434 matches
-
care justifică interesul noțiunii, nu Însă fără a fi operat În prealabil o dublă critică. Prima se referă la literatura asimilaționistă, literatură de imitație născută dintr-o identitate de Împrumut, care a făcut să apară la Tropice fabuliști, parnasieni, romantici, simboliști, poeți „vrăjiți de muzele grecești”, astăzi căzuți În desuetudine și din care n-au mai rămas decât vreo câțiva adepți, nostalgici ai vechii școli. Creolitatea respinge așadar aceste contra-figuri literare, considerate lipsite de autenticitate. A doua critică este mai delicată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Arghezi și Liviu Rebreanu. Șunt cercetate și diferite aspecte din viața și opera lui Vasile Alecsandri, B. Fundoianu, Iosif Vulcan, Traian Chelariu, Samuil Vulcan, Al. Ștefanopol. În numărul 4 din 1971, Mircea Anghelescu susține o pledoarie pentru reconsiderarea liricii micilor simboliști. În același număr, Zaharia Macovei scrie despre Motivul poetic al fântânii, iar Radu Doina despre Mitul Electrei în teatrul elin. O serie de articole se referă la orientarea ideologică, estetică și culturală a revistelor „Vatra”, „Familia”, „Luceafărul”, „Cele trei Crișuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286167_a_287496]
-
ieșire conținute de aspirația spre ideal și transcendență. Văzând în artă singura cale de refacere a unității primare dintre om și întregul sacru, de care tehnica și excesiva civilizare îl îndepărtau, credea cu fanatism în misiunea poeziei sale. Primul nostru simbolist declarat, P. a transformat poezia în căutare superioară, desfășurată ca un delir obsesiv și muzical - „mistică înfiorare”, rugăciune, murmur, strigăt de spaimă. Ciclurile de poeme sunt construcții polifonice, cu laitmotive ce aduc la suprafață dureri ascunse. Emoția intelectualizată, senzațiile rafinate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
prin asta poet simbolist propriu-zis. Precursori ai simbolismului, Traian Demetrescu, Iuliu Cezar Săvescu îl vestesc doar prin unele note ale liricii lor, care în esență rămâne romantică în primul caz, parnasiană în cel de-al doilea. Ștefan Petică e însă simbolist prin însăși atitudinea lirică, prin sensibilitate, dacă nu și prin întreaga tehnică poetică. [...] Toate sau aproape toate notele definitorii ale versurilor lui Ștefan Petică sunt proprii și poemelor sale în proză. Pionier al acestei specii în literatura noastră, autorul Serenadelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
într-o naționalitate - bine ținut la Gândirea, ethosul începe cu Puncte de plecare. Sînt premisele unor bătălii, cum e de așteptat, cu literatura ce-și zice nouă, făcută din superficiu și din estetică, fără împămîntare. Oameni capricioși, bolnavi de toane, simboliștii sînt văzuți ca nepromițători. Firește, o perspectivă îngust- pro domo, pe care larghețea cu care Busuioceanu se mișcă printre epoci, națiuni și literaturi n-o poate izbăvi. Nici măcar punerea lui Davidescu la respect. Vorbind, însă, de o nouă religiozitate, care
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
i-au făcut pe artiștii Nabis să împărtășească o idee dominantă specifică de asemenea unei alte grupări artistice paralele temporar, mișcarea artistică Art Nouveau. O altă caracteristică comună ambelor grupări, Leș Nabis și Art Nouveau, era legătură lor strânsă cu simboliștii francezi. Folosirea cuvântului "Nabi" din ebraică, desemnând profet, nu este întâmplătoare întrucât "Leș Nabis" se considerau ei înșiși inițiați și deci deschizători de noi drumuri (ceea ce au și fost, într-un fel). Fiind inițiați, foloseau un anumit vocabular inițiatic. Spre
Les Nabis () [Corola-website/Science/302464_a_303793]
-
încă expansiv în conștiința publică. În 1970, în interviul dat lui Adrian Păunescu (și citat și în volum), Mircea Eliade se mira foarte tare că Bacovia este considerat un mare poet. El știa aprecierea din anii '30-'40 a unui simbolist original, dar întârziat. În sprijinul criticii tradiționale, dl. Theodor Codreanu desparte biografia de operă, dar în sens actual păstrează legătura și un determinism ușor, foarte nuanțat. Mai accentuate sunt despărțirea dintre universul imaginar al creației poetice și modelul receptării critice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deosebit". Bacovia deschide calea notației directe, concentrate, eliminând progresiv coordonate poetice ale limbajului modern standardizat. Cum spuneam, "proza", dimpotrivă, se liricizează, în spiritul poemului în proză sau al prozei poetice de coloratură simbolistă. Mai precis, poem în proză, ridicat de simboliști la rangul de formă literară ideală, ca aspirație spre sinteză și experiment, pe linia Aloysius Bertrand, Maurice de Guérin, Baudelaire, Mallarmé, Huysmans ș.a., iar la noi Macedonski, I.C. Săvescu, Ștefan Petică. În registrul simbolist sunt textele din Bucăți de noapte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lunii martie 1994, mai multe ziare pariziene anunțau moartea lui L., poet „francez de origine română”, găsit înecat în Sena. Primele texte poetice ale lui L. sunt încă marcate de o retorică grandilocventă, mascând cu greu „reziduurile” sentimentaliste ale ultimilor simboliști români. Dar în afara acestor ecouri perfect explicabile în climatul literar românesc al epocii, se observă, chiar și aici, utilizarea, cu o surprinzătoare ușurință, a ultimelor achiziții ale poeticii moderne. Tânărul L. își bazează discursul poetic pe deconstrucția sintaxei, pe reînnoirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
1913), iar comitetul de redacție în anii 1921-1928 îi include pe Elena Văcărescu, Simion Mândrescu, I. Bianu, Simion Mehedinți. Din noiembrie 1915 își modifică titlul și subtitlul, numindu-se „Ilustrațiunea. Revistă lunară enciclopedică”. I.n. întrunește condeie de diverse orientări, de la simboliști ca Al. Macedonski și I. Vinea până la tradiționaliștii N. Iorga și V. Voiculescu. Colaborează cu versuri Riria (Adela Xenopol), N. Mihăescu-Nigrim, G. Bacovia (Pulvis, Seară tristă, Serenadă), Cridim, Mircea Demetriade, D. Karnabatt, Ioan I. Pavelescu, I. Gr. Periețeanu, Mihail Sorbul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287531_a_288860]
-
poetice cuprinse în Diafane și Turnul de fildeș (1929); sonetele sale cultivă motive specifice clasicismului, îmbinări ostentativ galante de sorginte preromantică, reverii în spații proprii romantismului, sonorități dense, contururi delicate și rezolvări estetizante frecventate de parnasieni, imagistică intensă, definitorie pentru simboliști. Prin dominanta rațională, care elimină efuziunile, exuberanțele și improvizația, C. rămâne el însuși un emul al lui Heredia sau al lui Rostand. Această dominantă, flancată de contemplarea sarcastică a vieții, asigură poeziei sale o notă de particulară subtilitate și își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
Țara noastră”, „Hyperion” ș.a. Publică două cărți de versuri, Spleen (1930) și Nemesis (1936), reluate în antologia Cântecul spiralelor (1969), unde adaugă un grupaj de poezii „din periodice și inedite”, datate între 1936 și 1961. A semnat și Ecaterina Catrinaru. Simboliștii sunt modelele indubitabile ale poeziei scrise de S., pentru care tristețea, dezolarea, singurătatea, inutilitatea, nevroza constituie note definitorii. Orașul, „abator, sanctuarul umanității carnivore” (Civilizație) sau „Oraș sepulcral, cu toamne târzii,/ Cu lungi bulevarde,/ - Grele cascade, / De melancolii” (Provincială), accentul pus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
puțin studiați autori englezi, deși este recunoscut de critica modernă ca unul dintre primii inițiatori ai unei "revoluții sinestezice", definitivate ulterior de John Keats și P. B. Shelley, și continuată în parte de poeții prerafaeliți, folosită în mod fundamental de simboliștii francezi, și în secolul al XX-lea sublimată cel puțin în următoarele poetici: 1) imagismul - imaginea poetică în calitate de esență intuitivă (cf. Hulme), poemul unific; 2) vorticismul - imaginea poetică drept forță în acțiune sau o întreagă lume de energii în mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
-i deopotrivă pe Antici și pe Moderni, ciclicitatea istoriei care face din moderni clasici sau care duce la o relativizare continuă a celor doi termeni ce vor căpăta de fiecare dată denumiri diferite în funcție de context (clasic vs. romantic, romantic vs. simbolist, tradiție vs. avangardă etc.), ideea colaborării între tradiție și inovație, colaborare care devine obligatorie în procesul creației, căci nimic nu se naște fără trecut, suspendat într-o dimensiune atemporală.95 Acest conflict literar al secolului al XVII-lea generează, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o pretinde cunoscută de "cei ce se îndeletnicesc cu astfel de articole măcar ca antrenare sportivă". De aici, o întreagă pledoarie pentru creația neînregimentată și pentru înțelegerea poeziei dincolo de materialitatea sa grafică. Textul reprezintă, de asemenea, un atac direct la adresa simboliștilor care încearcă să toarne arta în tipare fixe. Discursul se întemeiază, ca de fiecare dată, pe adevăruri general valabile: "(...) simbolul există decând cu omul; e-n natura celui ce exprimă să simbolizeze." Extrem de rar, Arghezi recurge la citate ca argumente
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Drept de cetate tuturor cuvintelor inclusiv celor în zdrențe. Nu printr-un proces de jonglerie verbală sunt posibile revelațiile fundamentale, ci printr-o răsturnare decisă a locului comun, pentru ca rezonanțele să devină altele, cu un alt suport semantic. Diferit de simboliștii de tip muzical, de verlaineenii preferând expresia difuză, "solubilă în aer", poetul Cuvintelor potrivite aspiră, dimpotrivă, să dea corp vagului, să materializeze inefabilul, regândind, distilând și personalizând, făcând sesizabilă rotația aștrilor interiori. Alte motivații vin în sprijin: Am căutat cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
creațiilor debussyiste. Iar aceasta va decurge din abandonarea structurii formale construite pe baza dualismului tematic și aplicarea unei tehnici componistice non-dezvoltătoare, în care avansarea se bazează în mod frecvent pe repetițiile aproximativ invariabile ale aceleiași entități motivice. Cercurile mondene ale simboliștilor literari de la sfârșit de secol vor reprezenta un mediu propice de întreținere a comunicării și interrelaționării dintre arte, reunind artiști consacrați ai timpului, precum Stéphane Mallarmé, Paul Valéry, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine sau Auguste Rodin. Acestora li se va alătura
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și dinamici reduse, aspecte care conduc la o estompare semnificativă a imaginilor sonore. În acest fel, asistăm la o concentrare a simțurilor, în care auditorul este îndemnat să descopere sensul spiritual al misterului nerostit, acel suprem „inexprimabil” explorat de poetica simboliștilor. Adoptând ideea de timp suspendat, inițiată de principiile filosofiei orientale, Debussy impune o cvasi-imobilitate a timpului muzical printr-un discurs expozitiv, non dezvoltător, care prin formulările sale repetitive se abate de la tradiționala dialectică tematică. Aprecierea pentru „divinul arabesc” al muzicii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Din mișcarea intelectuală de la noi și în străinătate”, prin conferințele V.n., inaugurate în 1909 și prezentate rezumativ în revistă, ajung să fie receptați, puși în discuție și antrenați într-o largă panoramă a liricii noi precursori ai curentului (Charles Baudelaire), simboliștii francezi (Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Jean Moréas, Gustave Kahn, Francis Viellé-Griffin, Henri de Régnier), belgieni (Maurice Maeterlinck, Georges Rodenbach, Émile Verhaeren), maghiari (Ady Endre, S. Kémeny). Ovid Densusianu consacră studii ori medalioane unor poeți pe care îi prețuia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
limitată, dar cu o bună cunoaștere a epocii, pe Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Paul Valéry (poezie „ghețoasă”, detașată, sinteză de mallarméism, simbolism și clasicism), îl compară pe Marcel Proust cu Honoré de Balzac (în defavoarea celui dintâi, deși acesta e urmașul simboliștilor prin „legătura tainică a gesturilor cu viața interioară și o nesfârșită sugerare de impresii”), în teatru remarcă stilul prețios, dar elegant al lui Jean Giraudoux, iar la Jean Cocteau evidențiază un lirism „pervertit” de modernism. Dar „revoluția simbolistă” era urmărită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Redundanța motivelor și a simbolurilor l-a făcut pe Dumitru Micu să sublinieze că poeții de aici se vor diferenția în funcție de rolul conferit decorului: „cadru” al emoției sau „însuși modul stării sufletești, al atmosferei interioare”. Când trăirea e sinceră, pentru simboliști concretul lui hic et nunc devine o scenă, o mască dincolo de care domnește nevăzutul, misterul, absolutul - unica realitate către care ei țintesc. Cuvinte și imagini încărcate de fascinația analogiilor și puncte de sprijin în transcenderea aparenței formează în poezie rețele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
capătul căruia antitezele se armonizează. Întreaga poezie a lui C. D. Zeletin e un inefabil joc al antitezelor. Andaluzia, care dă titlul celui de al doilea volum, e cetatea transparenței, nicicum un tărâm exotic, ca în călătoriile romanticilor sau ale simboliștilor. În limbaj lupascian, călătoria zeletiniană este contradicțională: "Când împânzire / și când reducere, / pururi sosire, / pururi ducere" (Andaluzia). Sau în alt poem: "O, pentru ce atâta mângâiere, / ce crește-n oare-n toate câte scad?" (Elegie la casa din pădure). Din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian. Căci, alături de Misterioasa crimă din comuna Buștenari sau de Poem ultragiant, se găsesc - în volumul Poemul invectivă (1933) - și Poemul marinarilor venerici și al femeii depravate, Balada ucigașului, Gheorghiță cismarul ș.a. Epatarea practicată de simboliști și retorica teribilă avangardistă sunt în fapt bine topite într-o atitudine romantică, disimulată, din oroare de clișee „poetice”. Dar marea literatură specifică acestui autor începe odată cu revelațiile reportericești, străbătute de o infinită generozitate și de o simbolică poetic-umană, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
moderniștilor”, contra celor de la „Vieața nouă”, contra lui Duiliu Zamfirescu, a lui E. Lovinescu (mai ales când acesta reclamă „intelectualizarea” producției literare românești), a lui Al. Macedonski (Se mișcă fosila!), împotriva „minulescianismului” ori a susținătorilor legitimității, la noi, a curentului simbolist etc. Sunt atacuri cărora li s-a reproșat, chiar în epocă, caracterul „rudimentar”, forța lor, asigurată de vehemență, de violența limbajului fiind, totuși, incontestabilă. Concomitent, criticul de la „Ramuri” dă expresie admirației față de „literatura de preoți luptători” a ardelenilor, față de poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
că rafinamentul, complexitatea de simțiri, caracteristice sensibilității moderne, duc în poezie la complicație artificială și la prețiozitate și recomandă apropierea de trecut, „de natural, de simplu, de clasic”. Este elogiat Paul Verlaine, poetul genial al nevrozei, care depășește orice catalogări: simbolist, decadent, instrumentalist. O prezentare interesantă, prin filiațiile parnasiene pe care le stabilește, face C. Cantilli la un volum al lui Al. Macedonski, Bronzes. Tot el ține cronica sportivă și publică un reportaj narând aventura „velocipedică” a sa și a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]