185 matches
-
de a înlătura orice aporie privitoare la ființa divină. Lupta nu se dă pentru credință sau pentru Dumnezeu - considerate adevăruri implicite de care nici nebunii nu se deziceau -, ci în jurul coerenței credinței. Dificultatea nu era să crezi, ci să crezi silogistic, alunecînd din premisă în premisă și terminînd în concluzii clare ca lumina zilei. Efortul de argumentare este atît de uriaș încît semnificația tezei e cu totul umbrită. De exemplu, cînd scri un text de desime sisifică, pentru a explica cum
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demon- strațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă a unui mimetism verificat, unul dintre
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
o tentă abstractă ce merge pînă la alterarea prospețimii voinței. Dumnezeu nu se lasă prins în concepte, ci doar în sentimente, ceea ce înseamnă că voința mai întîi se trăiește și abia apoi se discută, și chiar și atunci discuția e silogistică, de o ariditate care usucă emoția vitală. Caracteristica geniului este că se leapădă de unitățile docte ale intelectului (categoriile) și le înlocuiește cu fermenții mistici ai credinței (intuițiile), rezultatul fiind trecerea dincolo de bariera impusă de coaja fenomenelor. Și dacă geniul
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
deosebirea că adevăratul subiect cunoscător nu e nici filosoful și nici omul de știință, ci geniul artistic. Schopenhauer nu e un apologet al logosului. Unde apare cuvîntul intuiția umană are de suferit, căci cuvîntul e efigie plastică ducînd la înlănțuire silogistică, deci la un șir de demonstrații în care ne învîrtim în cerc. Toate genurile literare, de la forma lirică la cea dramatică, sunt forme precare de sesizare a ideii divine. Cauza stă în incompatibilitatea dintre sensul cuvintelor și suflul voinței universale
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
simbolul este o metaforă eliptică căreia i s-a tăiat unul din cei doi termeni din comparație, la fel cum metafora e un silogism prescurtat, la care din trei termeni se păstrează numai doi. Această regresie numerică, de la trei (treimea silogistică) la doi (perechea de termeni din orice metaforă) și apoi la unu (simbolul e contopirea unei dihotomii într-un singur termen) se regăsește la Schopenhauer. În fine, arta autentică redă divinul și nimic altceva, iar creația unui artist nu e
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
și românii care-l considerau un simulacru are un mijloc de scăpare prin teza mai veche a lui Rousseau, cum că națiunea se constituie printr-un act de adeziune personală, de voință. Această deschidere, observă Vulcănescu, este preferabila unei afirmări silogistice a identității. Brăilenii sunt români; Sebastian e brăilean; Sebastian e român; raționamentul poate fi spune Vulcănescu destul de ușor răsturnat printr-un silogism paralel și destul de inconfortabil pentru Sebastian, căci există și brăileni evrei... Așa cum spuneam ceva mai înainte, textul dezvăluie
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
disciplinele filozofice de astăzi, logica seamănă în mod izbitor cu un ordin al inițiaților. E îndeajuns să ne gîndim că, dacă ni s-ar cere să spunem ce știm despre ea, majoritatea dintre noi nu ar putea trece dincolo de figurile silogistice ale lui Aristotel sau, în cel mai bun caz, de cîteva inferențe simple din logica propozițională. Și chiar dacă nu îndrăznim să mărturism acest lucru, în sinea noastră trăim cu convingerea că, în privința foloaselor pe care le putem căpăta de pe urma studiului
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
volum -, nu poți rămîne surd la apologia pe care Eliade o aduce miturilor în epoca de azi. Pentru Eliade, spiritul are drept substanță intimă simbolurile și miturile. Nutrimentele gîndirii sînt miturile. Ceea ce e totuna cu a spune că nu gîndim silogistic, prin concepte și raționamente, ci mitic, prin povești cu sens universal, pe care le-am moștenit illo tempore. Din acest motiv, nu ideile ne definesc gîndirea, ci imaginile de ordin simbolic, care descind pînă la noi dintr-o zestre de
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
ce are 32 de mii de locuitori, bineînțeles că Armenia, cu cele 3 milioane ale ei, mi se părea o țară mare. Dar adevărul e că domniile voastre ați venit la noi din țări mai mari, deci să abandonăm noi șaradele silogistice, că tot se vorbește de satul global... Dar se spune că, precum în cazul Moldovei, și din Armenia ar fi plecat, în anii de la urmă, cam sub un milion de oameni. * * * Ieri, la scurta recepție de după lansarea la apă a
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
că ar ține numenul departe de lume, dar l-ar condamna pe om la neînțelegere. În plus, în fața marilor întrebări ale existenței („întrebările rusești”, cum le numește Andrei Pleșu, exemplu „care e sensul vieții?”, „ce e iubirea?”), nu poți răspunde silogistic, prin argumente logice, ci doar pe ocolite, prin secvențe diegetice. Ce intrigă la volum e că, vorbind despre înțelesul parabolelor, Andrei Pleșu se întoarce mereu la condiția receptării lor. Putința receptării (sau a nereceptării) devine laitmotivul cărții și deopotrivă criteriul
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
producătoare. Nu întâmplător, Cioran ia o profilactică distanță față de expozeul de tip academic, universitar. Dacă profesorii prezintă o gândire etalată, explicativă, legată strâns și desfășurată metodic, el are una fulgerătoare, cu sfârșitul unei fraze modificând complet începutul, prin secționarea circuitului silogistic. Volta finală descumpănește și, în aceeași măsură, încântă, șocul inițial fiind dublat printr-unul final, invers orientat. Cu sângele pus în mișcare de acest mic duș scoțian, cu jeturi reci și fierbinți, cititorul trece, aproape în transă, la paragraful următor
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
pot intui premise noi, dar asta nu fiindcă le-ar putea descoperi grație cine știe cărui fler, ci fiindcă ele răbufnesc de la sine, în virtutea vexațiilor trăite. Dacă așa stau lucrurile, atunci rostul filozofiei e de a prelucra o materie care precede acrobațiile silogistice sau terminologiile pompoase, drept care tot ce poate face un gînditor este să digere niște premise care cad peste el pe negîndite și pe nepusă masă. De aceea, cine știe să-și asculte tribulațiile, acela își poate pune în ordine gîndirea
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
că într-o sintaxă mai pedantă: „Nici, baremi, unuia dintre faimoasele tratate ale lui Crisyppos din Cilicia (fără de care, pare-se, stoicismul ar fi rămas la stadiul cutărei «stări de suflet» - flasc și amorf: nearticulat logic), maestru și inovator al silogisticii eline (care, prin inferența propozițională, devine alta decât a lui Aristot) etc. etc.” Surprinzător de multe secvențe de aici par să împărtășească suflul Afinităților. E foarte interesantă de exemplu, coincidența (p. 26) de-a fi locuit în gazdă chiar la
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
parte, psihologii privesc logica (și implicit morala) ca pe o disciplină constrîngătoare, care încearcă, sub pretextul garantării adevărului, să încătușeze fluxul liber al conștiinței. În opinia unui psiholog, gîndirea nu ascultă de regulile logicii. Cu alte cuvinte, omul nu gîndește silogistic, îmbinînd raționamente și sărind de la o premisă la alta în vederea obținerii unor concluzii infailibile. Puțin îi pasă lui de inferențe, judecăți, propoziții și deducții. Asta înseamnă că, în mod natural, omul gîndește fără logică, adică a-logic, caz în care
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
tot pasul de sentințe și definiții așa-zis tehnice (în fond, banale): „categoria este facilul prin definiție”, „normalul preferă durerea speranței”, „fără nuanțe/ totul este real/ iar drumurile/ sunt de la sine/ o decizie”. Un poem e construit într-o evoluție silogistică aproape fără cusur, cu toate verigile raționamentului la vedere, căci amintirea e înțelegere, iar înțelegerea, adeziune la convenție. De unde și concluzia că „față de tine nu mai ești același/ mai apoi față de celălalt”: „1. îmi amintesc primele sunete/ pe care legătura
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
filozofia îl face în jurul ei. Iar cel mai grav este că îndeletnicirea aceasta sobră și nobilă a încetat să mai fie o gîndire liberă. Dacă ai apucat să te molipsești de obișnuințele retoricii conceptuale, de tabieturile dihotomice și de strategiile silogistice, ești terminat: vei deveni mînuitorul steril al unor noțiuni pe care le vei înlănțui după schema prestabilită a arpegiilor și solfegiilor învățate la școală și repetate în public pînă la sastisire. Toate aceste gînduri mi-au venit în minte citind
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
toți au căzut de acord. Artist pînă la ultima fibră a ființei sale, visător posedat pînă la limita iluminării și a vizionarismului, el trăiește constant cu nostalgia exactității, cu rigoarea geometrului, cu aspirația înfrigurată către sinteza conceptuală maximă, de tip silogistic sau matematic. Dar exactitatea sa generează redundanțe spectaculoase, geometria sa explodează pe cele mai surprinzătoare trasee baroce, iar rigoarea conceptelor este special amenajată pentru a arăta pînă unde poate merge inventivitatea lexicală și cum discursul literar poate deveni subit metalimbaj
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
în presa română. Între multele reacții pertinente și curajoase făcute de comentatori - între care Traian Ungureanu, Cătălin Avramescu sau Cristian Pârvulescu - au persistat totuși indiciile unei confuzii. Nu puțini au forțat aparențele comparației islam versus creștinism. Având acces facil la silogistică, dl Cristian Tudor Popescu și-a rostit gândul: ,Nici creștinilor nu le-ar plăcea o caricatură în care Iisus ar aprinde cu mâna lui un rug al Inchiziției." Această premisă minoră ar putea părea justă, dacă un minim exercițiu de
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
spune că scopul e dramatic, iar idealul grațios. Așa cum dramatic este jocul cu ingeniozitatea (despre care Andrei Pleșu spunea că e combinatorie), cu virtuozitatea sau doar cu dexteritatea, în timp ce exercițiul creativității este, evident, plin de suplețe și grație. Silogistic vorbind, nu ne rămâne decât să constatăm asocierea scopului cu virtuozitatea și a idealului cu creativitatea. Ar mai fi ceva: scopul e uneori zgomotos, lansat “în atac”, alteori e în stare, de dragul reușitei, să “armonizeze” simplificator complicațiile caracteristice antinomiilor sonore
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83467_a_84792]
-
altceva decît niște barbari (non-greci) ar fi categorisito drept toleranță sinucigașă. Al treilea clișeu stă în obiceiul de a înălța rațiunea la treapta unei facultăți diriguitoare prin care Elada a atins luciditatea de cristal a unei țări ticsite cu gînditori silogistici, care detestau rătăcirile obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de ceremonii
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demonstrațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă a unui mimetism verificat, unul dintre
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
unele definiții atitudinea de respingere față de sofiști: Aristotel, o repetă Marta Petreu, „descrie sofismul ca pe un raționament, și anume unul aparent, un silogism fals, iar nu real, deoarece încalcă una sau mai multe din regulile inflexibile și clare ale silogisticii (...), pe care sofiștii îl folosesc fără scrupule” spre a le aduce profituri (p.12). în acord cu Aristotel, Petru Poantă notează și el (pe coperta a IV-a a cărții) că sofismele constituie versantul demonic al cunoașterii fiindcă nu urmăresc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ca suită de coerență. Coerența respectivă se transmite de la o frază la alta și exprimă o creștere treptată de sens. Este ceea ce numim articulația logică a vorbirii. Cu puțin efort, putem găsi, pentru frazele de mai sus, și un echivalent silogistic. Însă, în acest caz, vom constata că suita respectivă nu câștigă neapărat în claritate. Ceea ce înseamnă că forma logică a silogismului nu asigură, ca formulare riguroasă, un rezultat convingător. Putem spune, fără mare regret, că sensul coerenței nu este neapărat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
la care aderăm la un mod exterior, fără să producă în noi un transport mai adânc al spiritului la modalitatea logică a silogismului. Situația aceasta, care produce numai o adeziune superficială la un mod treptat, sacadat și ritmat de tehnica silogistică (orice poate fi pus în silogism, chiar silogismul însuși: orice propoziție își depășește sensul, întrucât sensul, odată invocat, presupune un conținut mai amplu decât oricare din formele lui), privește în fond modul de articulare logică a exprimării. Vorbim întrucât ne
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
face parte din facultățile acesteia; pentru că facultățile decurg din natura sa și îi permit să atingă ținta. Or, facultatea de instituire a autorității existenței terestre este contrară naturii Bisericii. Nu vom intra în amănunte de context, cu gândul că argumentația silogistică a lui Dante nu are nevoie de date suplimentare. Reținem fondul pus în joc: natura oricărei ființe o înzestrează pe aceasta cu facultăți sau puteri prin care natura își poate atinge țelul ei propriu. Însă Biserica nu are în natura
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]