494 matches
-
și a „grupului de frați” al său. Adaptarea lui "Richard al III-lea" la o Anglie fascistă a anilor 1930 în filmul din 1995 al lui Ian McKellen nu a fost bine văzută de istorici. Adams a declarat că aranjamentul shakespearian al morții lui Richard la Bosworth învață pe spectatori morala de a-și întâmpina soarta, indiferent cât de nedreaptă e ea, „cu noblețe și demnitate”. Prin sufocarea moralei dramatice în efecte speciale, filmul lui McKellen reduce bătălia la un spectacol
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
Paul Gauguin cu care a vizitat o mulțime de muzee de artă unde Wyspiański a rămas sedus de picturile lui Pierre Puvis de Chavannes. A participat la viața culturală a Parisului, urmărind spectacole de teatru de autori antici precum și capodoperele shakespeariene. Viitoarele sale drame: „Daniel și Meleagra” și „Întoarcerea lui Ulise” au avut la bază impresiile acumulate de Stanislaw la Paris. Între timp el a scris mai multe drame cum ar fi: „Królowa Polskiej Korony”, „Warszawianka” și prima versiune a dramei
Stanisław Wyspiański () [Corola-website/Science/324582_a_325911]
-
ROMÂNESC - HAMILTON I. CÂND VISUL țI SE ÎMPLINEȘTE... În sfârșit, rulam pe larga arteră canadiană Highway 401, care leagă orașul Montreal de Windsor și mă gândeam cât de puțini conaționali ai noștri știu că În localitatea aceasta cu puțin iz shakespearian, cu sau fără neveste vesele, Canada coboară până la paralele 42, adică sub latitudinea României, spre exemplu. și totuși Canada frunzei de arțar este considerată o țară nordică, nu? ținta noastră era de data aceasta Hamilton și apoi Câmpul Românesc unde
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
700107 Tel.Difuzare: 0788.319462 • tel./fax: 0232/230197 euroedit@hotmail.com • http://www.euroinst.ro Ebenezer Scrooge, personaj celebru pentru răutatea și zgârcenia sa din romanul lui Charles Dickens, Poveste de Crăciun (n. trad.). Personaj central controversat în piesa shakespeariană Negustorul din Veneția, caracterizat în principal de avariție și mercantilism (n. trad.). Termen folosit pentru prima dată de Orwell într-unul din romanele sale (1984) pentru a descrie sistemul de supraveghere permanentă a populației. (n. trad.) 1 Termen apărut la
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
op de arte să se poată privi ca un bas-relief din care nici o figură să nu răsară prea afară de margi-nele care despart statua izolată de bas-relief. Deosebirea între trupă și Rossi este prea mare, încît, pentru a stabili unitatea concepțiunii shakespeariene, am trebui să scădem mult din Rossi sau să adăugăm mult trupei. În trupă avem "un orchestru în care un singur instrument prevalează cu mult. Nu-i vorba, celelalte instrumente acompaniază bine și cu măsură, dar totuși partitura unui singur
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un truc atât de copleșitor, cu atâtea necunoscute. Ce era acolo? Ce vroia să i se spună? Din ce planetă îi venea o astfel de istorie? "Istoria e reală și s-a petrecut aievea, îi spusei afară, ca un erou shakespearian (Hamlet, care pune în scenă o crimă imaginară ca să descopere o alta, adevărată, printre spectatori), abia existam noi când s-au întîmplat toate acestea... Se găsesc totdeauna amatori care să dea un sens superior, chiar metafizic, crimelor demențiale, numai pentru că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin gaura din acoperiș, undeva sus unde trage / cabestanul divin. /.../ Cînd norii se strîng / zăngănind ca niște cutii de tablă / într-o memorie plină de pietre și oase, / nu mai e mîntuire". (Zeul trece cu securea pe umăr) În stil shakespearian, el va desemna acest limb drept o închisoare, în care existența e un supliciu, iar poezia un drog: "Întunericul ne zbîrcise ochii (se depunea în riduri / ca mîlul) / și eu îi dădeam înainte că am visat iar cutiuțele cu / prafuri
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
lui Shakespeare, ca un peisaj, pe care, evident, cînd scriu nu-l reiau întru totul, pînă la urmă devine ceva complet diferit, dar într-una din piesele mele, Vitellius, tradusă acum în românește, personajul principal se comportă ca un erou shakespearian. Vitellius a fost un monstru, am citit despre el în istoriile lui Suetoniu și Tacitus, dar în finalul piesei mele a devenit un Hamlet, care cîntărește problemele omenirii. Întîmplarea face că în timp ce scriam prima variantă a acestei piese traduceam o
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
cîntărește problemele omenirii. Întîmplarea face că în timp ce scriam prima variantă a acestei piese traduceam o piesă germană celebră, Lulu, de Frank Wedekind, o piesă foarte senzuală, care m-a influențat apoi cînd am rescris Vitellius, așa că piesa nu e integral shakespeariană, ci are și ecouri din Wedekind. Sună ca o tehnică postmodernă. A decurs instinctiv în felul acesta, nu m-am considerat niciodată postmodern, ci mai degrabă conservator, dar pentru că scriu foarte haotic și intuitiv, poate că sînt oarecum postmodern, mai
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
Șărban (sic!) Vodă moare otrăvit cu arsenic, iar Constandin (sic!) Brâncoveanu ajunge domnitor prin câteva foarte dubioase manevre de culise. Destul de discret, e drept, se sugerează chiar că noul domn al Țării Românești nu ar fi fost străin de moartea shakespeariană a predecesorului său pe tron. Pe lângă marile familii domnești și boierești Brâncoveanu, Cantacuzino, Bălăceanu, Vlădescu, în roman apar și tot felul de aventurieri, foști militari, escroci, impostori, oameni de joasă condiție, specimene umane mereu foarte prezente în literatura picarescă a
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
Literatură și Științe provoacă o alegorie crepusculară fin de siècle în care aceste două mituri sînt chemate să-și arate binefacerile: sîntem oare, atunci ca și acum, mai mult Spirit, sau mai mult Rațiune? “Plăsmuiți din Vise” (ca în Furtuna shakespeariană), sau din Gene?... Fără a bagateliza întrebarea printr-un răspuns convențional, scenaristul James Dale Robinson (autor, la rîndul lui, al unor romane de benzi desenate și al unui scenariu intitulat www3.com), reușește să amestece frumos cele două într-un
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
de altă parte, mărturisește că ar fi putut atinge perfecțiunea artei antice (în Scrisori) după care tânjea. A deschis drumul către simbolism, a scris o poemă existențială demnă de un Camus (nu lipsește din ea nici stânca lui Sisif). Sonetele shakespeariene i-au fost la îndemână și l-au îndemnat la emulație. La fel cosmogoniile din Rig-Veda. Și așa mai departe. Mereu în căutarea adevărului în cuvânt și topirea acestuia într-o eufonie superbă, depășind jocurile simboliste cu cuvintele, i-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Lear, Goneril și Regan, ci Cordelia!" Răspunsul metaforic dat de autor atunci este și o concluzie așteptată într-un fel: "Poate că primul secretar Vasiliu e un comunist așa cum cred că ar trebui, de vreme ce a receptat cu simpatie răspunsul meu "shakespearian"" (785). Interesante sunt reflecțiile despre societatea socialistă și comunistă, despre teoria marxistă și chiar despre proasta înțelegere a filosofiei materialiste, aplicată anapoda în țările unde a învins clasa muncitoare și așa cum se petrec lucrurile și azi, încât, concluzia este aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mi te cere Și moare ca să-nvie, suspinând. Eu mă întorc la tine din poveste, Am buzunare pline de povești, Prin mine, Făt-Frumos îți dă de veste Că pari o Cosânzeană când iubești. Eu mă întorc la tine din sonete, Shakespearian, desfid acest decor, La colțuri vând și vise, în cornete Făcute din romane de amor. Eu mă întorc la tine din Ev Mediu, Cu Torquemada strâns legat pe rug, În ochii tăi voi căuta remediu, Tu mă vei învăța să
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
înainte de ceremonia propriu-zisă). Sunt fericită să aflu că TIFF-ul din acest an pune focus pe Rusia. Vă rog să ne spuneți câteva detalii despre prezențele din festival. În primul rând, Playing the Victim: un film care adaptează modern Hamlet-ul shakespearian, după o piesă de teatru pe care regizorul a montat-o întâi pe scenă, și apoi pentru cinema. Filmul a obținut Marele premiu la Festa di Roma acum doi ani. Apoi, un fals policier, Nothing Personal, care folosește un dispozitiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
unor personaje, conflicte, scene și replici din operele marilor dramaturgi (Caragiale, Shakespeare, Ibsen, Cehov), obținându-se astfel efecte comice și unghiuri noi de perspectivă. Eroii lui Ibsen și Cehov se întâlnesc în tipare de vorbire și de comportament caragialiene, situații shakespeariene colorează straniu drame flaubertiene, comedii caragialiene sunt recompuse pe alte trame conflictuale. Insistența cade pe ceea ce s-ar putea numi grotescul intertextualității: Nora lui Ibsen devine nepoata unchiului Vania al lui Cehov și conversează cu Zoe a lui Caragiale. Uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
ele apar în mod recurent, alternând cu comicul, dar fără să-l pătrundă. Ca substanță, coniacul lui Cervantes e însă, cum spuneam, un comic absolut, deci de aceeași esență cu cel molieresc. Nu același lucru se poate spune despre comicul shakespearian, deși are loc într-o operă de teatru, deci într-un cadru propice. Cu toate că Shakespeare a creat un tip de comedie de o importanță aproape egală cu marile lui drame, nu există propriu-zis un comic shakespearian. Există, bineînțeles, elemente și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
poate spune despre comicul shakespearian, deși are loc într-o operă de teatru, deci într-un cadru propice. Cu toate că Shakespeare a creat un tip de comedie de o importanță aproape egală cu marile lui drame, nu există propriu-zis un comic shakespearian. Există, bineînțeles, elemente și episoade propriu-zise comice în opera lui, dar nu ele dau măsura acestui tip de comedie, care are o cu totul altă arie de cuprindere, una simbolică, filosofică și poetică. Nici Malvolio și nici chiar Falstaff nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cuprindere, una simbolică, filosofică și poetică. Nici Malvolio și nici chiar Falstaff nu au structura omogenă, univocă și pură, dusă până la limita abstracției, pe care o au personajele lui Molière. Cum observa Ramon Fernandez în citatul de mai sus, comedia shakespeariană emană un fel de beție. La Molière nu există și nu poate exista nimic de natura vreunei „Beräuschung”. Tipurile din comedia shakespeariană sunt de esență humorală, sunt temperamente. Ale lui Molière sunt caractere, în accepția strictă a termenului, adică: marcă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
abstracției, pe care o au personajele lui Molière. Cum observa Ramon Fernandez în citatul de mai sus, comedia shakespeariană emană un fel de beție. La Molière nu există și nu poate exista nimic de natura vreunei „Beräuschung”. Tipurile din comedia shakespeariană sunt de esență humorală, sunt temperamente. Ale lui Molière sunt caractere, în accepția strictă a termenului, adică: marcă, amprentă, semn gravat, deci ceva statornic, neschimbător și cu funcție oarecum de avertisment. Shakespeare putea spune ca și Montaigne: „Je ne peints
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Dar să luăm acea capodoperă care e Istoria Românilor, plină de portrete extraordinare, de amețitoare și efemere glorii, de drame și cruzimi atroce, de viziunii imense asupra lumii și vieții: această mare carte în zece volume e o vastă galerie shakespeariană. Să luăm marile lui discursuri sau articolele lui de gazetă și seria superbă de Oameni cari au fost. Iată un singur exemplu (aș putea să dau sute) despre elenistul Maurice Croiset: „La catedra de la Collège de France, pe fotoliul său
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
știe să privească (nu vreau să spun mai mult), iar „evadarea” din ea și plutirea pe „aripile” fanteziei nu duce altundeva decât la foarte insipide utopii. Insist foarte mult să nu fiu greșit înțeles; nu uit nici un moment de fantezia shakespeariană, nici de basme și mituri, nici de legende. Nu-l uit nici pe E.T.A. Hoffmann, nici pe alți maeștri ai literaturii fantastice, nu uit nici suprarealismul. Dar atrag atenția că la Shakespeare așa-zisele feerii exprimă o filozofie foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
însă la mine prin faptul că-mi public opiniile și trec drept un critic. Eu credeam că fusesem destul de precaut scriind puțin mai înainte în același articol că „insist foarte mult să nu fiu greșit înțeles” și pomenind de feeriile shakespeariene, de mituri și basme, de E. T. A. Hoffmann, de suprarealism etc. și că deci în context fraza cu „plauzibilitatea” era întregită prin rest. Dar fiindcă, vorba lui Talleyrand: „Cela va sans dire, mais cela va beaucoup mieux en le
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de poeți mai mult decât remarcabili, dintre care probabil că unii vor străluci în posteritate cu o aură sporită. Notabil e faptul că unii dintre cei „bătrâni” au dat în ultimii ani opere excepționale, profund reprezentative pentru epoca noastră. Sonetele shakespeariene ale lui Voiculescu, ultimele poeme ale lui Arghezi, Monolog în Babilon de Philippide, Elegie pentru floarea secerată și Hanibal de Eugen Jebeleanu, apoi Emil Botta, Șt. Aug. Doinaș, Leonid Dimov, pentru a ajunge la cei mai tineri (fără a-l
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a autorului, după cum sugera și Paul Hazard "Când îl abordează pe Shakespeare, ajunge la esența însăși a clasicismului, la preocuparea pentru adevărul etern și universal pe care acesta a vrut să-l capteze."163 Pare oarecum paradoxal ca analiza operelor shakespeariene respinse brutal de majoritatea clasicilor datorită ignorării regulilor (după cum se observa la Voltaire) să evidențieze tocmai trăsături ce țin de această viziune artistică. Acest contrast este însă explicabil prin caracterul genial al marelui dramaturg care prin scrierile sale transcende orice
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]