434 matches
-
elaborată a unui univers decantat spre a urmări ce se petrece înaintea "înghețării sufletului" în perfecțiunea formei. Spre deosebire de parnasianism, simbolismul nu este preocupat de aspecte legate de perfecțiunea formei, ci de realizarea sugestiei. În aceastăaccepțiune, strict literară, eu înclin înspre simboliști, tot așa cum între cei trei tenori celebri (Plácido Domingo, José Carreras si Luciano Pavarotti), îl prefer pe Luciano Pavarotti pentru patosul vocii, chiar dacăeste cel mai puțin cultivat tehnic dintre cei trei. Nu ceva perfect măatrage, ci mai degrabă sugestiv
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să fie frumoasă, că moartea este
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
Alexandru Rosetti, cât și de profesori. În clasa a-VI-a este declarat primul la un concurs al „Gazetei matematice”, dar mediocru la celelalte materii. Tot în această perioadă este atras și de literatură. Iubește pe Eminescu, este sedus de simboliștii francezi și de Edgar Poe cu „Povestirile lui grotești...” Urmează cursurile Secției de Matematică de la Facultatea de Științe din București, cu profesori ca Țițeică, Lalescu și Pompei, dar nu neglijază nici literatura. Publică prima poezie, „Ființa”, în „Literatorul” lui Macedonski
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
noastră literatură mai ales printr-un vers impecabil de natură pur plastică. Nimic fluid și solubil, nimic muzical, ci totul aspru, dur; poezie de blocuri granitice înfipte solid într-o construcție ciclopică; poezie fără mister,cu largi acorduri împietrite...Și simboliștii l-au folosit uneori ca pe un focar de sugestiune; simbolul nu trebuia însă privit ca un element caracteristic al simbolismului. În urma procesului natural de intelectualizare și de științism al epocii noastre s-ar putea întâmpla ca,sărăcit în izvoarele
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
vrea îndrumător de școală și 9 înființează un obscur Cenaclu „Junimea”, care, cu tot zgomotul pe care încearcă să-l facă, trece aproape neobservat. Doar revista „Luceafărul” (1880 - 1919) iese din „devălmășie”, de numele ei fiind legat primul val al simboliștilor. Dar, mereu necugetat, de un egocentrism maladiv, după o lectură în Cenaclul „Junimiiˮ și relații protocolare cu Titu Maiorescu, Macedonski îl atacă vehement, ca și pe Alecsandri, de altfel, pentru că a acceptat Premiul Academiei (1882). Însă cea mai crudă nedreptate
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
de Decembrie, punând în lumină o dimensiune biografică și literară unică, în care viața și opera se întrepătrund, se intercondiționează și se completează, creionând, într-adevăr, profilul celui mai important „opozant” al lui Eminescu în epocă, precum și a celui dintâi simbolist și teoretician al simbolismului românesc. Credem că, după ampla monografie al lui Adrian Marino, ca și a paginilor dense și comprehensive ale lui Călinescu, Vianu, Vladimir Streinu, Caracostea sau Mihai Zamfir - ca să cităm doar câțiva dintre exegeții lui Macedonski -, cartea
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
acum începe mitul eminescian care a operat o alchimie profundă, transformând figura poetului, a gazetarului, în geniul de mai târziu, singurul geniu tutelar al românilor. Acum începe epoca Eminescu după Eminescu, punând sub auspiciile lui toată poezia de după el, de la simboliști la moderniști și post moderniști. ION IONESCU-BUCOVU Referință Bibliografică: MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 916, Anul III, 04 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
nepermis de nume. Nu, eu urmăresc o idee. Nu-mi place pumnul în poezie. Asta nu înseamnă că Beethoven nu este cel mai mare compozi- tor, dar Ceaikovski, Chopin, Schubert ș.a. îmi sunt mai dragi. În poezie mă plictisesc și simboliștii - postsimboliști, dar și toboșarii, cum se dorea Beniuc,un poet care avea totuși talent. Cred că poezia chineză, indiană, japoneză ar putea influența în continuare evoluția poeziei actuale. Altfel riscăm să cădem în vulgaritatea poeziei tip wrap, rock, hip-hop, Coca
MICROESEU DESPRE ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370409_a_371738]
-
risipă e-n toate” (Risipă). Latura olfactivă nu este deloc una de ignorat, în lirica artistei făcându-și loc aromele de lăcrămioare, busuioc, liliac, crini, caprifoi etc, observație care imediat îl duce cu gândul pe lector la binecunoscutele poeme ale simbolistului Dimitrie Anghel, cel supranumit și ,,poet al florilor”. Dar ademenitoare nu sunt doar miresmele, ci și anotimpurile care le poartă cu sine, vara, de pildă, fascinând cu ,,ploi calde și mult soare”, cu ,,cireșele ei coapte” ori cu ,,parfum de
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
ce deopotrivă-l vrem, Mă plânge!...Altfel, te bluestem! Receptarea lui Baudelaire în România pătrunde destul de timpuriu în literatură. Primul care se oprește asupra operei lui a fost Titu Maiorescu, îndemnând pe Eminescu și Caragiale să traducă din el. Apoi simboliștii ieșiți de sub autoritatea lui Macedonski îl citesc în original. Atitudini lirice, metafore, versuri trec de la Baudelaire în poeziile splendidei generații a lui Ion Minulescu,după care la Arghezi și Bacovia. Volumul lui Ion Pillat tradus din Baudelaire ni-l aduce
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
de băutură magică, apă vie, care ne scoală din morți. Constrângea vesului care încorseta ideile a fost luată de patima inimii care delirează liber. Lirismul în poezia de azi, liberă de încorsetări, capăta aspecte tragice, trece prin Baudelaire, prin toți simboliștii, prin postmoderni. De altfel de la Baudelaire încoace poezia universală si cea românească a adus acel plus de inefabil care i-a lipsit lumii, a scos din marasmul sufletului toate agnoasele umanității și le-a pus pe scena vieții: iubirea, neliniștea
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
de lei/ Liliacul nu mi-l iei./ Poți să-mi dai tu mii și sute/ Liliacul nu-l poți rupe./ Toată vara n-a plouat/Am muncit de l-am udat.” În literatura franceză liliacul apare în operele scriitorilor romantici, simboliști, suprarealiști etc. Scriitorul romantic Alfred de Musset în poemul-cântec „Bonjour Suzon” îi atribuie liliacului valențe diferite, acesta fiind un simbol al frumuseții feminine, inocenței, purității, al tinereții, bucuriei, al posibilității de retrăire a unei minunate povești de dragoste. În poemul
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să fie frumoasă, că moartea este
MARIN PREDA , LA 34 DE ANI DE LA MOARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350720_a_352049]
-
melanj nepermis de nume. Nu, eu urmăresc o idee. Nu-mi place pumnul în poezie. Asta nu înseamnă că Beethoven nu este cel mai mare compozitor, dar Ceaikovski, Chopin, Schubert, ș.a. îmi sunt mai dragi. În poezie mă plictisesc și simboliștii - postsimboliști, dar și toboșarii, cum se dorea Beniuc, un poet care avea, totuși , talent. Cred că poezia chineză, indiană, japoneză ar putea influența în continuare evoluția poeziei actuale. Altfel riscăm să cădem în vulgaritatea poeziei tip wrap, rock, hip-hop, Coca
PUMNUL ŞI PALMA de BORIS MEHR în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359786_a_361115]
-
devine Galateea și iubitul Pygmalion. Adrian Botez își simte ființa îndrăgostită plămădită din cântec de privighetoare și din gingășia și parfumul florilor. Cristina Ștefan scrie în stilul avangardiștilor, împletește metafore precum „mosorul roșu” (viața) sau „papiota roșie” (iubirea) cu sinstezia simboliștilor. Ioan-Adrian Trifan își vede iubita-iubire plămădită din chiar lumina lunii proiectată în dimensiuni și forme statuare pe culmi atât de înalte, încât diafanul înger uman adună de pe cer stelele risipite. Paula Romanescu este cuprinsă de speranțe și emoție în așteptarea
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
motivat decizia profesoara Adela Stan. Cristian Tudor Popescu: „Această doamnă profesoară a făcut un gest minunat, un gest cultural” „Doamna profesoară poate fi acuzată că e interesată de poeți simboliști francezi și nu de poeți români, că avem și noi simboliștii noștri. Da' ce, Macedonschi nu e bun, Minulescu nu e bun? Și în ultimă instanță, Bacovia? (...) Dincolo de rezumatele cretinoide pe care elevii le învață pe de rost ca să dea la Bac și săracul elev nu știe ce e simbol habar
Profesoară de limba română, sancţionată după ce a recomandat elevilor un film în care apar scene gay () [Corola-blog/BlogPost/339027_a_340356]
-
simbol habar nu are care e esența ideei de simbolism. Doamna profesoară a încercat să le aducă mai aproape această idee. (...) Simbolismul înseamnă stări nevrotice, isterie, consum de droguri, de alcool, o viață tot timpul la limită, tensionată cu care simboliștii sperau să își câștige inspirație. Pe nimeni nu a făcut geniu nici alcoolul, nici drogurile, nici sifilisul, foarte mulți din acești poeți au dus o viață intensă și cu multe aspecte”, a spus jurnalistul Cristian Tudor Popescu, la Digi24. „Această
Profesoară de limba română, sancţionată după ce a recomandat elevilor un film în care apar scene gay () [Corola-blog/BlogPost/339027_a_340356]
-
lui Eminescu. Astfel, poezia Ecou de romanță amintește de De ce nu-mi vii?, poezia Din liră poate fi apropiată de Și dacă, iar Regret, de Pe lângă plopii fără soț. În timp ce la romanticul Mihai Eminescu, „Vom adormi sub înaltul, vechiul salcâm”, la simbolistul Bacovia, iubiții vor adormi înstrăinați prin cimitire, în timp ce toamna va plânge peste ei, ca în Să ne iubim. Jalea erotică este absolută și poetul nu găsește în sentimentul iubirii izvorul tămăduirii, al împăcării, așa cum se exprimă în Din liră. Asemenea
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
lui Eminescu. Astfel, poezia Ecou de romanță amintește de De ce nu-mi vii?, poezia Din liră poate fi apropiată de Și dacă, iar Regret, de Pe lângă plopii fără soț. În timp ce la romanticul Mihai Eminescu, Vom adormi sub înaltul, vechiul salcâm, la simbolistul Bacovia, iubiții vor adormi înstrăinați prin cimitire, în timp ce toamna va plânge peste ei, ca în Să ne iubim. Jalea erotică este absolută și poetul nu găsește în sentimentul iubirii izvorul tămăduirii, al împăcării, așa cum se exprimă în Din liră. Asemenea
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
sau Simptomatologia sănătății», Baia Mare, 2006 îți poartă numele. Ambele au titluri extrem de interesante. Ai vrea să le explici cititorilor noștri cum și de ce ai ales să vorbești despre optimismul unui pesimist? Ce răspunsuri te aștepți să descopere cititorul în dreptul acestui simbolist pur, care a fost Bacovia, după ce parcurge cartea ta? - La „cum și de ce”, răspunsul este: întâmplarea. N-am vorbit despre optimismul unui pesimist, ci despre optimismul unui optimist care nu știa că e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
simbolist pur, care a fost Bacovia, după ce parcurge cartea ta? - La „cum și de ce”, răspunsul este: întâmplarea. N-am vorbit despre optimismul unui pesimist, ci despre optimismul unui optimist care nu știa că e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
sau Simptomatologia sănătății», Baia Mare, 2006 îți poartă numele. Ambele au titluri extrem de interesante. Ai vrea să le explici cititorilor noștri cum și de ce ai ales să vorbești despre optimismul unui pesimist? Ce răspunsuri te aștepți să descopere cititorul în dreptul acestui simbolist pur, care a fost Bacovia, după ce parcurge cartea ta?- La „cum și de ce”, răspunsul este: întâmplarea. N-am vorbit despre optimismul unui pesimist, ci despre optimismul unui optimist care nu știa că e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
simbolist pur, care a fost Bacovia, după ce parcurge cartea ta?- La „cum și de ce”, răspunsul este: întâmplarea. N-am vorbit despre optimismul unui pesimist, ci despre optimismul unui optimist care nu știa că e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
a unui univers decantat spre a urmări ce se petrece înaintea "înghețării sufletului" în perfecțiunea formei. Spre deosebire de parnasianism, simbolismul nu este preocupat de aspecte legate de perfecțiunea formei, ci de realizarea sugestiei. În această accepțiune, strict literară, eu înclin înspre simboliști, tot așa cum între cei trei tenori celebri (Plácido Domingo, José Carreras si Luciano Pavarotti), îl prefer pe Luciano Pavarotti pentru patosul vocii, chiar dacă este cel mai puțin cultivat tehnic dintre cei trei. Nu ceva perfect mă atrage, ci mai degrabă
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]
-
și distrugere. Cu ochii minții o văd pe Ioana d’Arc arsă pe rug, îi văd pe Harap-Alb și tovarășii lui închiși în camera incinsă, văd berbeci pregătiți haiducește la proțap, văd varul arzând în cuptoare, văd florile carbonizate ale simboliștilor, îmi amintesc de incendii devastatoare și de flăcările iadului, mă gândesc la scânteile inspirației. Mă întreb care din aceste funcții să-i fi atras pe acești oameni din care unii stau în picioare lângă foc, alții jos pe iarbă, alții
SĂRBĂTOAREA BUJORULUI DE MUNTE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343493_a_344822]