455 matches
-
și au fost traduse în peste 20 de limbi. s-a născut la 24 martie 1911 pe strada Delancey Street, nr. 10, din cartierul Mica Italie din Manhattan, New York, fiind primul copil al cuplului Vincent Barbera și Frances Calvacca, descendenți sicilieni, și a crescut vorbind italiana. Când a avut patru luni, familia s-a mutat în Flatbush (Brooklyn, New York). A avut doi frați mai mici, Larry și Ted, care au participat la cel de-al Doilea Război Mondial. Larry a luat
Joseph Barbera () [Corola-website/Science/324274_a_325603]
-
nemulțumit de anexarea franceză a orașului său natal. El spera să folosească susținătorii săi să-și recâștige teritoriul. Cavour, îngrozit de Garibaldi fără a putea să declare război Franței, l-a convins pe Garibaldi să-și concentreze forțele pe rebeliunea siciliană. La data de 06 mai 1860, Garibaldi își ia aproximativ o mie de voluntari italieni, și după o oprire în Talamone la 11 mai debarcat în apropierea Marsalei pe coasta de vest a Siciliei. Lângă Salemi, armata lui Garibaldi a
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
care se opuse la Calatafimi. În termen de trei zile, forța invadatoare au crescut la 4.000 de soldați. La 14 mai, Garibaldi se proclamă dictator al Siciliei, în numele lui Victor Emmanuel. După purtarea diferitelor bătălii, Garibaldi avansat la capitalul sicilian din Palermo, anunțând sosirea lui. La 27 mai, forța a asediat Termini Porta din Palermo, în timp ce o revoltă de stradă a izbucnit în oraș. Generalul napolitan, Ferdinando Lanza, venind în Sicilia, cu aproximativ 25.000 de trupe, a bombardat cu
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
-i asigure Bizanțului un aliat foarte puternic în persoana regelui [[Aragon]]ului, [[Pedro al III-lea al Aragonului|Pedro al III-lea]]. Răscoala populară din sudul Italiei, izbucnită la [[31 martie]] [[1282]], nu fără influența Aragonului, cunoscută sub numele "[[Vecerniile siciliene]]", care s-a sfârșit cu zdrobirea și izgonirea Angevinilor, l-a lipsit pe Carol de posibilitatea amestecului în afacerile din Balcani. Împăratul și-a măritat două fiice nelegitime cu cârmuitorii tătari [[Abaqa]] și [[Nogai]], contând pe ajutorul posibil al vreunuia
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
întâmpla să nu fie familiarizat cu o anume variantă care era jucată de adversar. Avea un repertoriu variat, cu piesele albe jucând 1.e4 ,1.d4 sau 1.c4 ceea ce făcea dificilă pregătirea adversarului. Cu piesele negre a preferat Apărarea Siciliană,în special varianta Najdorf,în care i-a pus atâtea probleme lui Karpov,până când acesta a renunțat să mai joace 1.e4. Împotriva 1.d4 a preferat Indiana Regelui și Apărarea Grünfeld, în ultima suferind grele înfrângeri în fața lui Karpov
Gari Kasparov () [Corola-website/Science/305002_a_306331]
-
Pius (67 - 35 î.Hr.) a fost un general roman din perioada sfârșitului Republicii Romane (secolul I î.Hr.) și fiul lui Gnaeus Pompeius Magnus. Sextus a luptat împotriva celui de-al Doilea Triumvirat, luptă ce a rămas în istorie ca revolta siciliană. a fost fiul lui Gnaeus Pompeius Magnus (Pompei cel Mare) cu a treia soție, Mucia Tertia. Sextus și fratele lui, Gnaeus Pompeius, au crescut sub ochii tatălui lor, unul dintre cei mai mari generali romani și un politician de carieră
Sextus Pompeius () [Corola-website/Science/327184_a_328513]
-
a fost prima prioritate a celui de al doilea triumvirat. Astfel, cu întreaga insulă ca baza a lui, Sextus a avut timp și resurse pentru a dezvolta o armată și, chiar mai important, o flota puternica operată de pușcașii marini sicilieni. Brutus și Cassius au pierdut cele două bătălii de la Philippi și s-au sinucis în 42 î.Hr. După aceasta, triumvirii și-au îndreptat atenția înspre Sicilia și Sextus. Dar, de data aceasta, Sextus a fost pregătit pentru o rezistență puternică
Sextus Pompeius () [Corola-website/Science/327184_a_328513]
-
Italia, un oraș cunoscut în principal pentru minele de sulf. El a avut patru frați: Bartolomeo (n. 1890), Giuseppe (n. 1898), Filippia (n. 1901), si Concetta (n. 1903). El a rămas în istorie drept cel mai vestit "cap" al mafiei siciliene din Statele Unite ale Americii. Dar aria s-a de influență s-a extins și în Europa, si in Cuba. Peste tot a fost temut, în multe locuri a fost respectat; mulți l-au urât, insă s-au găsit și câțiva
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
ținea mult la păstrarea idelurilor de tradiție, onoare, respect și demnitate - lucruri importante în sisitemul de valori al mafioților italieni din vechea gardă. Nu lucra decât cu italieni și chiar și pe aceștia îi privea cu suspiciune dacă nu erau sicilieni. Luciano însă era tânăr și, împreună cu alți mafioți din generația să, avea alte idei. Nu-l interesa originea celor cu care lucra, atâta vreme cât din afacere ieșeau bani, așa că nu-l deranja deloc să lucreze cu Frank Costello, pe care bătrânii
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
cele din urmă, în 1931, Masseria a fost împușcat într-un restaurant, iar Luciano a ajuns, conform înțelegerii cu Maranzano, secundul acestuia. Maranzano a pus bazele sistemului cunoscut sub numele de Cele Cinci Familii (care reprezintă și azi nucleul mafiei siciliene din New York, mai cunoscută în cultura populară sub numele de Cosa Nostră), afirmând că uniunea se va baza pe drepturi egale pentru toți. Și totuși, setea de mărire l-a împins la excese: la o adunare a celor cinci familii
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
să-l recunoască drept conducător. Lucru care, firește, i-a nemulțumit profund pe ceilalti șefi mafioți. Luciano însuși s-a simțit trădat. Întâmplarea i-a întărit hotărârea de a îi elimina pe bătrânii "dinozauri", șefii vârstnici și despotici ai mafiei siciliene, pentru a-și pune în practică propriile idei de afaceri. Era rândul lui Maranzano să fie trădat. Pentru a scăpa de Maranzano, Luciano a apelat la ajutorul lui Meyer Lansky, un personaj mafiot important, dar rămas destul de misterios, de vreme ce a
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
Adela Juana Maria Patti, cunoscută sub numele de , s-a născut în după-amiaza zilei de 19 februarie 1843 într-o modestă casă de oaspeți din Madrid ca cel de-al treilea și ultimul copil al lui Salvador Patti (un tenor sicilian originar din Catania care lucra ca și profesor de canto) și al Catalinei Chiesa (o soprană născută la Roma, angajată a "Teatrului Circului", loc în care era numită „doamna Barelli”). Adelina a avut o copilărie liniștită alături de cele două surori
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
Friuli). Spre sfârșitul lunii mai 2010 ține prelegeri în limba italiană la Florența despre Mario Luzi și Eminescu; conferențiază în prezența autorului Tiziano Scarpa despre românul acestuia "Stabat mater" la Institutul Român de Cultură din Veneția. Călătorește la Cătănia,oraș sicilian al carui simbol este elefantul și a cărui patroana spirituală este sf. Agață ( a se vvizita catedrală omonima) , pentru a-și lansa volumul bilingv de texte poetice "Nimfe&Kimere"; evenimentul a avut loc pe 13 aprilie 2011 la Libreria Trinacria
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
inspirație pentru multă vreme. A transformat Regatul Siciliei într-o monarhie absolutistă, primul stat centralizat din Europa care a rezultat din feudalism; a creat de asemenea precedentul priorității legilor scrise. Cu modificări relativ minore, "Liber Augustalis" a rămas baza legii siciliene până în 1819. În această perioadă, a construit de asemenea Castel del Monte, iar în 1224 a creat Universitatea de la Napoli : astăzi numită "Università Federico II", a fost singurul ateneu din sudul Italiei timp de secole.
Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/308370_a_309699]
-
compus totul a fost propus prima dată de către filozoful grec Aristotel. În jurul anului 330 î.Hr., Aristotel a sugerat că totul este făcut dintr-un amestec de una sau mai multe din cele patru "rădăcini" (idee propusă prima oară de filozoful sicilian Empedocles), dar a redenumit mai târziu elementele după Platon. Cele patru elemente au fost pământul, apa, aerul și focul. În timp ce "conceptul" unui element a fost astfel introdus, ideile lui Aristotel și ale lui Platon nu au ajutat la avansarea în
Istoria tabelului periodic () [Corola-website/Science/327335_a_328664]
-
în care laudă virtuțile unei vieți simple, rustice, în comparație cu aceea a unei poziții de putere care este însoțită de mii de amenințări și griji. În această chemare adresată prietenului și protectorului său, Gaius Mecenas, Horațiu descrie "Siculae dapes" sau "Sărbătorile siciliene" ca nemaiaducând nici o plăcere unui om "deasupra capului căruia atârnă o sabie ("destrictus ensis")”. Fraza deasemenea a ajuns sa fie folosită pentru descrierea oricarei situații cu un posibil sfârșit tragic, în mod special când pericolul este iminent - indiferent dacă cei
Damocles () [Corola-website/Science/327538_a_328867]
-
însoțească, al căror număr era atât de mare încât vasul pe care se afla contele era gata să se scufunde, potrivit cronicii lui Goffredo Malaterra. Având poziția supremă pe plan politic, contele a devenit și stăpânul "de facto" al bisericii siciliene. Papalitatea, pentru a favoriza un principe care recuperase Sicilia de la greci și sarazini, a conferit în 1098 lui Roger și moștenitorilor acestuia nunciatul (poziția de legat apostolic) asupra insulei. Roger a constituit noi episcopii latine la Siracusa, Girgenti și în
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
a fost capturată de către arabi și doar neînțelegerile apărute între atacatori au făcut ca invadarea Siciliei să nu aibă încă loc. În paralel, înțelegeri comerciale erau stabilite cu bizantinii, iar negustorilor arabi le era permis să comercializeze bunuri în porturile siciliene. Cu toate acestea, atacurile flotei musulmane s-au repetat în 703, 728, 729, 730, 731, 733 și 734, în cel puțin ultimele două atacuri invadatorii întâmpinând o rezistență substanțială din partea bizantinilor. Prima cucerire mai durabilă a fost lansată în anul
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
-i furniza trupe suplimentare pentru campania sa. Preocupat de această propunere militară, Antoniu a navigat în Grecia cu Octavia, unde s-a comportat iarăși într-un mod foarte extravagant, asumându-și atributele zeității grecești Dionysos (în 39 î.Hr.). Dar revolta siciliană a lui Sextus Pompeius, ultimul dintre Pompei, a ținut armata promisă lui Antoniu în Italia. Cu planurile perturbate Antoniu și Octavian s-au certat din nou. De această dată, cu ajutorul soției Octavia, un nou tratat a fost semnat la Tarentum
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
american. Ultimele sale apariții în Statele Unite sunt la Opera din Denver: Calaf ("Turandot") și Des Grieux ("Manon Lescaut"). Revenit în Europa, își continuă cariera la Paris ("Manon Lescaut" - 9 spectacole în 1991 și încă 5 în 1993), Monaco ("I Vespri siciliani" și "Aida" - în regia lui Giancarlo del Monaco), Nice ("La fanciulla del West" în regia lui Petrică Ionescu), Roma ("Turandot"), Lisabona ("Manon Lescaut"), Parma ("Don Carlo"), Pretoria, Africa de Sud ("Un ballo in maschera") și diverse orașe din Germania (Stuttgart și Hamburg
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
și diverse orașe din Germania (Stuttgart și Hamburg în mod special). Practic, singurul teatru de operă de primă mărime unde nu a cântat a fost Teatro alla Scala din Milano, deși au existat discuții pentru un spectacol cu "I Vespri siciliani". Vasile Moldoveanu avea o voce cu un timbru foarte plăcut și vibrant, de tenor liric, așa cum s-a considerat întotdeauna, dar cu un registru acut foarte sigur și puternic, ceea ce i-a permis să abordeze cu succes roluri tipice pentru
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
și anatomie. Era tolerant cu evreii și musulmanii. Întreținea relații bune cu sultanul Egiptului, Al-Kamil, o altă persoană cultivată care prețuia filosofia, artă păgână și cea gotică. Era indiferent față de problemele religioase, fiind produsul tipic al mediului cultural sud-italian și sicilian. A menținut Sicilia în cadrul imperiului, dar cu prețul sacrificării puterii regale în Germania, episcopul local văzându-și privilegiile augmentate, fiind eliberat de dreptul tradițional de a dispune de principatele ecleziastice. Măsurile sale și-au limitat efectele doar în regiunile mediteranene
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Verrocchio, Altarul Portinari, realizat de Hugo van der Goes, a fost adus în Florența, lucrare ce ilustra tehnica picturală a olandezilor, a avut un impact semnificativ asupra pictorilor florentini, cu precădere asupra lui Ghirlandaio, Perugino și Leonardo. În 1479, pictorul sicilian Antonello da Messina, care lucra exclusiv în ulei, a călătorit în nord, spre Veneția, unde Giovanni Bellini adoptase și el pictura în ulei, făcând din aceasta, tehnica preferată de pictorii venețieni. Leonardo va vizita și el Veneția mai târziu. La
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
a fost exclus din PCI. "Feltrinelli Editore" a mai avut ulterior un succes răsunător în 1958, prin publicarea în premieră a romanului "Ghepardul" ("Il Gattopardo"), de Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Considerat cel mai bun roman al secolului, romanul prezenta nobilimea siciliană în timpul unificării Italiei (Risorgimento), când clasa de mijloc italiană a forțat unificarea sub Giuseppe Garibaldi și casa de Savoia Savoia. Giangiacomo Feltrinelli a fost adesea dornic să promoveze lucrări de avangardă sau ilegale (interzise de reglementările legale despre vulgaritate), cum
Giangiacomo Feltrinelli () [Corola-website/Science/297191_a_298520]
-
dată a antrenat clubul Concordia Chiajna în 2010. Ca jucător, a fost, cu Steaua, multiplu campion național (1976, 1978) și câștigător al Cupei României (1976, 1979). Pentru calitățile sale, scriitorul Fănuș Neagu îl numește într-una din cărțile sale „briceagul sicilian”.
Teodor Anghelini () [Corola-website/Science/307902_a_309231]