222 matches
-
Nu sînt cei de la Vogue. E Luke. E Îmbrăcat În pardesiu, are În mînă valijoara de voiaj și arată ca și cum nu s-ar fi bărbierit azi-dimineață. — Ce-i prostia asta? zice fără nici un preambul, arătîndu-mi scrisoarea. Mă uit la el siderată. Nu e În regulă. Trebuia să se afle la turnul Oxo, cu o mină romantică și iubitoare. Și nu aici În prag, nedormit și ciufut. — Păi... Înghit În sec. Ce faci aici? — Ce fac eu aici? repetă după mine, nevenindu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
poate vrei să mai dai o șansă căsniciei noastre, Însă e limpede că n-ai nici un gînd În sensul ăsta, așa că te rog pleacă. Am de pozat pentru Vogue, mai spun, ștergîndu-mi nervoasă lacrimile din ochi. — Am ce? pare efectiv siderat. Becky, spune-mi că glumești. — Exact, glumesc. Dau să Închid ușa, Însă el mă apucă strîns de Încheietură. — Încetează, Îmi spune pe un glas puternic, ca de tunet. Nu știu ce dracu’ se petrece aici. Mă trezesc din senin cu scrisoarea asta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
l-am pus acolo ca să fie la Îndemînă. — Aha. Luke Îl trage jos din dulap cu oarecare efort și din el cade o minge de tenis. — De ce-ți iei o minge de tenis cu tine la spital? Întreabă Martha, siderată. — Pentru... ăă... masaj. O, Doamne.. Apuc piatra Maori strîns și respir adînc. — Ți-e bine, Becky? spune Luke, neliniștit. Nu-mi place deloc cum se prezintă situația. Se uită la ceas. — Unde naiba o fi nenorocita aia de ambulanță? — Contracțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ajutorul ei. Probabil că știți prin ce probleme trece compania mea În clipa asta... Se uită la Suze și la mama. — Probleme? mama pare alarmată. Ce fel de probleme? Becky nu ne-a spus nimic! Luke se Întoarce spre mine, siderat. — Becky, nu le-ai spus nimic? — Eu am bănuit că se Întîmplă ceva, spune Suze, respirînd precipitat. Am știut. Toate telefoanele alea. Dar n-a zis niciodată că e vorba de... — N-am vrut să stric petrecerea. Mă colorez la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și abrutizate, Steaua lui Ion dă glas unei mâhniri fizice și metafizice. De invectivă și sarcasm pedepsitor au parte nu numai șefii mărunți veleitari agresivi găunoși și inapetenți la condiția poetei, ci și sexul dement "istoric,/ enorm, al istoriei cotidiene". Siderată, ca odinioară Niobe, de fundătură tragică a veacului, de visul rău ca "nouă istorie", Ioana Dinulescu se complace în postura de trubadur sardonic, grefier exterminator: "Prin gropile primăverii,/ prin bălțile primăriei,/ prin tufișurile eparhiei,/ risipesc, vai mie, perle/ în calea
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
trasă, mustăcește însă un zâmbet ascuns, care îl încurajează pe Antonius Musa să continue: — Am fost chemat la căpătâiul multor bolnavi cărora Themison le-a recomandat să facă scufundări în lacuri înghețate chiar pe gerurile cele mai năprasnice. Augusta intervine siderată: — Dar și tu l-ai tratat așa pe împărat... Cezarul o bate ușurel cu palma peste genunchi. — În tinerețe, Livia, în tinerețe... Suspină nostalgic. Regimul pe care i l-a prescris Antonius Musa atunci, cu băi și multe lichide reci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rugăciuni? Mârâie printre dinți: Și ce-oți mai face pe acolo... De data aceasta, evreul îi aruncă o uitătură piezișă. Germanicus nu-l ia în seamă. E prea pornit: — Până și furtul cărților pe care le considerați sfinte este con siderat sacrilegiu și pedepsit ca atare... Ridică degetul spre el: — Cu confiscarea averii! Iulius Herodes îi percepe gestul ca pe o amenințare. Ră bufnește, incapabil să se mai stăpânească: — Ca și cum ar fi prima oară când... Se oprește la timp, înainte de a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se numească: anul cutare înainte de Eminescu sau anul cutare după Eminescu, exact cum se numără anii după nașterea lui Hristos. Dar liniștea mea sufletească în contemplarea acestei coagulări firești ale simțămintelor unui popor, s-au făcut țăndări, când am citit siderat ce spunea chiar de ziua lui Eminescu un fel de avorton literar așa cum am mai avut noi din nefericire în diferite etape ale istoriei noastre, care a reușit să iasă precum păduchele în frunte datorită unei cărți în care încearcă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Și a văzut dumnezeu că este bine" (Facerea, I, 10). După cum se vede, moșul era de fiecare dată tare încântat de treaba lui, sărea într-un picior, scotea limba, făcea tumbe, că tot nu-l vedea nimeni, și se gândea siderat, cum naiba nu i-a dat în gând să se apuce mai de mult de toate astea?... Așa cum am zis mai sus, pe la chindie Dumnezeu a zis: „Să odrăslească pământul pajiște verde, ierburi având sămânță în ele și pomi roditori
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
turcii despre felul de a lupta al Moldovei era schimbat. Și, În sfâșit, sosi și ultimul semnal, care arăta că totul devenea absolut inexplicabil. Apărătorii În avangarda cavaleriei, atac În vârf de lance! Pietro lăsă frâul calului și Îl privi, siderat, pe Ștefănel. Nici o trăsătură nu se clintise pe fața tânărului luptător. Dar privirea lui albastră spunea totul. Că aceasta era singura soluție. Și, mai ales, că tatăl lui o intuise. Alexandru se uită la Ștefănel, apoi la Pietro, și Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cineva, poate un comandant, strigă: E Marele Maestru! A prins săgeata din zbor! Rândurile otomane se clătinară. Ceea ce nu putuse fi Înțeles devenea limpede. Marele Maestru era egal cu legenda lui. La trei sute de pași de voievod, căpitanul Oană realiză, siderat, ce se Întâmplase. Ștefănel prinsese, Într-adevăr, săgeata otrăvită. Două sute de pași. Ienicerii În genunchi, așezându-și iataganele În fața lui Ștefănel și lipindu-și frunțile de pământ. Opriți lupta! strigă căpitanul. Copitele cailor trecând printre ienicerii neclintiți, gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ori de azi-dimineață și se distrează copios. Se pare că vrea să-și arunce și el așa un ochi asupra filialei din UK. — Parcă se retrăsese din afaceri, spune Jane de la contabilitate, care se apropiase din spate și ne asculta siderată. Parcă știam că, după moartea lui Pete Laidler, a fost atât de afectat, că s-a retras definitiv. La ranchul lui, sau așa ceva. — Sunt trei ani de atunci, ne aduce aminte Katie. Poate că se simte mai bine acum. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fâstâcită, Împrăștiind firimituri de pâine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicându-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? Sunt atât de intrigată că aproape mi-a revenit buna dispoziție. Sinceră să fiu, nu e cel mai strălucit weekend din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
creierul. — Stai așa. Mă grăbesc după ea pe coridor și o apuc de umăr. — Am auzit eu bine, ai zis Jack Harper ? — Da. — Dar... a plecat. A plecat vineri. — Ba n-a plecat. S-a răzgândit. Mă uit la ea siderată. — S-a răzgândit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie râzând. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit ușor răgușit. De ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
exclamă către Jack. Și n-are nevoie de tine ! — Îți mulțumesc pentru cină, spun, cu ochii la fața de masă, În clipa În care un chelner apare ca prin farmec, cu haina mea. — Emma, spune Jack, ridicându-se În picioare siderat. Nu vorbești serios, nu poți pleca așa. — Ba da. Mai dă-ne o șansă. Te rog. Rămâi să bem o cafea. Îți promit c-am să vorbesc... Nu vreau nici o cafea, spun, În timp ce chelnerul Îmi ține haina. — Atunci un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că ai sos de roșii pe bărbie. În timp ce se Întinde să mă șteargă, Îmi Întâlnește privirea. O, Doamne. Ăsta e marele moment, ăsta e. E chiar... — Jack. Tresărim amândoi șocați, și scap din mână cocteilul. Mă Întorc și mă uit siderată. La poarta micii grădini se află Sven. Ce naiba caută Sven aici ? — La țanc, murmură Jack. Salut, Sven. Dar... ce face aici ? Îl fixez pe Jack. De unde știa unde suntem ? — M-a sunat când erai tu la pizza. Oftează și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe chip. Știți ceva, cred că, până la urmă, putem să mai stăm un pic să bem un păhărel cu voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo, zice mama. Îmi face mare plăcere să cunosc prieteni de-ai Emmei ! Mă uit complet siderată cum Jack se așază comod pe pled. Trebuia să mă salveze de toate astea. Nu să li se alăture. Mă las să cad, fără nici urmă de chef, lângă el. — Și Jack... lucrezi și tu pentru companie ? spune tata, turnându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ce să fac ? Mă privește absolut interzis. — Ai putea să răspunzi tu la telefon ? Doar o jumătate de oră. Ți-aș fi enorm de recunoscătoare... — Nu-mi vine să cred că ești În stare să mă Întrebi așa ceva ! zice Connor siderat. Știi bine cât e de important Jack Harper pentru mine ! Zău, Emma, te schimbi din zi În zi mai mult. Și nu În bine ! După ce Connor iese oripilat, rămân În birou Încă vreo douăzeci de minute. Preiau câteva mesaje pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de perete. Terminați cu prostiile ! În primul rând, Emma poartă numărul patruzeci. Nu patruzeci și patru ! — Patruzeci ? spune Artemis pufnind În râs. — Auzi, patruzeci ! spune Caroline chicotind. Hai, că asta-i bună de tot ! — Nu porți patruzeci ? Connor mă privește siderat. Dar mi-ai zis... — Știu... ce ți-am zis. Înghit În sec, și Îmi arde fața ca un furnal. Dar am... am... — E adevărat că-ți cumperi hainele de la magazine de mâna a doua și minți că-s noi ? spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În care ai avut Încredere ? zic cu voce tremurândă. Tu ai fi OK dacă tocmai ai fi fost făcut de râs În cel mai urât mod cu putință, În fața tuturor prietenilor, a colegilor și a familiei tale? Urmează o tăcere siderată. — Ai fi OK ? — Ăă... probabil că nu, se hazardează el repede. — Ei vezi ! Vreau să spun, tu cum te-ai simți dacă cineva ar face public faptul că... porți bikini de damă ? Aidan devine livid la față de șoc. — Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
baterie din mâna ei Începe să sune strident. — Bună ! zice, deschizându-l. Camilla ? A. Ăă... OK. Stai un moment. Acoperă receptorul cu mâna și mă privește cu ochii mari. E Jack ! Îmi spune pe mutește. Mă uit la ea absolut siderată. Cumva, am uitat de-a binelea că Jack chiar există, În lumea reală. Nu văd decât chipul lui pe ecranul televizorului, zâmbind și aprobând din cap și făcându-mă, cu fiecare cuvânt pe care Îl rostește, de ocara Întregii lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
când am dus-o pe fina mea Amy să vadă Tarzan, desenul animat Disney și, atunci când s-a aprins lumina În sală, ea dormea dusă, iar eu eram plânsă toată și o droaie de puștiulici de patru ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să spun că e o poveste extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lângă mâna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde o batistă. O iau, În timp ce degetele lui se Încolăcesc În jurul degetelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
uita la eticheta cu prețul. — Îhm... da, zic. Da, e nouă. Chestia e că... am nevoie de o haină bună, pentru cazul în care mi se cere să filmez afară pentru Cafeaua de dimineață. — Se poate întâmpla așa ceva? întreabă Suze, siderată. Parcă era vorba că stai în studio și dai sfaturi financiare, nu? — În principiu... nu știi niciodată. E mai bine să fii pregătit. Cred că ai dreptate... spune Suze cu îndoială în glas. Și bluza asta? Scoate un umeraș. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
stând pe scaun și brodând. Îmi zâmbește și îi răspund și eu, cu un surâs nervos, după care intru. Mă așez într‑o strană de lemn închis la culoare, încercând să nu scot nici un scârțâit și, o vreme, sunt prea siderată ca să mai pot zice ceva. E pur și simplu uluitor. Atmosfera e fantastică, atâta liniște și pace, și mă simt incredibil de curată și de sfântă, doar aflându‑mă în acest spațiu. Îi zâmbesc din nou călugăriței, timid, și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Despre părinții tăi, cum chestia asta le‑a distrus și lor viața... probleme din copilărie... probleme în relații... evident, astea sunt doar câteva idei! Ridică privirea. Și, daca‑i putea să și plângi un pic... — Să... să plâng? o îngân, siderată. — Nu e obligatoriu. În nici un caz. Zelda se apleacă în față, cu sinceritate. Vrem ca asta să fie o experiență care să‑ți folosească și ție, Becky. Vrem să te ajutăm. Așa că în platou se va afla și Clare Edwards
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]