KorAP: Find »[drukola/base=sicilian & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...11 >

261 matches

Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687

Probabil că într-un volum unele impresii se volatilizează; în Ape și pământuri doar două, trei aluzii trecătoare m-au dus cu gândul la Ungaretti, atât de puține încât nu am vrut să dezvălui acest fapt.140 La începutul carierei sicilianul a trăit cu intensitate dramă autorului considerat, pe nedrept, nu un inovator, ci un imitator; îi scria îngrijorat, de la Milano (1934), prietenului Pugliatti: În ultima vreme, s-a creat voit în domeniul poeziei o mare harababura; iar eu din inițiatorul

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
ai fi putut să o faci ai fost prins cu lucrul dar, slavă Domnului, si cu familia. Dar ai făcut ce ai putut.141 Într-adevăr, în vreme ce unii îl vedeau că imitator, alții, citind și apreciind versurile sale, îl imitau. Sicilianul îi disprețuia în egală măsură și pe primii și pe cei din urmă. Circumspecția cu care a fost întâmpinat încă de la primele volume a fixat termenii conflictuali pe care se va baza întotdeauna relația lui cu exponenții tradiției literare, prin

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
oscila, recurent în poezia ambilor și imaginea aripilor sunt doar alte câteva elemente comune cu Ungaretti. Motivele literare reluate sunt numeroase, dar așa cum de netăgăduit este prezentă lor, cu aceeași claritate se deduce, la o analiză atentă, și faptul că sicilianul a adaptat această materie poetica în conformitate cu propria sensibilitate, a găsit formule combinatorii cu totul originale, a exprimat idei asemănătoare cu cele ungarettiene în imagini și cu termeni diferiți sau a folosit vocabule vechi pentru a exprima idei noi. Din păcate

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
numai câțiva ani mai tânăr decât Eugenio Montale (1896), trăia sub semnul aceleiași condiții. Durerea de neînlăturat, imaginea atotputernicului Thanatos, singurătatea omului, râul din spatele chipului naturii (cele două personaje: leopardianul Arimane și quasimodianul Apòllion sunt grăitoare) reprezintă constante ale poeziei sicilianului și își trag seva dintr-o viziune asupra omului ale cărei trăsături literare fuseseră stabilite, în Italia, de Leopardi. Analiză mai atentă a acestor teme în poezia sicilianului și reliefarea ascendentelor promit concluzii interesante. Procesul intentat de presă împotriva originalității

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
personaje: leopardianul Arimane și quasimodianul Apòllion sunt grăitoare) reprezintă constante ale poeziei sicilianului și își trag seva dintr-o viziune asupra omului ale cărei trăsături literare fuseseră stabilite, în Italia, de Leopardi. Analiză mai atentă a acestor teme în poezia sicilianului și reliefarea ascendentelor promit concluzii interesante. Procesul intentat de presă împotriva originalității primelor volume quasimodiene a antrenat, alături de numele lui Ungaretti, pe cel al lui Montale. Într-o scrisoare adresată lui Salvatore Pugliatti (Imperia, 2 iulie 1931), Quasimodo menționa cu

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
mult, îl anula că poet considerându-l un epigon oarecare al autorului Oaselor.155 Prietenia dintre cei doi viitori câștigători ai Premiului Nobel, care se cunoscuseră în anii douăzeci la Florența, alimenta în ochii criticilor, uneori cu rezultate dureroase pentru sicilian, apropierea lor și pe tărâmul poeziei. În 1927 Eugenio Montale părăsise Genova pentru a se stabili în capitala toscana, unde începând cu anul 1929 primise conducerea Cabinetului științific și literar Gian Pietro Vieusseux. În același an ajungea acolo și Salvatore

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Sicilia, prietenia care la începutul anilor treizeci i-a legat pe cei doi poeți a fost caldă și plină de devotament.157 Lumea literară italiană din zilele noastre își amintește cu precădere rivalitatea dintre ei, însă mai importantă pentru evoluția sicilianului a fost amiciția lor din tinerețe. Montale a sprijinit debutul literar al prietenului, publicând în revistă 'Pegaso' o recenzie obiectivă a volumului de început Ape și pământuri. Mai experimentat, i-a oferit acestuia sugestii cu privire la arta versului și indicații de

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
să se apropie, în anii următori, de scriitorii din epoca. Recursul la Leopardi era, în aceste condiții, mai sigur și de aici provine insistența cu care se succed referirile la acestă în Discursurile din anii patruzeci-cincizeci. Fără îndoială că poezia sicilianului se îmbogățise cu cele mai diverse înrâuriri într-o manieră deloc condamnabila; evidente pentru contemporani au fost cea pascoliană, cea ungarettiană și cea montaliană. Nu lipsesc însă ascendente leopardiene, prezente și la alți poeți ai Ermetismului, curent protejat, dealtminteri, prin

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
afirma cu destulă exactitate că Salvatore Quasimodo a creat, a scris, a trăit înconjurat de "haloul" ermetismului, curent literar asupra căruia și-a lăsat amprenta. Mario Petrucciani susține lucru, de altfel, izbitor că nu este corect să îl considerăm pe sicilian exclusiv un poet ermetic întrucât în a doua lungă perioadă de creație poezia să vădește o deschidere și o discursivitate străine obscurității și izolării, ale căror semne apăruseră la el de timpuriu, chiar începând cu volumul Poezii noi (1936). Același

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
poezie, în care, trebuie repetat, nu a uitat să îl amintească pe Leopardi, ca pe unul dintre giganții literaturii italiene. În lungul drum ce l-a purtat către vocea autoritara din discursuri și către cea puternică și originală din versuri, sicilianul s-a confruntat deseori cu dificultăți, generate parțial de tendința să de a introduce în propriile creații lexeme și stileme ale altor autori, partial de invidiile din mediul literar antagonic. În capitolele precedente s-a urmărit traseul receptării operei lui

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
șederii la Romă. După Messina pascoliană și simbolista, după Romă rondistă, Quasimodo a cunoscut în mediul literar florentin noile orientări ale poeziei pure, iar apoi ermetice: din toate aceste centre literare nu lipseau reverberații romantice consonante cu temperamentul liric al sicilianului: ele parcurseseră întreg secolul precedent și, metamorfozate, trecuseră pragul veacului trecut și prin vocea lui Leopardi.217 2.6.2. Anii trezeci-patruzeci, de la Ape și pământuri la Și pe data e seară În anii maturității personalitatea lui Salvatore Quasimodo s-

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
poetul sicilian o simpatie sinceră: l-a numit Quasimoduccio și l-a luat sub aripa să protectoare. Amiciția lor este documentata de schimbul afectuos de scrisori, incluse acum în epistolarul menționat, Montale-Quasimodo. Cu sprijinul scriitorului genovez și al revistei 'Solăria' sicilianul a publicat în 1930 primul volum, Ape și pământuri, comentat de Lionello Fiumi, de Montale în 'Pegaso', de Elio Vittorini în 'Îl lavoro', de Adriano Grande în 'L'Ambrosiano', de Salvatore Pugliatti, de Aldo Capasso, pentru a-i enumeră numai

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
cult cât și pentru criticul erudit. Afirmațiile recenzentului De Robertis, care enumeră apoi o serie de elemente preluate de Quasimodo de la sus-numiții autori, ne fac să constatăm o anumita grabă de a-l cataloga drept imitator, neobservând priceperea cu care sicilianul integrează și îmbină în propria țesătura poetica elemente disparate. Aceast fapt nu a rămas, însă, neobservat de către criticii cei mai autorizați. Printre recenziile din anii treizeci în care Ape și pământuri era apreciat, rămân remarcabile cele semnate de Montale, Vittorini

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
și diferitele ascendente, dar o fac din punctul de vedere al analiștilor care au înțeles că legătura cu operele anterioare este fundamentală în conturarea personalității oricărui nou autor. Articolul celui din urmă din 'Corriere Padano' (17 septembrie 1931) plasa creația sicilianului în peisajul mării literaturi italiene, alegând că puncte de reper volumul montalian Oase de sepie și unele imagini ungarettiene. Ricciardi afirmă despre versurile autorului nostru că sunt notații ale stărilor de spirit, rodul unui fericit fragmentism și că se desprind

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
un poet original și modern: noua voce.226 Opiniile lui Eugenio Montale sunt mai moderate, măi obiective și, în opinia nostră, măi judicioase. În numărul din martie 1931 al publicației 'Pegaso' (III) el a punctat asemănările dintre artă scriitoriceasca a sicilianului și cea a unor membri ai grupului marinettian, referindu-se cu precădere la De veghe la Nassaboth (Quasimodo nu o va mai include în volumul Și pe data e seară); a evidențiat nuanțele parnasiene din Furtună și din Bătăi în

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
a ținut să precizeze în același articol că noua voce era liberă și sigură pe ea, că autorul reușise să ajungă la acea ascuțime a minții, la seninătatea și detașarea specifice poeziei clasicilor.228 Precum Montale, care îl asocia pe sicilian cu Leopardi afirmând existența la cel dintâi a unei dorințe covârșitoare de infinit, Salvatore Pugliatti identifica în poezia acestuia un alt element esențial, comun cu versurile poetului din Recanati. În 'Gazzetta di Messina', din data de 22 iunie 1930, comentând

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de a-l subestima pe Quasimodo, ci mai rău, de a încerca să îl ignorăm sau să îl subminam.231 Nici câștigarea premiului Nobel nu adusese liniștea în ceea ce s-ar putea numi cazul critico-literar Quasimodo. Încă din anii treizeci sicilianul se obișnuise să întâmpine cu amărăciune opiniile unor recenzenți mai puțin favorabili. Simțea și trăia cu dramatism antipatia mediului literar, departe de ochii opiniei publice, consolându-se cu studiul poeziei latine și grecești, de care începea să fie interesat și

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
ultim al existenței, Quasimodo începea să își dorească moartea ca soluție a nesfârșitei rătăciri: Dacă ar veni sfârșitul ar fi o soluție, mărturisea într-o scrisoare adresată lui Pugliatti.235 Aceste epistole constituie prologul celei mai negre perioade din viața sicilianului (1935-1938). Pe masura ce înainta în vârstă presentimentul morții se accentua, devenind unul dintre elementele fundamentale ale angoasei.236 Concomitent, singurătatea se adâncea: El era, precizează Ferrari, un om sordid cu o mare dorință de puritate: firul scabros al inspirației teșea în jurul

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
curent literar, în ciuda limitărilor inerente, s-a dovedit utilă în alegerea corpusului, plasat astfel a priori sub protecția lui Giacomo Leopardi. Poeziile scrise după al doilea Război Mondial au dat dovadă de o mai bună discursivitate și au arătat ca sicilianul renunțase la cultul pentru versul ermetic, dificil. Scopul său, dar și al altor scriitori din generația lui a fost acela de a depăși barierele pe care poezia prea elitista le ridicase în fața cititorilor din pricina dificultății date de stilul obscur. La

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
îndepărtând-o de altele, bine definite și încheiate din punct de vedere istoric.249 În viziunea scriitorului ermetic, după al doilea Război Mondial poezia trebuia reconstruită pornind de la exemplul înaintașilor prin reconsiderarea atentă a operelei lor. În același an, 1946, sicilianul a scris Omul și poezia, expunere bogată în ecouri leopardiene, ce, sub condeiul lui, capătă tentă ideologică: atunci când spunem durere, nu înțelegem pesimism, care este negarea vieții (...), ci acea forță ce a putut întotdeauna să frângă orice lanț.250 După

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de angajare. Efortul lui, și al altor cercetători cu opinii similare urmărea să demonstreze că gândirea și, implicit, creația lui Quasimodo stăteau sub semnul continuității, ordinii, stabilității, într-un cuvânt al evoluției diacronice firești.254 Ansamblul de studii despre opera sicilianului apare astfel scindat în două orientări principale: una accentuează progresia firească, cealaltă insistă să demonstreze ruptură existența între cele două etape de creație, cezura fiind reprezentată de al doilea Război Mondial. Datorită lor a luat naștere și s-a perpetuat

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
semnificat: numele obținut are valoarea lucrului (res), se concentrează, eliberându-se chiar de rezonanță să metaforica.256 Afirmația precedentă, evident exagerată, împingea până la extrem ideea de condensare a cuvântului până la anularea proprietăților lui combinatorii și rezonatorii. Într-adevăr, în versurile sicilianului vocabulele par concentrate în jurul propriului miez semantic și scindate de cele care li se alătură în structuri cu potențial metaforic. Într-un fragment anterior menționam că în secolul al XIX-lea Leopardi teoretizase în Zibaldone importantă distanței dintre termeni în

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
probabilitate că folosirea frecvență a cuvintelor leopardiene vagi, poetice să țină de o adoptare conștientă a principiilor din Zibaldone. Nu se poate trece cu vederea nici faptul că unele vocabule de acest tip, recurente, trimit la teme fundamentale ale poeziei sicilianului (singurătatea și moartea), teme ce au constituit subiectul unui amplu studiu al lui Mario Stefanile, critic ce susține centralitatea lor absolută în opera lui Quasimodo.266 Dată fiind poziția privilegiată pe care ambii poeți le-o acorda, nu va fi

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
granița ambiguității (dans ces parages / du vague / en quoi toute réalité se dissout), dar nici nu a rămas aseptic, monolitic, depozitar al unei cunoașteri absolute, poetul optând, mai curând, pentru o cale de mijloc.267 Salvatore Pugliatti, prietenul apropiat al sicilianului, dar și critic al operei sale rezumă, cu alte cuvinte, aceeași idee: poezia constă în profundă rezonanță muzicală ce conferă fiecărui cuvânt și tuturor cuvintelor ce se contopesc în unitatea diafana și transparența a cantului un sens nou întrutotul spiritual

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
volumul Oboi scufundat recurenta acestei figuri de stil înregistrează o curbă ascendentă, devenind în postbelic unul din procedeele sale predilecte. Scindările grupurilor nominale formate dintr-un adjectiv antepus și un substantiv sunt deosebit de expresive, deopotrivă în Canturi și în scrierile sicilianului. Cunoscutele ritmuri întrerupte ale poeziei Infinitul: nemărginite / spații, imense / tăceri, acea / infinită pace, dar și alte structuri similare, precum străvechi / nori (vv. 62-63), strămoșescul / păcat (vv. 11-12) din Imn patriarhilor, apoi vechea, cumplită / vină (vv. 36-37) din Palinodie închinata marchizului

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]