zaborilă și, bineînțeles, doamna Violetta. Deci, nu mă înșelasem! Era o ambianță plăcută și îmbrățișările prietenești, privirile curate ori vorbele frumoase, toate adresate firesc, fără sforțări ori gânduri ascunse, dădeau valoarea unei prietenii închegate pentru vreme îndelungată între oameni veniți din zone diferite ale țării, având preocupări, profesiuni și vârste diferite. Priveam cu plăcere ochii sinceri și blânzi ai poetului Horia Zilieru, minunându-mă de memoria
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
pentru a-l primi între noi. dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii și sunt originale. Din punct de vedere clasic - prin urmare esențialmente academic - «Eneida» și «Bucolicele» lui Vergiliu sunt monumente; «Odiseea», tradusă (...), reprezintă o sforțare intelectuală de necrezut, în fine, «Divina Comedie» este cea mai perfectă versiune a acestei celebre poeme”. Participând la prima ședință a Academiei, la intrarea sub cupolă este primit cu aplauze și-i salutat de președinte, care-i spune: „V-ați
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
caroseria ei. Mașina fiind covor. Mustața mea, bruscă, pe care n-o aveam, e cât totul, reprezintă acum semnătura cuiva mare și nevăzut, care-și râde de noi. Drăcia, speriată, încearcă să se rețină de la a atinge oceanul și face sforțări eroice de a nu ne lăsa înghițiți. Dar cum să eviți inevitabilul în felul ăsta? Zbaterea inutilă și întrucâtva comică a vehiculului, care a dezvoltat de undeva din el niște picioare, special pentru această sinistră ocazie, este oricum mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la diverse întâlniri cu ocazia a șase ani de la terminarea facultății. Ședința de administrație a blocului este singurul lucru pe care îl văd clar în aceste clipe. Iar aerul se termină. Cum e posibil? Mă zvârcolesc, încercând cu o ultimă sforțare să nu primesc moartea la mine. Mă răsucesc. Vreau să urc, pentru Dumnezeu! Vreau să mă nasc din nou. Cu ochii plini de sânge plesnindu-mi, mai apuc să-l văd pe prinț. Coboară, mort fiind, drept, în picioare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cândva urechea. - Ionel, nu-i așa că vrei prăjiturele? întreabă calculatorul demonic, folosind un timbru necunoscut. Rănit de moarte, odată ce sensul cuvintelor îi ajunge la creier, Ionel plânge. E mult prea mult. Și nu așa voia să moară. Cu o ultimă sforțare-a demnității totuși, el atacă. Vrea răzbunare. Răcnind mai ceva ca un samurai, el decuplează Fiara. Fade to black. PAGINĂ NOUĂ POVESTE CU SFÂRȘIT În ziua aceea Bogdan se sculă mult, mult mai obosit decât era de obicei. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
făcu pipi pe ea, udându-și ciorăpeii groși de lână. Eliminase și ultima picătură de energie care ar fi putut-o ajuta să nu moară de frică în fața satanicului director al Liceului de Reparat Garnituri de Tren. Cu o ultimă sforțare, icnind, nevinovata elevă reuși totuși să-și facă auzit glăsciorul: - Deschideți ușa, domnule director, vă implor... spuse, rezistând cu greu priveliștii nici unei priveliști pe care ajunsese să o întrupeze demonul Michael Clossettino. Făcând aerul să vibreze cu o energie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
stradă, Îți jur că te bat pînă te bag În spital, fără să-mi pese nici un căcat ce vîrstă oi fi avînd, spuse el cu răceală. Ne-am Înțeles? M-am ridicat În picioare anevoie și am descoperit că, În sforțarea lui, Neri Îmi ferfenițise jacheta și mîndria. — Cum ai intrat? N-am răspuns. Neri suspină, scuturînd din cap. — Hai, dă-mi cheile, mi-o trînti Neri, reținîndu-și furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dânsul, iar apoi Își duse mâna la gură, cu un sughiț. - Dar sunt... - Sunt morți. Cum au spus oamenii dumitale. Zeci de vâslași, aliniați pe băncile lor, păreau să ia parte la o parodie macabră, aplecați peste rame parcă În sforțarea convulsivă a vâslitului. Alte siluete zăceau răsturnate spre pupa, În jurul timonei. Cadavrele erau umflate și acoperite de un lichid uleios, ca și când ar fi rămas mai multe zile expuse la soarele fierbinte. Privi În jur dezorientat. O adiere de vânt cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
palide. Pierduse mult sânge și mâinile ei strângeau pântecul ca și cum ar fi încercat să nască singură pruncul pe care-l purtase în ea atâtea luni. Dezordinea cea mai mare domnea în jurul ei, iar asta m-a făcut să-i înțeleg sforțările, căderile, efortul. Nu reușise să deschidă fereastra pentru a striga după ajutor. Fără îndoială, nu îndrăznise să coboare scările de teama că va cădea și va pierde copilul. Până la urmă, se întinsese pe pat, pe acest pat de luptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ai unor părinți eminescieni, făgăduiți dulcelui vis germanic, prin taina ierbii de omăt și a florii albastre, călcarăm cu hotărâre și lepădarăm dubla trivialitate a unor rurali fără mister și a unui modernism ce reușise să-și asimileze, din toată sforțarea occidentală, doar formele galante ale traficului viu sau ale cupletului. Mai mult decât primele volume ale lui Blaga și cu incisivitatea unui vers pe care nici Lauda somnului nu-l închide, Aur sterp a lucrat sterilizator asupra vulgarității produselor literare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e capabil de raționamente locale, de trecerea de la un silogism la un altul. Dar de orientarea ca o armată de argumente în mers, a unui sistem de silogisme, după un plan final, mult mai puține. Cunoștințele de altă dată, fără sforțări speciale, nu le vom recăpăta! Dar putrezirea lor a eliberat esențele celei mai subtile gândiri, aceea a vechilor geometri greci. Aceste esențe ne umplu și ne învie. Tot modul nostru de a fi e impregnat de ele. De aceea ne
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
făcu treptat loc printre lume și, încet, încet încercă să prăsească zona aceea, cu pricina. Când ieși din vălmășag, lungi pasul, ca să ajungă cât mai repede în parcare. Parcă începuse a-l lua cu amețeli. Simțea totodată că, după atâta sforțare, parcă ar fi mâncat și el ceva. Se opri la terasa de la ieșirea din piață, unde putea gusta un mititel sau un cârnat prăjit, cu muștar. Simți că i se taie picioarele și se așeză pe iarba aceea bătrână și
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
înspre tărâmul viselor, priveam cerul pentru a ne încredința dorințele stelelor. Dar, cine sunt eu? Poate urmașul lui Yoryck, adică un alt craniu rămas de la festinul viermilor. Hidos monstru, sacră depravare! Oare mai trăiesc, Niky, sau delirez într-o ultimă sforțare a conștiinței, înainte de „Marea Trecere”? Pluralul morții, nașterea. Dar pentru aceasta trebuie să fim doi. Însă Ela nu mai este. A murit de două ori, odată când m-a părăsit, iar a doua oară cu lumea mea, care a pogorât
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
printre lemnele bine fixate în interiorul construcții suple și aruncau scântei când cuprindeau și lemnele din exterior, ridicându-se spre vârf. Era un spectacol superb ce părea că înfățișează o luptă fantastică între balauri ori șerpi uriași, care aruncau flăcări în sforțările lor titanice. Aplauzele asistenței extaziate a răsplătit efortul celor trei care construiseră acel stelaj grozav pentru focul de tabără. Ne-am așezat pe băncile așezate în jurul focului. Distracția a început spontan. Toată lumea era conectată și participa la acest ultim spectacol
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
acțiunea necesară! Crezând că iubirea ține mai mult de inimă și că rațiunea nu are nicio treaba, nu facem decât să ne contrazicem. Iar un om ce a ales calea adevărului nu mai poate face asta! Deși, chiar după multe sforțări și exerciții continue, tot se mai poate întâmpla! Iubirea nu este ceva care-ți cade din cer la pachet cu prinț cu tot!:) De fapt, este vorba de acea imagine magică de iubire, inventată într-un timp în care s-
EGALITATE ÎNTRE IUBIRE ŞI ÎNDRĂGOSTIRE?? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361093_a_362422]
-
reședinței episcopale pe care este clădită astăzi Casa Națională, dimpreună cu întreg Parcul Traian din fața Palatului Prefecturii, al Tribunalului, al Băncii Naționale și al celorlalte instituții publice din apropiere. Urmează să depunem de acum înainte cu toții, în mod chibzuit, toate sforțările pentru adunarea și sporirea fondurilor de construcție, ca lucrările de zidire ale catedralei să poată începe cu un ceas mai devreme. 6 În circulara adresată tuturor oficiilor parohiale și protopopești, cateheților și profesorilor de religie din eparhie din luna septembrie
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
în poezia românească o energie atât de gigantă într-o inverosimilă revărsare de tropi și de ideii ca la ADRIAN PĂUNESCU. Poetul este hugolian, însă nu izbutește atât prin elementul numeric și prin inspirația lui fără răgaz, cât prin acea sforțare necomună de a îmbrățișa umanitatea integral, secând stiluri de idei, într-o modificare continuă, de esență genezică. Nimic stabil la prima ochire, deși totul e spiritualicește sistematic. Îndărătul teribilei erupții lirice, ca de metal rar, necunoscut, temele de înșiruire într-
FESTIVAL NAŢIONAL DE MUZICĂ FOLK ADRIAN PĂUNESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368564_a_369893]
-
de sub zăpadă Verzui, sfios, firav și el, Minune de minune: Un fir plăpând de ghiocel Prin spini de mătrăgune... De bucurie, de extaz Sau delirând, săraca, Uitând de marele-i necaz, Găsi putere, iaca, Și frântu-s-a cu mari sforțări Să-ndepărteze spinii Și-ncolăcitele brățări, Să smulgă mărăcinii... Cu delicatele-i mișcări Într-un genunchi pe cant a Eliberat spre zori de zări Din umbra morții planta... Dar zâna iernii, rea de soi Și aprigă de crudă, Pândea pitită după
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
cel din fire, aplecat spre Sfânta Rânduială, cel de sub copleșitorul înveliș de împrumuturi, influențe, psihoze și exasperări de tot felul, sub care ne mascăm. Această regăsire este semnalul încordării și cuceririi tale cu tot adâncul ființei tale pentru Ordine; și sforțarea aceasta de cinstită și sinceră înrădăcinare în ordinea dumnezeiască se continuă și rămâne aprinsă în adâncul vieții tale sufletești, ca o rezervă permanentă într-o zonă de ascunsă dar vie putere de a te despărți de toate fără șovăire - ori de câte ori
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
al nostru, dintre toate faptele pe care le facem, s-ar putea spune că formele însingurării sunt tot atâtea câți oameni sunt. Însă oricare ar fi aceste forme ale ei, două elemente domină și aici, ca pretutindenea în însingurare: o sforțare de cât mai adevărată desprindere, liberare, de lumea din jur și din noi, și iarăși o sforțare de a spori în liniștea cea împărătească, în împăcarea cu noi și cu Dumnezeu, în echilibrul viu izbutit prin această desprindere. Și totuși
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]