339 matches
-
Minodorei. Pe geam, aceasta sărea ca un ied în sanie, făcându-i semne să vină. Și el s-a dus. S-a dus cu ea, nu doar cu sania, până la Lugoj, ci și în fața altarului și-au făcut doi copii, sidefii, ca ea, și cu ochii mari, mult prea mari și albastrii, ca el. Numai Dumnezeu le-a știut viața. Pentru avansarea lui, în gradul de colonel, ea i-a făcut “o surpriză”...care l-a costat cariera: i-a comandat
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
cu tăcere Iar ninge peste noapte cu tăcere Și-un cal troian se-arată la ferești Cu ziua ce de-odată în cădere Îmbată viața noastră cu povești. Dar marea curge ca o apă lină Într-un ocean de doruri sidefii Pe când povestea vieții e de vină Că ninge peste nopțile-argintii. Iar pe cărări se văd îngemănate Tălpile goale tropăind de zor Când peste gerul nopților surate Luna își scutură aripile în zbor. Și soarele se-nalță ca o floare În
IAR NINGE CU TĂCERE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368813_a_370142]
-
file mă privesc furișarea e ca un șut alunecos între coastele verbului a fi și acum știu că viața e o formă de furișare printre pietre mai ales când încerci să păstrezi strânsă-n pumn luna cu toate pietrele ei sidefii nu vrei să te pierzi de tine vorbești cu palmele fără mănuși fără acoperișuri inutile în plin ger tu cu tine și păsările acelea deschise larg spre cer într-o rugă numai a ta în care simți că-ți trosnesc
AUD PĂSĂRILE CUM ÎŞI CHEAMĂ PUII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369098_a_370427]
-
ulcioarele izvoarelor. Se umplură râurile de apă. Când se întoarse Mărțișor, albia râușorului era plină ochi. - Mulțumesc, voinice! Caută pe mal și vei găsi o piatră albăstruie prin care se vede ca prin sticlă. Vei mai găsi și o scoică sidefie. Când vei avea nevoie, să pui piatra pe cap. Ea se va preface într-o cască ce-ți va apăra capul și fața de lovituri și flăcări. Dușmanul nu te va vedea, însă tu ai să-l vezi ca prin
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
ulcioarele izvoarelor. Se umplură râurile de apă. Când se întoarse Mărțișor, albia râușorului era plină ochi. - Mulțumesc, voinice! Caută pe mal și vei găsi o piatră albăstruie prin care se vede ca prin sticlă. Vei mai găsi și o scoică sidefie. Când vei avea nevoie, să pui piatra pe cap. Ea se va preface într-o cască ce-ți va apăra capul și fața de lovituri și flăcări. Dușmanul nu te va vedea, însă tu ai să-l vezi ca prin
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
cu slove descifrând misterul. Vreau să te caut, să îți dau nisipul din clepsidra vie a nopților ce ne-alintau cu a lor tandră poezie. Vreau să te aflu, să îmi fii soarele ce-mi zvântă lacrima Îmbrățișați de liniști sidefii ne vom cunoaște inima... Vreau să te am, vreau să îți fiu lumină-n lumea întunecată, s-aducem iubirii, un viu sacrificiu - tu cer adânc, eu floare-nsângerată. Referință Bibliografică: (Vreau să te am, vreau să îți fiu... / Elena Lavinia
(VREAU SĂ TE AM, VREAU SĂ ÎŢI FIU... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369760_a_371089]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > BLESTEMUL Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și facă; trecutul în care chipul
BLESTEMUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368236_a_369565]
-
aceste locuri ca din rai. O salbă de daruri mărețe ca lumina, Frumoase ca un cântec de nai. Întinse câmpii ce ne dau pâinea Și dealuri blânde, pline cu vii, Privesc spre înălțimi ca-n ziua întâia, La falnicii munți sidefii. Coloane de piatră ce parcă țin cerul, Altare pelasge a zeilor pieriți, Câtă taină! Domnește misterul, Când apar din umbră megaliți. Sfinxul impunător veghează, Suveran, puternic, înțelept, Vorbește cu Omul aceeași limbă, Lăsată de daci pe drept. Babele pe înserate
LIMBA ROMÂNĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368263_a_369592]
-
până la ultimul fir de păr. Așa că, se înființează la mine, cu poșetuța aurie atârnând în îndoitura brațului drept și mă claxonează scurt, demonstrativ. Frumoasă mașină, nu mă pot opri să o admir, iar ea zâmbește cu buzele acoperite de pelicula sidefie a unui ruj orbitor, știind că mă dau în vânt după mașinile mari. - Ei, ce zici! - Bună treabă, când ai achiziționat-o? - Ieri! Râde fericită, studiindu-și conturul ochilor în oglida retrovizoare. Hai, urcă! - Ai apucat să citești instrucțiunile? Mă
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
poposise întâmplător la picioarele lui. Sideful scoicii a preluat, din inima fetei, dorul ce-o măcina, dorul de Japonia și de iubitul ei japonez . Pașii lui, care lăsau urme adânci pe nisipul umezit de valurile oceanului, se opriseră în fața cochiliei sidefii. Inima l-a îndemnat să culeagă scoica înfiptă în nisip. Ochii îi erau atrași ca de o vrajă. Privind-o, avea impresia că este vie, mirosind a parfum tandru de cireș în floare. S-a aplecat, a cules-o cu
IUBIRE SUB CIREŞI(JAPONIA) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353836_a_355165]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TOCIRE, ÎN DIMINEȚI CU FARD Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului În dimineți naufragiate, lebedele sidefii se-anină de pleoape nevrotice tălmăcind un tatuaj tribal de pe umărul rătăcitului țipăt, cu pilaștri și palmete adâncite-n somn thanatic. Spațiul nu mai pune corset nicăieri. Doar pe compasiune încă stăpânește jugul nemilos al indiferenței și rana se cască
TOCIRE, ÎN DIMINEŢI CU FARD de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353582_a_354911]
-
Ediția nr. 1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Trece ca o lună rece Trece ca o umbră, ca o Brumă rece, ca un zvon, Ca o urmă ce-ar lăsa-o Aburii într-un cotlon. Trece ca o sidefie Siluetă din neant, Ca o bură de stafie, În decorul dezolant. Trece ca un trist arpegiu De suspine în eter, Ca un surd și mut solfegiu, Ca un vaier stins, stingher. Trece ca o lună rece Pe deasupra de oraș, Înainte
GRUPAJ LIRIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353657_a_354986]
-
suprime dorința pentru el dar în același timp știa că va fi pierdută dacă își lasă instinctul feminin să domine. El nu stia dacă vreodată se simțise atât de bine ținând în brațe o femeie.Nu sarutand-o,desi pielea sidefie a gâtului ei și mărul rotund al umărului ei erau la câțiva centiimetri de buzele lui.Nu atingand-o ,desi palmă lui ramasse lipită de abdomenul ei dar nu îndrăznise să se miște. Cu ,sentimentul acela infinit că ea se
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
firii Oceanul de speranțe să-ți poarte-n coama-i, talazul fericirii ? Tu tot mai speri, Cum speră perla de sidef În miezul scoicii ferecate de tăcere, Să fie scoasă la lumină Și îmbrățișată în mângâiere ?.... Oh , daaa ! Că perla sidefie este viața. E unică, E sclipitoare, E valoroasă, Dar,...mai ales la gâtul unei doamne numită ȘANSĂ... Liz Referință Bibliografica: VIAȚA CĂ O PERLA / Lăură Isabelle Nicolae : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi
VIATA CA O PERLA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354274_a_355603]
-
Acasă > Stihuri > Semne > CUȚITUL Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1335 din 27 august 2014 Toate Articolele Autorului E numai bun cuțitul acesta, cu lama lui irizata reflectând cele o sută de culori ale curcubeului, cu mânerul de corn, sidefiu, care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357262_a_358591]
-
ochii: reci, limpezi, strălucitori. Privirile ei ucigătoare l-au înfiorat. A vârât degetele în pasta unei pietre și, scrâșnind, țipând de ură și respect pentru felină, a scos ochii și i-a fixat pe stâncă... Le freca întunericimea cu pastă sidefie, dându-le străluciri de fosfor... Acum colții și botul din sângele lui, din sucul de lemn și alte culori. Mâinile îi jucau cu iuțeală împletind linii, planuri, volume... Capul, grumazul, corpul arcuit... Mușchii i se încordau, își strivea buzele, degetele
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
generală”. Altfel, într-o săptămână, ar rămâne fără nimic. Așa e la cămin, iar el merge acasă cam o dată/lună. L-am cunoscut...la o expoziție de grafică. E destul de scund, foarte slab și foarte brunet (păr, barbă)...iar pielea sidefie. “Mă înfiați, d-nă?” îmi zise atunci, așa, direct. „Vă uitați la mine...delicios.” Abia atunci am realizat că așa și părea. Mă uitam în direcția lui, dar jur că nu-l vedeam...mă uitam “prin el”. Mă gândeam la problemele
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
Ediția nr. 1245 din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului Se însera la Bacău. Cădea o ploaie caldă, lăcuind cerul bleu, se-mprospăta orașul nins toată ziua cu păpădii. Doamne, heruvimic prinos de bucurie a grăbit luna să preschimbe văzduhul sidefiu și să ne vedem inimile ridicate departe de trup, la Poarta sărutului! Era 27 mai (2014) și se juca la Bacău piesa „Străini în noapte”. Doi artiști, cei mai frumoși, Florin Piersic și Medeea Marinescu absorbeau murmurele publicului, căci timpul
MEDEEA MARINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357471_a_358800]
-
amețitor care făcea stâncile să se întrebe dacă nu cumva sunt în pericol de transformare. Avea legătură cu lumea de dincolo de izvoare, își dăruia parcă sufletul presat între file de dor. Era noapte și crez. În vârful ierburilor adormite, adieri sidefii dormeau a veghe colorată în albastru. Frângeau, din când în când, pașii desculți ai timpului. Înfloriseră în sălbăticie, stări paralele cu păduri de cactuși, săgeți mistuitoare ce-și schimbau traiectoria spre derută. “E peticul meu de noapte”, mi-am zis
ETCETERA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357689_a_359018]
-
zări, revine, se va-mplini odată În murmurul din umbre, pe strune de vioară O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată. SĂRUTĂ MAREA-N DANS SĂLBATIC ȚĂRMUL Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri, însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri Văzduhul sărutând rostesc chemări În
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
zări, revine, se va-mplini odată În murmurul din umbre, pe strune de vioară O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată. SĂRUTĂ MAREA-N DANS SĂLBATIC ȚĂRMUL Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur’ pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri, însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri Văzduhul sărutând rostesc chemări În
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
din cer ca o inimă pulsează sânge în eter(n) dragostea este corabie eșuată în oceanul livid plouă peste ea cu meteoriți saltimbanci mirosul iubirii se răspândește opulent acru ca niște struguri necopți gura ei desenează umbre sângerii pe brocartul sidefiu al norilor sufletul nesățios trezește demoni e o paradă de (re)sentimente stelară ninge cu tristeți surâzătoare politrucă iubirea dansează trei acte troia arde elenele pe rug sunt vrăjitoare ce îți vând un truc corida nopții s-a pornit mantia
IUBIRE SIDERALĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360012_a_361341]
-
tristețea miilor de kilometri dar purtând aceleași speranțe în suflet. Și iată o strofă scrisă sub un soare generos un cer albastru și probabil o perioadă marcată de speranțe: „Sărută marea-n dans sălbatic țărmul/ Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle/ Iar falduri de albastru-și sapă drumul/ Spre-abis, în murmur de iubiri eterne”. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul: Limasol) Efectul asupra cititorului este foarte interesant creându-se iluzia unei participări directe la actul creației poetice sub auspiciile
O PRINŢESĂ ÎN REGATUL POEZIEI. DESCIFRAREA ANOTIMPURILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360067_a_361396]
-
din adâncuri pe muzici de harpă. marea liniștită- oglindă în care se vede toată măreția cerului întoarsă cu lumile în jos ca-n venețienele povești unde cruciații și-au înecat corăbiile în bruma de șoapte ale nopților scăldate în apele sidefii ale apusului. marea- cuib de ape învâtejit în valuri de argint veșnic mișcătoare. marea- urlet sinistru venit din adâncuri izvor de poezie și neprevăzut, loc unde dragostea șoptește te iubesc pe o plajă pustie și unde ura reînvie după o
MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360134_a_361463]
-
a decis într-o zi să intre în lumea politică românească, rară de ardoarea și febra pe care o cunoștea din arenele sportive. Și aici, în ce îl privește, nervii toți au vegheat și nu a zăcut într-o ceață sidefie, iar lucrurile toate pe care le-a spus de la tribuna Parlamentuui nu le-a închipuit, ci le-a știut, văzându-le, trăindu-le. Ca și în sport sau în viață, și în politică a fost un altfel de om, fiind
CRISTIAN ŢOPESCU. I SE SIMTE LIPSA DE ORIUNDE PLEACĂ, ESTE BINEPRIMIT ORIUNDE VINE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359936_a_361265]