344 matches
-
muntele și marea, soarele și azurul, dar și iarba și grâul, toate acestea exaltate cu sentimentul panic al contopirii, probabil catalizat de Lucian Blaga. Despre marele poet, a scris o carte situată, ca factură, între reconstituirea biografică pozitivistă, comentariul critic simpatetic și eseul „poematic-filosofic”, considerat de B. încă necesar într-un moment (1970) de redescoperire euforică a „orizonturilor blagiene”. Cartea conține interesante sugestii interpretative, însă partea cea mai rezistentă se referă la anii lugojeni ai poetului (1924-1926) și la raporturile lui
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
medicului, dar care sunt ajutate de cultura literară. Transpunerea aceasta imaginativă (R. Dymond, 1949; F. Massarik, 1959) este o tentativă de a “înțelege” activitățile altora care nu sunt imediat inteligibile; dar o adevărată înțelegere o realizează prin simpatie (sau atitudine simpatetică) și este o participare (Bergson). Schematizând, am putea spune (W. Musta, 1964) că o parte a ego-ului trebuie să fie angajată în procesul empatic (“introduc” persoana în mine și mă identific cu ea) în timp ce altă parte menține distanța și “supraveghează
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Psihoterapeutul își asumă, în măsura posibilului, punctul de vedere intim al pacientului: percepe lumea așa cum o percepe pacientul, îl percepe pe pacient așa cum se vede pacientul însuși (sau cum ar dori să fie) și comunică pacientului ceva din această înțelegere simpatetică. Scopul metodei este de a obține întărirea eu-lui și apropierea sa de idealul personal prefigurat. Analiza existențială (Daseinsanalyse) și psihoterapia Analiza existențială pune în evidență, la anumiți subiecți, coexistența a două “lumi” diferite sau a două “existente”: autentică și inautentică
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
trebuințelor sale primare. b. Modificări accentuate ale vieții afective și ale voinței. Dintre aceste modificări, cu un puternic substrat ereditar, menționăm: toleranța foarte scăzută la frustrare; o pronunțată labilitate afectivă; un potențial agresiv ridicat; indiferență afectivă (absența emoțiilor altruiste și simpatetice). Ă Se știe că sentimentul de frustrare exprimă starea noastră de disconfort în raport cu o trebuință sau aspirație care, din diferite motive, nu a fost satisfăcută. Spuneam cu altă ocazie (1979, pp. 17-20) că oamenii au diferite praguri de rezistență la
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Împărțit Între ai noștri și ai lor, Între cei absolut răi și cei absolut buni. Autoarea dezvoltă pe larg, În baza unei documentații inedite și a analizei discursului eugenic cu unelte foucaultiene, argumentele legate de faptul că legionarii au fost simpatetici față de astfel de idei care sprijineau interesele lor pentru statul etnocratic. Dar dezvoltă și argumentele și dovezile care atestă faptul că eugeniștii autoasumați nu au făcut parte din mișcarea legionară, fiind interesați de ceea ce ei considerau că este obiectivitate științifică
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
proprietatea de a nu se demoda niciodată. Μ Când oamenii comunică, fac, se știe, nu numai un schimb informațional, ci și unul energetic: acesta nu este cu nimic mai puțin important decât primul, mai ales atunci când are loc un schimb simpatetic (adică unul bazat pe un transfer de energie pozitivă). Μ Există două feluri de răutate: una de tip reacțional, care este episodică, manifestându-se, de exemplu, ca un răspuns reflex la răutatea altuia, și o răutate congenitală (sau de structură
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o alta, care ezită între reportaj și jurnal de călătorie, Anul trecut în Calabria (2002). În 2002 a fost distins cu Premiul „Octav Șuluțiu”, decernat de revista „Familia” . Stilist remarcabil, excelent observator al vizibilului, adevărat maestru al descripției sugestive și simpatetice, subtil iscoditor al percepțiilor și senzațiilor - îmbogățite prin revelarea haloului lor de conotații subiective, asociativ-biografice ori culturale -, M. vădește în primele cărți înclinația către construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu deficit de epică și aventură. Există aici
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
de mari proporții Frunze de dor (1957), dar și mai târziu, cu deosebire în romanul Clopotnița (1972), cea mai importantă scriere a sa, D. cultivă aproape fără excepție un principiu baladesc, narațiunea fiind intens colorată de atitudinea emoțională, de atașamentul simpatetic fată de protagoniști. Autorul și personajele pe care le creează constituie o unitate plasmatică, actul identificării absolute făcând dovada apartenenței la un univers autarhic. Raportat la epocă, lirismul lui D. își vădește rosturile polemice: este expresia personalității omului, până atunci
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
mai opulentă și ramificată rodind din sevele extrase din literatură.” Oficiul critic este deschis „impregnării poetice”, căci „expansiunea duhului intelectual este echilibrată de infuzia lirică”. G. pledează, pe urmele lui E. Lovinescu, pentru critica „spontană”, întemeiată pe intuiție și spirit simpatetic. Fără a le respinge cu totul, criticul nu agreează excesul de pozitivism al metodelor critice mai noi, care amenință să atragă actul exegetic în capcana sterilității, îndepărtându-l de obiectul său, și care pun între paranteze identitatea criticului, supunând-o
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
genetic al sufletului românesc”. Totodată, observă că numeroase dintre povestirile și romanele lui Sadoveanu reflectă amurgul feudalismului, intersectat cu „formarea mediului orășenesc burghez” (de exemplu, Venea o moară pe Siret). R. s-a ocupat în câteva rânduri, cu aceeași atitudine simpatetică, și de critici. Trei sunt personalitățile care i-au reținut atenția în mod deosebit: G. Ibrăileanu, Paul Zarifopol și G. Călinescu. Mărturisește că întâlnirea cu Ibrăileanu, acel „spiritus rector” al „Vieții românești”, a fost cel mai important eveniment din viața
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
esența creației artistice, clasificând tipurile ei în trei categorii, după cum în sufletul creatorilor, ca și în structura operei lor se concretizează tensiunea generatoare. S-ar afla, așadar, în diversitatea fără sfârșit a metomorfozelor istorice ale artei, următoarele tipuri fundamentale: unul simpatetic, altul demoniac-echilibrat și, în fine, ultimul, demoniac-anarhic, redenumit ulterior demoniac-expansiv. Opera de artă ar fi produsul unei anume opoziții față de pulsiunile inconștientului amenințând cu instalarea haosului existențial. Creația restabilește o ordine, un echilibru, după cum tensiunea lăuntrică generatoare poate fi mai
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
a formelor și viziunilor artistice va fi ulterior extinsă asupra genurilor literare în altă carte, Estetica poeziei lirice (1937). Fără a se gândi la o suprapunere totală, ci doar la o concordanță esențială, R. socotește genul liric reprezentativ pentru tipul simpatetic, cel epic pentru tipul demoniac-echilibrat și cel dramatic pentru tipul demoniac-expansiv. Specificul poeziei e raportat la capacitatea ei de a exprima fondul eului originar sau logosul lui „viu, proaspăt, ferit de primejdia rigidității, caracteristică abstracțiunilor” și care dă seama de
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
în două cercetări folcloristice, Le Sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine și Viziunea lumii în poezia noastră populară (1967). Dacă prima accentuează caracterul contemplativ al folclorului poetic românesc și include creatorul popular în categoria temperamental-estetică a tipului simpatetic, cealaltă urmărește evoluția liricii noastre folclorice „de la resemnare la acțiunea creatoare”, cum sună chiar subtitlul ei. Sunt identificate și aici trei tipuri reprezentative pentru spiritualitatea românească, așa cum apar ele în câteva capodopere: homo contemplativus în Miorița și Ciobănașul, homo activus
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
unii autori - inclusiv C.D. Batson, figura proeminentă în domeniu - folosindu-l interșanjabil cu cel de „simpatie” (a se nota că, în literatura de specialitate, „simpatie” nu înseamnă doar că cineva este „simpatic”, ci ar desemna o nuanță în sensul românescului „simpatetic”). Rezonabil mi se pare ca, dincolo de multiplele înțelesuri atribuite, să relevăm dimensiunile principale ale conceptului (Baron și Byrne, 2000): - dimensiunea cognitivă, care înseamnă că ești capabil să înțelegi ce simte o anume persoană și de ce; - dimensiunea afectivă, ceea ce presupune că
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
1995, redactor-șef al Editurii Arc. Scrie cronici despre literatura contemporană, articole de sinteză referitoare la fenomenul literar basarabean și la literatura română clasică, în care se relevă ca un bun diagnostician și un comentator critic inteligent; cultivă o formulă simpatetică, poetică, având o dominantă eseistică. Portretist de excepție, L. este fenomenologul optzecismului în antologia Portret de grup (1995) și al creației poeților din epoca Eminescu în antologia Poeți de pe vremea lui Eminescu (1990). Antologii: Poeți de pe vremea lui Eminescu, Chișinău
LUNGU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287921_a_289250]
-
povestite despre comportamentul său, unele atestând spiritul fantasmagoric al poetului, mistificarea pe care o cultiva. Despre Ovid Densusianu, căruia îi face un delicat portret, completat și cu relatările din capitolul Revista „Vieața nouă” și cercul ei, memorialistul vorbește cu devoțiune. Simpatetică este și evocarea lui Ion Minulescu, dar alte apariții - Titu Maiorescu, B. Delavrancea, Emil Isac, Lucian Blaga - sunt mai palide. Și Figuri universitare (1967) este o culegere de portrete, inserate pe fond memorialistic, mai pregnante fiind „personajele” G. Bogdan-Duică, C.
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
umanității din om. Între robia corpului și libertatea spiritului, omul, ființă cosmică prin origine și destin, îmbogățește fizionomia universului cu lumea valorilor (Essai sur la condition humaine, Permanențele clepsidrei. Încercare asupra întrebărilor ultime). Cum numai poezia poate da expresie trăirii simpatetice a întregii varietăți a existenței, la mijloacele ei recurge și B. în eseul Popas în lumină, viziune poematică a metamorfozelor eului traversând imaginar spațiile galactice, regnurile și istoria într-o adevărată beție a cunoașterii. Un eu plin, jubilativ, care își
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Lucian Blaga și simbolistica prozei lui Kafka. Cea mai substanțială contribuție e cea din capitolele dedicate filosofiei, unde gândirea lui Blaga e considerată din interior, cercetată, cu ochi de expert, în principalele ei articulații. Modul de abordare dezvăluie o vibrație simpatetică, o iubire intelectuală ce nu exclude sesizarea unor contradicții, inconsecvențe, imprecizii și, nu în ultimul rând, rezerva față de terminologia excesiv poetizantă. De altfel, exegeta opinează că Blaga nu a construit un sistem filosofic, integrându-se mai curând categoriei gânditorilor „cu
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
relație prin care Eul meu se deschide către Tine, sau către Voi, ocolind În felul acesta presiunile interioare care se exercită asupra lui. Relația dintre un Eu și un Tu este o relație de Întâlnire și de apropiere, o relație simpatetică, dar ea este concomitent și o relație de reciprocitate a dorinței fiecăruia, prin care două Euri diferite Între ele se afirmă unul prin celălalt. Întâlnirea nu este numai descoperirea celuilalt, ci și o Împlinire de sine, Întrucât, prin Întâlnire, fiecare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
două existențe individuale se Întâlnesc și, completându-se, formează o existență comună, unică. Completarea este condiția echilibrului, a siguranței, a progresului, care asigură stabilitatea și durata existenței. Dacă existența individuală este fundamentată pe autoconservare, existența comună este fundamentată pe atracția simpatetică și pe completarea reciprocă. Persoana nu poate fi singură. Orice existență singură sfârșește tragic. Persoanei, ca și existenței acesteia, le sunt permanent necesare condiții noi, care să le Întărească, să le Îmbogățească și să le dezvolte. Ori acestea sunt oferite
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În mod simbolic, imaginea paternală prelungită sau absentă din familia lor de origine. Un rol important În formarea Eului personal revine În această perioadă persoanei educatorului care este modelul elevilor. Între elevi și educatori trebuie să se realizeze o relație simpatetică și intelectuală, pozitivă și stimulantă. De ea depinde motivația pentru școală sau, dimpotrivă, atitudinile de respingere, de refuz ale elevilor. Ambele vor avea influență În viitoarea adaptare și integrare socială a acestora. că Eul social este Eul care se formează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesta, o relație de tipul Eu - Tu, atât de Întâlnire și comunicare, cât și de intimitate morală și afectivă. În cazul milei, se constituie un spațiu emoțional care va include două persoane: cel care cere și cel care dă. Relația simpatetică Sentimentele morale mai sus descrise apar și se dezvoltă În cadrul relației dintre două persoane, sau dintre o persoană și un grup de persoane. Ea este un tip particular de relație și comunicare cu un dublu caracter, psihologic și moral. Din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoană și un grup de persoane. Ea este un tip particular de relație și comunicare cu un dublu caracter, psihologic și moral. Din aceste considerente, și datorită faptului că la baza acestei relații stau problemele morale ale persoanelor respective, relația simpatetică reclamă anumite condiții. Acestea presupun următoarele aspecte: persoanele angajate În relația simpatetică, spațiul de acțiune simpatetică, modalitatea particulară de a relaționa a persoanelor implicate. Persoanele angajate În relația simpatetică sunt Eu și Tu, sau Eu și El. Fiecare dintre aceștia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
relație și comunicare cu un dublu caracter, psihologic și moral. Din aceste considerente, și datorită faptului că la baza acestei relații stau problemele morale ale persoanelor respective, relația simpatetică reclamă anumite condiții. Acestea presupun următoarele aspecte: persoanele angajate În relația simpatetică, spațiul de acțiune simpatetică, modalitatea particulară de a relaționa a persoanelor implicate. Persoanele angajate În relația simpatetică sunt Eu și Tu, sau Eu și El. Fiecare dintre aceștia au un rol bine definit În cadrul acestei relații, caracterizat prin deschidere, apropiere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un dublu caracter, psihologic și moral. Din aceste considerente, și datorită faptului că la baza acestei relații stau problemele morale ale persoanelor respective, relația simpatetică reclamă anumite condiții. Acestea presupun următoarele aspecte: persoanele angajate În relația simpatetică, spațiul de acțiune simpatetică, modalitatea particulară de a relaționa a persoanelor implicate. Persoanele angajate În relația simpatetică sunt Eu și Tu, sau Eu și El. Fiecare dintre aceștia au un rol bine definit În cadrul acestei relații, caracterizat prin deschidere, apropiere, nevoie reciprocă, interes, afecțiune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]