1,491 matches
-
ochii asupra marilor și micilor exemple, pentru a nu știrbi cumva teza iluzionării continue și în proporție de masă. Are numai pe jumătate dreptate. Modernismul nostru interbelic este unul "impur" și, așa zicând, simultaneist. În el se regăsesc influențe romantice, simboliste, parnasiene, pur moderniste, dar și avangardiste. Și aceasta fiindcă literatura română, în uriașul ei efort de recuperare a decalajului, calchiază formule și poetici aflate, în Vest, în succesiune istorică. Așa cum Eminescu este, simultan, romantic și clasic (ceea ce, într-un alt
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
a fost imediat recunoscută originalitatea pe care Verlaine a socotit-o genială, după cum grupul parnasienilor și Ťacademiștilorť a declarat-o scandaloasă. Poemul e o acumulare progresivă și fascinantă în care impetuozitatea romantică de tip hugolian se împrospătează cu fastul imaginar simbolist și geniul de a revoluționa percepția lirică a lumii interioare și exterioare. în cele 25 de strofe se pot repera "aluviuni" și reminiscențe din marii contemporani (Hugo, Gautier), asimilate fericit în inovațiile limbajului său, născut din metabolismul unei hipersensibilități unice
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
mult ideologică decât estetică față de impresionism. E și cazul lui Tonitza, dar desigur analogiile se opresc aici. Ceea ce este însă incontestabil e că artistul român prin prima parte a activității sale participă la o ambianță culturală în care ecourile sensibilității simboliste erau încă puternice. După 1920, pictura lui Tonitza își pierde treptat tăișul protestatar, descoperind în schimb fastul, prospețimea, rafinamentele culorii, infinitele ei posibilități. Cunoaște acum succesul răsunător de critică și de public. Umanitarismul explicit se estompează, se sublimează în vibrație
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
Ion Chichere. Poezia a fost dimensiunea cea mai importantă a existenței acestui personaj boem și teribilist. Nimic din ce ținea de arta versurilor nu îi era străin. De la haiku-uri la poemele ample cu rezonanțe epice, de la sonurile romantice și simboliste la intertextualitatea, aluziile livrești și ironia specifice liricii postmoderne, de la dulceața versului popular la ciudatele asocieri suprarealiste, totul îi era la îndemână acestui "poet excepțional", în poezia căruia "cântă simultan privighetoarea și cucuveaua" (Ștefan Augustin Doinaș). Ion Chichere este fără
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
Hamlet, să semene fizic cu actualul președinte georgian. Asta nu ne împiedică, însă, ca astăzi să-l percepem așa. Foaierul din subsolul Teatrului Rustaveli se numește sala himerelor. În semiobscuritatea încăperii, ochiul ghicește fragmente de fresce sublime pictate de artiști simboliști admirabili, Siudeikin, Gudiașvili, fresce acoperite și ele, ca și acelea din biserici, de un strat de var alb. Totul trebuia șters, ocultat, anulat, obsesie a unei tabula rasa pregătită pentru viitoarea cronică a unei epoci "barbare". Traumatism al paginii goale
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
îngrijite, din care viața se scurge, lăsînd în locul ei patina. Cântări pentru pasărea albastră, de Claudia Millian, volumul apărut în 1922, la Editura de Artă "Vlaici", cu ilustrațiile lui Al. Brătășeanu. O delicată floare de nu-mă-uita, risipindu-și parfumurile ușoare, simboliste, în lumea cu greutăți și răspunderi. O adiere deplin feminină, supusă și elegantă, tandră și personală, e această odă, în crescendo domol, poezie cu poezie, a Vinerii cu papagal: "Tu - pasăre albastră, eu - stranie femeie,/ Nebănuiți în spațiu, vom întrupŕ
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
păcat, că ea nu este impură. Tensiunea dintre soți nu se rezolvă niciodată violent, suferința mută a lui Esther (Miriam Toews) regăsește remușcarea și un sentiment al vinovăției proiectat doar asupra sa de către Johan. Un element care apărea cu teatrul simbolist al belgianului Maeterlinck este investit aici cu funcție dramatică: tăcerea. Tăcerea redimensionează dialogul, constituie un spațiu de rezonanță al stărilor și conferă o expresivitate suplimentară limbajului gestual. În plus, tensiunea se realizează în accord cu tăcerea, se situează în orizontul
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
tânără regizoare, absolventă de filologie, este să unească toate aceste lumi paralele fiecare cu sunetele ei într-o simfonie fantastică, o vivisecție a lumii drogului cu sonorul dat la maximum. Nu este nici pe departe vorba aici de paradisurile artificiale simboliste, nici de alcoolurile apollinairiene, nici de visele de opiu ale lui De Quincey sau de hașișul beatnicilor servit poetic de Mr. Tambourine Man al lui Bob Dylan, ci de infernuri artificiale, de o treptată golire de sens a lumii în
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
Nicolae Scurtu din București. 1. Păstorel și corespondenții săi. Ediție de Rodica Pandele. șBucureștiț, Editura Eminescu, 1998, 194 pagini. 2. Cartea nu a fost , încă, tipărită. 3. Nu s-a prezentat niciodată la acest post. 4. Horia Furtună (1886-1952), poet simbolist, prieten cu Păstorel dar, mai ales, cu Ion Pillat. 5. Trimiterea se face la revista Flacăra condusă de Constantin Banu. 6. Adrian Maniu și Al. O. Teodoreanu - Rodia de aur s-a jucat, nefiind tipărită, pe scena Teatrului Național din
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
pentru aceeași regiune (1920-1940), profesor de estetică la școala de Belle-Arte din Cluj. Primele poezii le-a publicat în 1903. Lirica sa nu trimite la o anumită mișcare literară sau de gândire; totuși, el ocupă un loc aparte în mișcarea simbolistă românească prin orientarea spre social și prin faptul că muzicalitatea, specifică simbolismului, se întâlnește în versurile sale cu melosul național folcloric. ÎNCETAREA MONITORIZĂRII SPECIALE În 1998, Comisia Juridică a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a decis încetarea procesului de monitorizare
Agenda2006-21-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284992_a_286321]
-
a contura personaje, din acest motiv fiind de prisos a căuta la el verdicte valorice. De altfel singurul loc unde Dinu Pillat e rău în sens critic privește desființarea poeziei lui Ovid Densușianu, profesorul de filologie pricepîndu-se să teoretizeze poezia simbolistă, dar nu să o și scrie. Strădania lui George Ardeleanu din prefață de a face din Dinu Pillat un istoric literar înzestrat cu virtuți critice e plauzibilă sub unghiul simpatiei față de un intelectual de legendă, cum e autorul romanului Așteptînd
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
nuferii... E și aici o Europă în miniatură, cu bune și rele... Și cultura? Renumiți în lume rămân sculptorii și arhitecții letoni Eisenstein sau Volz, creatori ai minunățiilor Art Nouveau ce pot fi admirate și acum pe străzile Rigăi, pictorii simboliști ca Janis Rozentals, Johann Walter, dar mai ales Vilhelm Purvitis care în 1900 lua medalia de bronz la Expoziția Universală din Paris, concurând cu Rodin și alte nume sonore, iar acum același Purvitis reprezentând la Bruxelles Letonia cu „Iarna”, tabloul
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
doar pe tine te iubesc. Dar sunt mai/ neliniștit, tu ai găsit alt/ tunel de ieșire decât mine, care să te readucă pe lumea/ asta cu picioarele pe pământ...” De semnalat ni se pare și eseul lui Al. Cistelecan Neveste simboliste, o evocare a poetei Claudia Millian, „precoce și la scris poezie, nu doar la măritiș”. Un amplu grupaj cuprinde texte ale romancierilor participanți la ediția din acest an a Colocviul romanului românesc: Radu Aldulescu, Gabriel Chifu, Petru Cimpoeșu, Nichita Danilov
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
autoarei indică zăgazurile de până atunci. De aici aerul poematic al stilului și frecvența procedeelor retorice, scriitoarea mizând mai mult pe discursiv decât pe sugestie, deși începuturile ei stau indiscutabil în strânsă legatură cu epoca de înflorire a poeziei noastre simboliste. Intențiile Hortensiei Papadat Bengescu merg însă mai curând spre luminarea adâncurilor inconștiente decât spre aproximarea lor prin mijloacele metaforei. Figurația e pusă în slujba demersului investigativ, introspectiv și mult mai puțin în slujba efectelor estetice. Dacă totuși textul produce impresia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dobîndi la "roata norocului", ne informează că se întoarce acasă "cu pușculița de ghips - / în ea să strîngem bani să plecăm pe altă planetă". Așadar imaginația d-sale precar reparatoare acoperă și nu prea intenția unei evaziuni de factură radical simbolistă. Patriarhalitatea relativă a tîrgului bănățean nefiind, precum cea a satului, decît o himeră, apare justificată apetența călătoriei spre o altă planetă, care ar putea fi poezia, "memoria ei necruțătoare" ori măcar veșmîntul ei compus din "petice de amintiri". Cum se
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină, acum, paradaisa s-a părăginit" (Iz). De la registrul indigen se trece, reminiscență a compensatoarei reverii simboliste, la unul exotic: "- Dragul meu, privighetoarea asta (căci astfel se traduce cuvîntul turc biulbiul) ar face bine să-și găsească vreun Don Ruy, seńor de Ruisenor, valsator de salsa sau latino, și să dispară, împreună cu el, în Sierra sau în
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
pustiul provincial și cu sentimentul zădărniciei, Dora este o idilă salvatoare, o rază de lumină și speranță. Amândoi sunt structuri bovarice, încrezătoare că iubirea este singurul sens nobil al existenței. Scriitorul învăluie idealismul erotic al protagoniștilor săi într-o estetizare simbolistă, impresionistă, mizând pe forme și culori, pe intensități variabile de lumini, pe estomparea contururilor și pe reverberațiile psihologice ale duratei interioare. În romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu scrie cu o artă proustiană (impresionismul psihologic) un subiect flaubertian (iubirea bovarică, dusă
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
care nu au/ fost iubite cîrpesc cu ochii lor cerul/ sfîrtecat de obsesii/ femeile care au fost iubite cîrpesc ciorapi biografii/ înnoadă la colțuri amănunte care se văd/ numai cu buricele degetelor" (Noaptea voastră). Continuînd un limbaj postexpresionist cu altoiuri simboliste (e mai aproape de Ion Caraion, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Ben Corlaciu decît de expresioniștii noștri rurali din generația ^60), Adrian Alui Gheorghe dă impresia a fi osîndit la a contabiliza exclusiv aspectul de coșmar al existenței. E neîndoios și o
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
În ceea ce privește "jocul lui Bacovia" m-a pus în rezervă afirmația lui Ion Pop referitoare la "valorificarea cu bună știință a unui depozit întreg de convenții literare". E drept că recuzita bacoviană este imediat recognoscibilă, că întâlnim la tot pasul clișee simboliste sau decadente, că la lectură impresia de artificialitate este covârșitoare, dar cu toate acestea nu cred că se poate vorbi la Bacovia despre o deplină conștientizare a convenției. La fel ca și incoerența și prozaismul din ultima perioadă, nici teatralitatea
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
vorbea Hugo Friedrich. Dintr-o asemenea perspectivă, pulverizarea eului bacovian ni se înfățișează în mod evident ca o consecință și nu ca o premisă fixată deliberat. Sunt însă întru totul de acord că Ion Minulescu trăiește mai puțin în realitatea simbolistă a epocii și mai mult în convenția ei, că Adrian Maniu încearcă o adevărată voluptate când vine vorba de a-și deconspira, parodic, propriile înscenări sau că, la reprezentații avangardei, deschiderea ludică capătă o importanță crucială. Cu precizarea că, în
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
și a metempsihozei, ocultismul, socialismul utopic, funcția spiritualist-simbolică a naturii, poza byroniană a semeției demonice, poza lamartiniană în peisaj, grandilocvența filosofantă a la Victor Hugo, picturalitatea exotică în felul lui Gauthier etc.), spre a nu mai vorbi de caracteristicile sale simboliste sau de rolul său, capital, de descălecător al modernismului autohton. Din nefericire (sau dimpotrivă!), conceptele literare n-au o precizie irefutabilă, iar speculația pe marginea lor e nu o dată un prilej de controversă și implicit de avansare a unor perspective
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
și arborele său genealogic (de facto, tot romantic), în care descifrăm "aventură, versatilitate, morgă aristocratică, inconformism, utopie a blazoanelor, veleități literare și politice, voluntarism, replica spectaculosului și orgoliul, orgoliul țeapăn". Un factor care întîrzie ecloziunea barocului macedonskian ar fi atracția simbolistă. Aceasta ar rămîne doar la o treaptă a gesticulației programatice, fără a afecta figura profundă a poetului. Contactul cu René Ghil a generat "bufonerii instrumentale", dar și... o nostalgie clasicistă, căci Macedonski îl apreciază pe Verlaine ca un "clasic", bardul
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
a gesticulației programatice, fără a afecta figura profundă a poetului. Contactul cu René Ghil a generat "bufonerii instrumentale", dar și... o nostalgie clasicistă, căci Macedonski îl apreciază pe Verlaine ca un "clasic", bardul francez nefiind, spunea el, "nici realist, nici simbolist, nici decadent, nici instrumentalist". Neputînd fi acceptat în optica exegetului decît pasager sau parțial romantic, simbolist, parnasian, Macedonski ar fi un barochist printr-o summa estetică a creației sale, prin aerul baroc al acesteia în totalitate: "Romantic ca fond spiritual
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
bufonerii instrumentale", dar și... o nostalgie clasicistă, căci Macedonski îl apreciază pe Verlaine ca un "clasic", bardul francez nefiind, spunea el, "nici realist, nici simbolist, nici decadent, nici instrumentalist". Neputînd fi acceptat în optica exegetului decît pasager sau parțial romantic, simbolist, parnasian, Macedonski ar fi un barochist printr-o summa estetică a creației sale, prin aerul baroc al acesteia în totalitate: "Romantic ca fond spiritual, clasicist în aspirație, parnasian în viziuni și modernist în intuiții, Macedonski face ca aceste moduri să
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
ține de experimente, eu le-aș spune mai în acord cu realitățile epocii, și care țin de expresie". "Formalismul" astfel înțeles are un caracter ambiguu, putînd fi progresist sau conservator. De exemplu "formalismul rus", șarjînd "o întreagă societate feudală întîrziată, simbolistă", ar fi "revoluționar", însă în alte împrejurări, "cînd, dimpotrivă, situația socială și istorică se află în mișcare, în profundă transformare, sau cînd progresele științei și ale tehnicii sunt în mișcare și în profundă transformare, poate deveni, din contră, o forță
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]