177 matches
-
ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sînii ei pîlpîitori și atît de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
purtați de curent. Ideea mea este că trebuie să mărim considerabil viteza. Rostise ultimele cuvinte ceva mai Înfocat și, involuntar, șoferul a apăsat pe accelerație. Amory și bărbatul cel voinic au râs. După o vreme a râs și bărbatul mai sfrijit. - Toți copiii, a continuat Amory, trebuie să pornească În viață cu șanse egale. Dacă tatăl unuia Îl Înzestrează cu un fizic bun și mama cu puțin bun-simț de la Începutul formării sale, atunci acestea Îi sunt avantajele. Dacă tatăl nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase cu el rozariul. De un capăt al rozariului făcut din ghindă atârna o cruce pe care era sculptat trupul gol al unui bărbat sfrijit. Samuraiul se uită la omul acela cu brațele întinse și cu capul căzut fără vlagă, dar nu înțelese de ce toți străinii în frunte cu Velasco îl numeau „Domnul”. Pentru samurai, numai Stăpânul putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în frunte cu Velasco îl numeau „Domnul”. Pentru samurai, numai Stăpânul putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era o ființă atât de slabă și nici nu era un om neputincios. Numai după felul cum se închinau creștinii acestui om sfrijit, credința creștină îi părea samuraiului o erezie nemaipomenit de ciudată. Samuraiul avu un vis stânjenitor. Se făcea că se afla în vale, într-o cameră întunecată și umedă și făcea dragoste cu soția sa având grijă să nu bage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în fiecare zi vorbindu-se numai despre creștinism. Din clipa în care pusese pentru prima dată piciorul pe pământul Nuevei España, văzuse peste tot femei și bărbați îngenunchind în biserici și statui cu trupul gol al acelui om pocit și sfrijit luminat de flăcările lumânărilor. Îi părea că lumea aceasta largă pe care o vedea pentru prima dată în viață se întemeia numai pe credința sau pe necredința în acel bărbat pocit. Însă, în sufletul lui de japonez crescut în valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe amândoi până la marginea câmpului. Frunzele prăfuite ale porumbului fluturau toropite în vântul ce bătea dinspre lac. La hotarul ogoarelor se înălța o cruce de lemn pe care era încrustat bărbatul acela ca un zeu păzitor al așezării. Omul acela sfrijit avea ochii întunecați și răbdători, părul împletit în cozi și nasul cârn, la fel ca indienii care erau vânduți de către spanioli. La picioarele lui se întindea o baltă de ceară topită, formată parcă din lacrimile vărsate chiar de el. — Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici o clipă din minte sfatul unchiului meu din Madrid. Îl vedeam mereu în fața ochilor pe părintele Valente cu care în curând aveam să fiu nevoit să mă confrunt în fața episcopilor. În închipuirea mea, părintele Valente era un bărbat înalt și sfrijit, cu obraji uscățivi de sihastru. Lumina din ochi îi trăda mintea ascuțită ca un brici. Aveam sentimentul că glasul său grav se va încleșta ca o ghiară în argumentele mele dând la iveală părțile slabe ca pe niște răni sângerânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mâna cu omul acesta, atunci se prefăceau că i se închină, iar apoi se puteau descotorosi de el. Până la urmă, acestea erau adevăratele sentimente ale negustorilor. Samuraiul clipi. „Oare cu ce... sunt eu altfel decât negustorii?” Omul acesta pocit și sfrijit, omul acesta fără pic de onoare și fără mândrețe, atât de amărât, omul acesta de care te puteai descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta născut într-un pământ pe care samuraiul nu-l văzuse niciodată și mort demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nașilor, japonezii căzură în genunchi pe pardoseala veche și crăpată din marmură. Urmară apoi nesfârșite rugăciuni în limba latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să mă închin ție”, murmură cu părere de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te venerează străinii. Ei spun că ai murit luând asupra ta păcatele omenirii, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avea să mântuiască omenirea, dar samuraiul nu înțelegea ce înseamnă mântuirea. Vreme de câteva zile, Velasco îi pregătise pe soli din zori până-n noapte pentru ritualul botezului. De fiecare dată, le povestea despre învățătura creștină și despre viața acestui om sfrijit. Japonezilor, povestirile lui l păreau îndepărtate și cu neputință de crezut. Mulți dintre ei își înghițeau căscaturile, alții moțăiau cu ochii în pământ. Când îi vedea cum moțăie, o umbră de mânie săgeta chipul lui Velasco, dar se silea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le vestea începerea slujbei. Cu lumânări în mână la fel ca și călugării, japonezii se aliniau atunci în șir indian de-a lungul coridorului și intrau în biserică. În altarul luminat de jur împrejur doar de flacăra lumânărilor, omul acela sfrijit stătea cu brațele desfăcute. Preotul recita cu glas scăzut canonul slujbei în limba latină și în cele din urmă ridica pâinea și Sfântul Potir deasupra capului. În timpul fiecărei slujbe samuraiul se gândea la valea sa. Își amintea cum se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și care i-au alungat pe indieni din satele lor, chipurile, ca să răspândească învățăturile Domnului. — Cum de poți să slăvești un asemenea om amărât și vrednic de milă? Cum poți să te închini în fața unui om atât de urât și sfrijit? Asta nu pot eu să înțeleg nici în ruptul capului... Atunci samuraiul a întrebat acest lucru pentru prima dată cu adevărat dornic să afle răspunsul. Stând pe vine, Nishi aștepta și el răspunsul nemișcat și cu privirea ridicată înspre chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și eu am avut aceeași îndoială, încuviință din cap fostul călugăr. Dar acum pot să cred, pentru că Omul acela a trăit în lumea asta o viață mai amărâtă decât oricine. Cred în El tocmai pentru că este un Om urât și sfrijit. El a cunoscut din plin tristețea lumii acesteia. N-a putut să închidă ochii la jalea și la suferința oamenilor. Tocmai de aceea, a ajuns El așa de sfrijit. De-ar fi avut o viață măreață și îmbelșugată, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Sigur ați văzut în drumul vostru oamenii care plângeau și se jeluiau și care păreau să caute ceva. Erau adevărate spusele lui. Samuraiul văzuse în toate casele, din toate satele, din toate ținuturile pe care le vizitase chipul omului aceluia sfrijit și urât cu brațele desfăcute și capul căzut pe piept. — Cei care plâng caută pe cineva care să plângă împreună cu ei. Cei care se jeluiesc caută pe cineva care să plece urechea la jalea lor. Oricât de mult se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uită la cei doi cu milă și repetă „Să scrieți asta, da?” Slujbașul le așeză în față câte o măsuță, hârtie și pensulă și îi puse să scrie jurământul de dezicere. În timp ce scria, samuraiul își aduse aminte de chipul omului sfrijit și urât cu brațele desfăcute. Omul acela pe care în timpul îndelungatei sale călătorii fusese nevoit să-l vadă zi și noapte în orice așezare și în orice mănăstire unde se ducea. Încă de la început, nu crezuse în omul acela. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acestea, și tatăl, și unchiul, și tot neamul samuraiului se luptaseră cu trup și suflet pentru Stăpân. Din familia sa făceau parte și oameni care-și dăduseră viața pentru Stăpân. Stăpânul nu era nici pe departe neputincios precum omul acela sfrijit și amărât cu brațele răstignite. Stăpânul ar fi trebuit să știe toate acestea. Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau zdrobiți de tristețe. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile, El plânge împreună cu noi, El ne spune: Fericiți cei ce plâng pe lumea asta, căci aceia vor râde în Împărăția Cerurilor.” „El” era omul acela sfrijit ca un pai, cu brațele sleite de puteri și bătute în cuie și cu capul căzut pe piept. Samuraiul închise ochii din nou și se gândi la omul acela care îl privea în fiecare seară de sus, din peretele încăperilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care trăia Velasco. Ceea ce văzuse până la urmă samuraiul nu erau doar o mulțime de ținuturi, o mulțime de țări, o mulțime de orașe, ci soarta neajutorată a omului. Iar deasupra sorții omenești atârna cu capul căzut pe piept omul acela sfrijit și urât, cu mâinile și picioarele bătute în cuie. „Noi plângem în valea durerii și ne sprijinim de Tine.” Așa scrisese călugărul din Tecali în încheierea însemnărilor sale. Cum se deosebea valea vrednică de milă a samuraiului de lumea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
capre de munte, ogoarele unde munceau indieni cu părul împletit în cozi. Oare văzuse aievea aceste priveliști? Nu cumva visase? Iar acum nu cumva trăia tot într-un vis? Pe pereții mănăstirilor unde înnoptase atârna întotdeauna omul acela urât și sfrijit cu brațele întinse și cu capul căzut în piept. „Am străbătut două mări întinse și am mers până în Spania ca să mă întâlnesc cu un rege. Dar în loc să mă întâlnesc cu regele, l-am văzut peste tot numai pe omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unul dintre frații mei. Nu știu, în relația noastră, cine a fost uneori Cain, alteori Abel... Ne-am cunoscut la Festivalul național-sucevean "Nicolae Labiș". Ne-au însumat câteva lucruri: ambii eram orfani de tată, semănam și fizic (blonzi, înalți și sfrijiți), eram insurgenți, discreți și devoratori de cărți, ne plăceau iubirile, prieteniile selective, eram generoși și naivi, aveam mame triste, frați pragmatici, nostalgii interbelic-europene... După momentul Suceava ne-am revăzut la Sighet, unde ne-a premiat Laurențiu Ulici. Tu, Adriane, ești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
NOPȚII. \ AM CONFIRMAT, SPUSE VOCEA LUI TILDEN ARALLO, LA ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ ȘI TREIZECI, 26 AUGUST, ANUL 2140 E.N., DIN PARTEA GRUPULUI 814. \ AM CONSEMNAT CONFIRMAREA, RĂSPUNSE MEDELLIN. LEGĂTURA SE ÎNTRERUPSE. Medellin privi de-a lungul mesei, cu fața lui sfrijită lipsită de expresie și cu ochii goi. Își trecea fără încetare degetele osoase prin părul încărunțit. \ Ei, domnilor, spuse el, cu această chestiune cred că putem încheia reuniunea Consiliului pentru această săptămână. David, și se uită direct la Marin, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de lemn pe piept, așezate la amiază pe un pietroi mare din mijlocul câmpiei, nemișcate și tăcute, cu degetele Împreunate. Într-o noapte auziră muzică venind dintr-o ruină părăsită. Iar altă dată trecu pe drum, prin fața lor, un bătrân sfrijit, cântând din mers la un acordeon spart, care nu scotea nici un sunet. În dimineața următoare căzu o ploaie scurtă și repede, iar aerul deveni atât de limpede, Încât se puteau zări umbrele copacilor reflectate pe acoperișurile roșii ale satelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care era o tavernă grecească, cu o terasă umbrită de frunze de viță și mese aranjate. Printre mese erau așezate lectici. Dând la o parte perdelele uneia, Fima Își văzu soția făcând dragoste, În lacrimi, dar pasional cu un bărbat sfrijit, negricios, care era Întins sub ea și scotea gemete slabe. Brusc, Într-o străfulgerare, Înțelese cu oroare că se Împerechea cu un mort. Iar mortul acesta era tânărul arab de la știri, cel pe care l-am ucis În Gaza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
era oprită, depozitată și recirculată prin intermediul unor țevi subterane și a unor fântâni din rășină plastifiată care seamănă cu piatra. La capătul fiecărui subdiviziuni, apa era limpede ca cristalul și clorată și se strângea în bazine cu pești letargici și sfrijiți. Pe de altă parte, arta era mai insidioasă. Chiar și în suburbii. Deși cartierul ei nu mai trecuse printr-o explozie artistică de ani de zile, câteva străzi mai încolo cineva instalase o sculptură de grădină și, o săptămână mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
limită. - Selenski! strigă Morton. Până să-și întoarcă Grosvenor privirea spre el, pilotul-șef se și ridicase în picioare, ca și cum ar fi ghicit gândul lui Morton înainte ca acesta să fi deschis gura. Grosvenor îl privi fascinat pe omul acesta sfrijit, pe a cărui fața osoasă scăpărau doi ochi albaștri și vioi. Părea un bărbat capabil și, deși din dosar nu reieșea că are o cultură vastă, compensa acest neajuns printr-o fire echilibrată și prin aptitudinea de a depune eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]