211 matches
-
protoslavă care au condus limba spre palatalizare și silaba deschisă, au premers atât teoretic, dar și ca studiu aplicat, cercetările în domeniul elementelor suprasegmentale ale lingviștilor praghezi și prin ei, dezvoltarea de mai târziu a generativismului american privind structura arborelui silabic și legile de funcționare ale elementelor suprasegmentale. În Școala LINGVISTICĂ DE LA KAZAN, inițiatorul și fondatorul acesteia, Jan Ignatii Necesțaw Baudoin de Courtenay pune accent deosebit încă de la începuturile carierei sale științifice pe psihologia limbii, acordând momentului psihologic un rol deosebit
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
coordonarea mișcărilor: - exerciții nespecifice pentru inițierea și coordonarea mișcărilor nearticulatorii ale limbii, buzelor și maxilarelor; - exerciții de poziționare a sistemului fonoarticulator în diferite configurații fără emisie fonemică; - exerciții de transfer de postură interfonemice bi- și trisonore; - exerciții specifice fonoarticulatorii fonemice, silabice. Pentru aplicarea unui tratament complex de recuperare, se impune un diagnostic corect și să se evalueze forma clinică de apraxie, pentru ca apoi să se aplice metoda cea mai adecvată de kinetoterapie care să ducă la corectarea elementului apraxic. Recuperarea unui
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
concepute de Françoise Estienne dispun de un material lexical care este supus operațiilor de inversare, de substituire, de adiționare sau de diminuări de elemente și care este grupat în texte fără semnificație și texte cu semnificație. Textele fără semnificație: - structuri silabice consoană+vocală în permutări cu adăugare progresivă de vocale: de, id, ad, da, du, ud, od, do, adi, uda, dua, dao, oda, dia, ada, duda; - structuri simetrice reversibile: ad, da, as, sa; - structuri complexe dezvoltate de la un singur fonem: e
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
se exersează lexia expresivă asociată cu sensibilitatea tactilă și proprioceptivă a unor litere decupate de copil, recunoscute tactil și asociate cu o imagine care începe cu litera respectivă. Se exersează lexia pe verticală și pe orizontală, și lexia unor grupuri silabice la care întâmpină dificultăți în diverse cuvinte; se exersează lexia receptivă a grupelor de cuvinte ce încep cu o anumită literă cu aspect fonetic asemănător p-b, t-d, m-n, s-ș, c-g sau încercuirea literelor într-un
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
verbală, cu inspirație pe nas și expirație prelungită pe gură asociate cu pronunțarea prelungită a unor vocale. Exerciții de gimnastică fono-articulatorie cuprinde exerciții de gimnastică facială, gimnastică linguală, exerciții de pronunțare a fonemelor și exerciții de pronunțare coarticulată a grupurilor silabice. Se va insista asupra exercițiilor care antrenează mișcările necesare în articularea consoanelor cu o biomecanică complexă, care apar ultimele în evoluția ontogenetică. Dificultățile disfazice ale copiilor preșcolari apar la pronunțarea consoanelor siflante s-z, fricative ș-j sau vibranta r
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
care se alcătuiesc propoziții: baba stă pe blană în pat; bobocul bea apa; fata bate toba etc. Corectarea deformării articulării fonemului bDesonorizarea sunetului b în p poate apărea după articularea corectă a lui b izolat, dar prin introducerea în combinații silabice cu alte sunete își pierde sonoritatea. Folosind metoda analitică a pronunției izolate, pe foneme și silabe, urmată de metoda sintetică a reconstrucției cuvântului și accentuând repetitiv consoana b se exersează cuvântul ce a creat dificultăți în pronunție. De exemplu cuvântul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
constată pronunțarea sa defectuoasă. Se exersează de mai multe ori izolat, apoi se introduce în cuvântul în care prezintă dificultatea în pronunție. - Rezonanța parazitară a vocalelor din continuitatea fonemului m se poate corecta exersând analitic fonemul m, apoi exersând construcțiile silabice în forma inversată vocală-consoană îam, om), ca apoi să se treacă și la forma consoană-vocală îma, mo). Înlăturarea anomaliei de pronunție este importantă întrucât acest defect are repercursiuni grave asupra inteligibilității vorbirii. - Articularea explozivă a fonemului m, care apare parazitat
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Logopedul plasează oglinda lângă sine pentru ca subiectul să facă o comparație apropiată a propriei poziții de articulare cu cea predată, iar fiecare cuvânt se pronunță pe silabe și pe litere, încât fonemul e se exersează izolat și în diverse combinații silabice. Din engramele vizuale ale fiecărui sunet și silabă, și în măsura în care aceste engrame s-au întipărit ca engrame proprii motrice, logopatul reușește să decodifice prin labiolectură cuvântul transmis. Deformările de articulare ale fonemului ePierderea profilului acustic al fonemului e este frecvent
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
sunetului e. Datorită situării medii a poziției sistemului articulator, fonemul e este cu ușurință deformat spre un sunet interfonemic. Pentru corectare se pornește de la cuvântul primordial, în care s-a obținut pronunțarea corectă a fonemului, și se exersează diferite combinați silabice până se ajunge la combinația silabică care a creat dificultăți în articulare. Se pronunță pe litere și apoi unitar silaba ce a ridicat probleme, ca în final să se reconstruiască cuvântul. În momentul atingerii pronunției corecte, logopedul are obligația să
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
poziției sistemului articulator, fonemul e este cu ușurință deformat spre un sunet interfonemic. Pentru corectare se pornește de la cuvântul primordial, în care s-a obținut pronunțarea corectă a fonemului, și se exersează diferite combinați silabice până se ajunge la combinația silabică care a creat dificultăți în articulare. Se pronunță pe litere și apoi unitar silaba ce a ridicat probleme, ca în final să se reconstruiască cuvântul. În momentul atingerii pronunției corecte, logopedul are obligația să semnalizeze și să încurajeze articularea. În
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
sistemului articulator corespunzător fonemelor a și o, sunetul ă rezultă dintr-un amestec al vocalelor a cu o. Se poate demutiza vocala ă prin derivare, pronunând un o cu comisurile bucale îndepărtate. Se emite mai ușor vocala ă în asociere silabică cu p sau b: pă, bă. Subiectul trebuie să producă vocalizarea laringeană simultan cu dezocluzia articulatorie a consoanei precedente. Dacă s-a deprins articularea vocalei în combinație silabică, se poate exersa fonemul ă prin pronunțarea cuvintelor: păpădie, pălărie, băț. Se
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
cu comisurile bucale îndepărtate. Se emite mai ușor vocala ă în asociere silabică cu p sau b: pă, bă. Subiectul trebuie să producă vocalizarea laringeană simultan cu dezocluzia articulatorie a consoanei precedente. Dacă s-a deprins articularea vocalei în combinație silabică, se poate exersa fonemul ă prin pronunțarea cuvintelor: păpădie, pălărie, băț. Se exersează cu articolul nehotărât substantivele de gen feminin care au pe ă în poziție finală: o fată, o pată, o masă, o casă etc. Aplicăm metoda fonetică analitico-sintetică
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
articolul nehotărât substantivele de gen feminin care au pe ă în poziție finală: o fată, o pată, o masă, o casă etc. Aplicăm metoda fonetică analitico-sintetică pentru exersarea izolată a fonemului ă, dar și pentru posibilitatea deprinderii și altor combinații silabice. Deformări de articulare a fonemului ă - Deformarea fonemului ă în vocala a se corectează prin retragerea limbii și micșorarea deschiderii mandibulei. - Deformarea fonemului ă în vocala o se corectează ușor prin relaxarea obrajilor și îndepărtarea comisurilor bucale în pronunție. - Deformarea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
exerciții sistematic și corect conduse se urmărește obținerea sunetului i ascuțit și închis, ca în cuvintele: piersică, miere, linie, bine, siringă. Se exersează pronunția prin metoda analitico-sintetică, cuvintele fiind despărțite în silabe și litere, după care se exersează diferite combinații silabice din care se fac cuvinte, iar acestea sunt introduse în propoziții diverse: piersică, pier-si-că, p-i-e-r-s-ică, pi, li, ri, di, liliac, ridiche. I-am dat lui o piersică, iar ei o floare de liliac. Iepurele ronțăie o ridiche. Mihai ține o
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
vocalelor Ordinea de corectare a vocalelor este următoarea: a, o, u, e, i, ă, î și apoi se trece la diftongi, triftongi. Criteriile principale sunt legate de progresivitatea și legăturile schemelor articulatorii existente. După însușirea vocalelor separate, se exersează combinațiile silabice deschise și închise îinversate). Deprinderea pronunției și decodificării silabice este importantă în obținerea simțului prozodial. Pauzele intersilabice în pronunția rară ajută la diferențierea unităților articulatorii. Pauzele interverbale sunt esențiale în diferențierea cuvintelor și succesiunii logice a enunțului propozițional. În final
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
o, u, e, i, ă, î și apoi se trece la diftongi, triftongi. Criteriile principale sunt legate de progresivitatea și legăturile schemelor articulatorii existente. După însușirea vocalelor separate, se exersează combinațiile silabice deschise și închise îinversate). Deprinderea pronunției și decodificării silabice este importantă în obținerea simțului prozodial. Pauzele intersilabice în pronunția rară ajută la diferențierea unităților articulatorii. Pauzele interverbale sunt esențiale în diferențierea cuvintelor și succesiunii logice a enunțului propozițional. În final se trece la vorbirea ritmică prin citirea și recitarea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
de limbi (indo-iraniene, germanice, romanice, slave) descendente din câte o limbă comună, iar pentru toate limbile comune s-a imaginat un început comun, o protolimbă. Această construcție se risipește dacă punem în locul ei continuitatea originii naturale a limbajului în formula silabică de limbă, a formulei silabice în cea aglutinantă și a acesteia în formula flexionară. 7) Limbile tracă și latină au adus în constituirea limbii române continuitatea globală a materialului lingvistic, continuitate care înscrie limba română în spațiul lingvistic est european
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
slave) descendente din câte o limbă comună, iar pentru toate limbile comune s-a imaginat un început comun, o protolimbă. Această construcție se risipește dacă punem în locul ei continuitatea originii naturale a limbajului în formula silabică de limbă, a formulei silabice în cea aglutinantă și a acesteia în formula flexionară. 7) Limbile tracă și latină au adus în constituirea limbii române continuitatea globală a materialului lingvistic, continuitate care înscrie limba română în spațiul lingvistic est european prelatin, în spațiul lingvistic romanic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
greu de întrezărit în retrospectivă. De aici provin dificultățile în perceperea și prezentarea științifică a trecutului limbii. Aceste dificultăți privesc: 1) timpul îndelungat al trecerii de la antropoide la homo sapiens și acumularea lentă a expresiilor sonore care au constituit formula silabică a limbii; 2) raportul dintre segmentul sonor și sensul acestuia; 3) evoluția morfologică a limbii; 4) coexistența în actualitate a modelelor silabic, aglutinant și flexionar de limbă. Tendința generală a limbajului este de a evolua divergent astfel încât comunitățile locale dezvoltă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
îndelungat al trecerii de la antropoide la homo sapiens și acumularea lentă a expresiilor sonore care au constituit formula silabică a limbii; 2) raportul dintre segmentul sonor și sensul acestuia; 3) evoluția morfologică a limbii; 4) coexistența în actualitate a modelelor silabic, aglutinant și flexionar de limbă. Tendința generală a limbajului este de a evolua divergent astfel încât comunitățile locale dezvoltă particularități proprii de natură fonetică, lexicală și gramaticală, particularități care duc la formarea graiurilor, a dialectelor și a limbilor. Evoluția divergentă poate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
expresia lingvistică ea este unitară prin baza naturală comună care a generat limbajul și care rămâne mai mult sau mai puțin vizibilă în orice variantă de limbă. Această bază face ca limba să nu poată evolua altfel decât de la stadiul silabic la cel aglutinant, iar de la acesta la cel flexionar. Descoperirea constantei structurale în evoluția globală a limbii aparține lui Guillaume Schlegel, care în 1818 stabilea clasificarea limbilor pe baza morfologiei cuvintelor: a) Limbi fără structură gramaticală, cuvântul constând dintr o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fost anterior în sintaxă. În al treilea rând, evoluția sintactică și morfologică a limbilor nu este condiționată de reguli fonetice și nu impune segmentelor sonore regularități de alternanță fonetică. Există impresia că prezența în actualitate a trei formule de limbă - silabică, aglutinantă și flexionară - formule care nu există niciunde în stare pură, probează originea aparte a limbilor indoeuropene. Pentru a ne lămuri asupra acestei chestiuni trebuie să distingem între formulele morfologice de limbă și sistemul fonetic al limbilor. Sistemul de sunete
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
structurale. A se vedea în această privință deosebirea aspectului sonor între limbile flexionare precum rusa și polona, germana și engleza, româna și albaneza etc. Deosebirile există și în sfera limbilor aglutinante (finlandeză și estonă, turcă și tătară), precum și a celor silabice (chineză și coreeană). Dar, oricât de diferențiată ar fi pronunția și sistemul de sunete, segmentul sonor ca mijloc de stocare în memorie a cunoașterii se raportează la una din cele trei formule de limbă, care nu depind de nivelul de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
situa o limbă, capacitatea fiziologică a omului de a produce, a îmbina și a diferenția sunetele vorbirii poate satisface orice nivel de gândire, de cunoaștere și de comunicare. Dovada în această privință o oferă coexistența în actualitate a civilizațiilor exprimate silabic, aglutinant sau flexionar. Evoluția fonetică a limbii, considerată global, a constat în trecerea de la expresia explozivă, în care sunetele se suprapun dominate de un nivel al intonației și de gradul de intensitate a pronunției, ceea ce conferă cuvântului o imagine pictografică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de remarcat evoluția globală ireversibilă a limbii de la stadiul amorf (monosilabic) la cel aglutinant (sintagmatic sau sintactic) din care a rezultat apoi, prin morfematizarea componentelor lexicale ale sintagmei, cuvântul morfematic și flexionar. Ireversibilitatea acestei evoluții este dată de continuitatea materialului silabic în formula aglutinantă și a materialului aglutinant în formula morfematică a limbii. În concluzie, pe parcursul a multor zecii de mii de ani, vocabularul de cuvinte silabă s-a îmbogățit considerabil, corespunzător cerințelor pe care organizarea socială zonală le punea ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]