130 matches
-
o administrațiune regulată, care, dacă prezintă încă neajunsuri, se vor îndrepta negreșit, căci mult a fost și puțin a mai rămas de făcut; astăzi putem constata cu mândrie că nivelul moral și intelectual al țărei este incomparabil mai râdicat; astăzi, simțimântul de patrie, odinioară stâns prin veacuri și restriște, a încolțit din nou în inima poporului și a deșteptat în fiecare conștiința că a devenit cetățean liber într-un stat liber și de sine stătător. Acest avânt urieș spre progres s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la adevăr și închisă la minciună și la lingușire. Porți un frumos și scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăiești, dar, mulți ani. Ca și dânsul, fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea instituțiunilor noastre, prin simțimintele tale patriotice, să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale nației noastre, când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împăratului din Bizanțiu că: România nu are alt ocrotitor decât pre Dumnezeu și sabia sa!" Când Kogălniceanu își isprăvi discursul, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mușchii, a mă împrieteni cu frumusețele și sălbătăciile naturei și a mă înzestra cu o sumă de impresiuni care mai târziu s-au cristalizat într-un șir de scrieri bune, rele, nu știu, dar desigur, sincere și izvorâte dintr-un simțimânt adevărat. Cel mai mare eveniment ce mi s-a întâmplat în timpul administrațiunei mele de acolo a fost vizita Princepelui Cuza. Vă las să judecați ce mișcare, ce răscoală, ce amețeală a produs această vizită într-un oraș mic și liniștit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un aspect de mare sărbătoare. Parcă se trezise locuitorii dintr-un lung somn și acum se bucurau de viață. Și nu era un entuziasm de comandă care mișca acea sumedenie de oameni, ci era sincer, viu, pornit dintr-un adânc simțimânt de iubire pentru primul Domn al Principatelor Unite, era izvorât din paroxismul încă cald al frigurilor ce zguduise țara în marea luptă pentru Unire. În ziua când Domnul a sosit, toți locuitorii orașului fără osebire de sex, de vrâstă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
însă nu vedeam nimic dinaintea ochilor. Stăpânit de ciuda pierderei, și de dorul de a-mi întoarce paguba, jucam orb înainte, înfierbântat la culme, și, de ce pierdeam, de ce puneam mai gros pe carte. Îmi ieșisem cu totul din fire. Aveam simțimântul omului care lunecă la vale, fără să se poată opri. Atunci oaspeții mei, văzând că treaba se îngroașă, au cercat toate chipurile, trebuie să o recunosc, de a mă face să reintru în mod onorabil în banii mei, preschimbând mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
secrete aveau loc în Iași la care luau parte persoane cunoscute, anume venite din capitală și tocmai fiindcă nu transpira nimic din conciliabulele lor, lumea se întreba îngrijită ce scop aveau acele întruniri. O atmosferă grea apăsa asupra spiritelor; aveam simțimântul intim că întreaga stare de lucruri clădită la 5 și 24 ianuarie se razimă pe un vulcan. Pe lângă nemulțămiții în contra lui Vodă Cuza care se agitau și nu se sfiau a spune pe față că doresc căderea lui, erau separatiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că, pe când în București o sumă de oameni dintre cei mai de seamă ai țărei însuflețiți de cele mai patriotice simțimente lucrau pentru binele neamului nostru, în Iași, trebuie s-o spun du durere, se urzea o mișcare condusă de simțiminte cu totul contrare. Un tânăr, Neculai Rosetti Roznovanu, moștenitor al unei averi imense, împins de o clică de oameni care căutau a-l exploata s-a pus în capul mișcărei separatiste, cu intențiunea probabil, deși nemărturisită, de a deveni Domn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și nouă, căci cumulurile de onoruri nu erau prohibite în "Junimea". Dar, lucru ciudat, precum apele în natură de la sine își iau cumpăna lor normală și se limpezesc, așa și în "Junimea" acest gen de literatură nenatural, muncit, care jignea simțimântul nostru estetic, a cedat pasul ideilor limpezi și neîntortocheate și în cele din urmă a fost părăsit de însuși acei ce au căutat să-l introducă. La această îndrumare spre bunul-simț nu puțin au contribuit pe lângă majoritatea membrilor vechi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mie." Și cum stam așa în așteptarea pornirei haitașilor, fără să vreu îmi veniră în minte cei trei urși a lui Catrințaș. "Auzi, trei urși!... Unul, înțeleg... doi, treacă-meargă... dar trei, fără șagă erau cam mulți." Aveam, drept să spun, simțimântul soldatului care intră pentru prima oară în foc. Aceeași emoțiune, aceeași strângere de inimă, aceeași groază de necunoscut, cu deosebire că soldatul nu merge acolo de bun cheful, iar eu naivul m-am prins în horă numai de ambiție, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Îmi vei spune apoi la ureche ce ți s-a întâmplat. Cu toate aceste, matahalele 130 de urși nu-și arătau vârful nasului. Toate bătăile mele de inimă erau în deșert; haitașii se apropiaseră de tot; nu mai aveam acum simțimântul singurătății în pustietatea codrului, încât începusem a crede că urșii lui Catrințaș au fost o frumoasă poveste, și mă mustrasem pe mine însumi de spaima ce-mi făcusem de toate nimicurile; când, deodată, auzii la spatele mele un foșnet care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
intrat în otel, am ramas surprinși de luxul ce am văzut; numai aurituri în toate părțile, numai catefele, numai covoare în care ți se îngropa piciorul. Ei, Iacobe! oare nu ne-or da afară de aici? zisei eu; întru atâta aveam simțimântul că hainele noastre cam ponosite făceau contrast cu bogăția ce ne încunjura. Ce să ne deie afară? Din contra. Pesemne că tipurile noastre exotice au impus chelnerilor, căci am fost serviți de minune pe terasa cea mare a otelului, având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acea noapte, dar eu unul am avut somnul foarte neliniștit; tresăream înspăimântat la fiecare cinci minute, părându-mi-se că alunec în prapastie. Lucru curios, toată această călătorie făcută împreună, care negreșit a stabilit oarecare familiaritate între noi, a deșteptat simțimântul geloziei în inima francezului, bineînțeles fără nici un motiv întemeiet; căci atât Negruzzi cât și eu eram foarte departe de a ne gândi să-i stricăm fericirea casnică. Dar această boală mai rea decât toate vine câteodată așa din senin. Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din urmă rază de diamant, cea din urmă scânteie de rubin s-au stins de pe culmi și de pe ceriul acum înstelat, m-am retras cu sufletul și cu ochii plini de farmecul acestei priveliști dumnezeiești. Ciudat!... Niciodată n-am avut simțimântul izolărei, al înstrăinărei de orice legături omenești, niciodată nu m-am simțit mai dus, mai pierdut în haosul nemărginirei ca atunci când din înălțimea văzduhului priveam roată împrejur întreaga pădure de vârfuri înzăpădite, o lume de pe ceea lume, creată parcă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fiind de toate aceste, nu putea, nu era datoare să aștepte pănă voi veni eu în vrâsta de a mă căsători. Curioasă mai era starea mea psihologică în perioada de convalescență, când frigurile aceste au început să mă lase. Aveam simțimântul de reîntoarcere la viață ca după o boală lungă și grea. Parcă încetul cu încetul mi se limpezea dinaintea ochilor și, când într-una din zile m-am uitat deștept împrejur, am fost foarte surprins să văd toate la locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
celelalte rămășiți din Evul Mediu”. „Ar trebui - continuă Russo - ovreilor moldovenești și leșești un om mare, destul de puternic, ca să-i facă să-și schimbe costumul ; aceasta ar face, fără Îndoială, ca mulțimea [de creștini] să nu mai aibă pentru ei simțiminte așa de dușmănoase” <endnote id="(366, pp. 322 și 132)"/>. Un astfel de „om mare” a părut să fie chiar Iuliu Barasch, un tipic reprezentant al iluminismului iudaic, care - după studii talmudice și medicale la Berlin - s-a stabilit la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mână cronicile moldovene și a dat materiei ei sens picaresc. În Dragoș totul este fabulos. În Cumania mică, în cetatea Romidava, stăpânește Haroboe, om fioros, nu mai puțin cavaler, cum îl arată coiful. Deși tătar, Haroboe este "cuprins de un simțimânt necunoscut până atunce" la vederea Brandei, mireasa trimisă de Domnul din Misia pentru fiul lui Dragoș. Toate peripețiile în jurul acestei călătorii sunt ariostești. De notat sanctuarul Dochiei, păzit de Nona, un soi de vestală, și de o ciută: "Aice un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
printre izvoarele istorice și poezia populară. Bălcescu luă parte la toate mișcările naționaliste din epoca bonjuristă, culminând în anul 1848. După eșuarea revoluției, el întreprinse o acțiune diplomatică ce urmărea înfrățirea ungurilor și românilor împotriva asupritorului comun. "O! câte nenorociri simțimântul de naționalitate a adus într-aceste locuri. Războiul între unguri și români este un război barbar și astfel cum nici în secolul de mijloc nu s-a urmat." În curând avea să se încredințeze de eroarea unor atari sentimentalisme. Metoda
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și, dimpotrivă, l-a făcut precursor al tendenționismului sanitar al artei "sănătoase", scutite de "efeminarea scrierilor decadente". Termenii sunt întorși. În vreme ce după filozoful german arta e o condiție a purificării, după criticul român puritatea (simțiri "curate și alese", "nobleța de simțimînt") e o condiție a artei. Maiorescu nu cercetează structura operei de geniu, ci numai efectul asupra conștiințelor, și când un autor i se pare a avea "inima caldă" și a lăsa "impresia unei binefaceri sufletești", crede că e cazul de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
critica va constata tendințele pe care ea le conține. Dacă criticul e contra acestor tendințe, natural că se va spune că e contra. Asemenea e foarte natural ca un critic, având anumite convingeri, să aibă dorința ca aceleași convingeri și simțiminte să le aibă și poeții, cu atât mai mult cu cât poeții sugerează simțimintele, pe care le au, cititorilor lor". Aplicând această inchizitorială estetică, Gherea osândește Doina lui Eminescu pentru xenofobie și se extaziază în fața unei palide Doine de O.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tendințe, natural că se va spune că e contra. Asemenea e foarte natural ca un critic, având anumite convingeri, să aibă dorința ca aceleași convingeri și simțiminte să le aibă și poeții, cu atât mai mult cu cât poeții sugerează simțimintele, pe care le au, cititorilor lor". Aplicând această inchizitorială estetică, Gherea osândește Doina lui Eminescu pentru xenofobie și se extaziază în fața unei palide Doine de O. Carp, pentru că e "generoasă". Alecsandri e condamnat fiindcă ne înfățișează un trecut războinic față de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
antică (1935), așa cum spune T. în prefață, încearcă să restituie cât mai fidel aspecte „din antichitatea orientală, greacă, romană, creștină și chiar românească”, „obiceiuri dispărute”, „evenimente istorice puțin cunoscute”, mai mult chiar, să analizeze „sufletul antic în întreaga gamă a simțimintelor și a culturii sale.” La nunta Uraniei din Callatis, Dionysopolis sub aripa morții, Axiopolis, Mucapor ș.a. sunt literaturizări doar pe alocuri interesante. Grija (arheologică) pentru descrierea locurilor, costumelor, comportamentelor este mai mare decât cea pentru echilibrul narațiunii, unde abundă inserții
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
strălucit, aș fi pierdut de mult răbdarea. Am făcut acum cea din urmă cercare prin care, trecând drept nepăsător la prosperitatea Principatelor, nu voi fi compromis numai în ochii partidelor și ai promotorilor programei Marii Românii, dar încă, sacrificându-mi simțimintele personale, mi se va nimici cu totul popularitatea. Ar fi fost însă o neglijență din cele mai de osândit să mai ascund răul învechit care ne roade și să părăsesc viitorul țării în voia coteriilor. Cel ce într-o oarecare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
etc.51 Iată, ca mostră a elocinței vremii, toastul lui N. Blaremberg: „În minutul când atâți fii vitregi sfâșie cu mâinile lor impii sânul matern al țării, ne rămâne o mângâiere ș-o mândrie, aceea de-a vă putea arăta! Simțimintele ce ne animează în acest moment ne sunt așa de comune încât ne putem înțelege și cu jumătate vorbele... Divorțul între guvern și națiune este astăzi consumat, este complect și irevocabil. Fericiți dar acei ce în această ocaziune au știut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
29 iunie 1875“, MOF., nr. 161, 24 iulie/5 august 1875, p. 3641). Trăiască Carol I, domnul constituțional al liberei și autonomei Românii! În zilele de la 29 și 30 iuniu [1875], toți românii creștini și chiar israeliții pământeni, dacă au simțiminte românești, trebuie să puie vestminte de doliu și să suspine. Comitele Andrássy este domn, suveran absolut al robitei Românii! La 28 și 29 iuniu 1875 au vorbit în Cameră câți au putut dobândi cuvântul din adevărații reprezentanți ai țării.“73
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ziceți în cel din urmă paragraf în privința intențiunilor țării mele, a rechemării mele la București și a scopului ce vă place a da misiunii cu care am fost însărcinat pe lângă guvernul francez. Nu, domnule, România n-a șovăit niciodată în simțimintele sale de adânc devotament și respect pentru Francia, pe care o consideră ca o binefăcătoare și declară că, oricari ar fi vicisitudinile ce ne-ar impune evenimentele în încercarea dureroasă ce străbatem, marea partidă națională română este și va rămâne
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]