346 matches
-
a două sunete non-simultane (), distincte de reproducerea aceluiași sunet (); pentru el armonicul este identic cu tot ceea ce este consonant, iar acesta din urmă provine din concordanța sunetelor ascuțite și grave (Symp. 1 ; Crat. 405d). Pentru Macrobius armonicul este o rezonanță simpatetică, o eufonie care exclude orice tip de irațional, de non-legitate și haos, de disonanță (II, 1, 6-7 at cum increpat tumultuaria et nullis modis gubernata conlisio, fragor turbidus et inconditus offendit auditum); întreaga diversitate, multiplicitate a sunetelor (diversitates sonorum II
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
atitudinilor deviante adoptate. b) Modificăile accentuate ale vieții afective și ale voinței duc la apariția fenomenelor de conduită greșită școlară. Dintre acestea fac parte: toleranța scăzută la frustrare, labilitate afectivă pronunțată, potențial agresiv ridicat, indiferență afectivă (absența emoțiilor altruiste și simpatetice). Sentimentul de frustrare exprimă starea de disconfort În raport cu o trebuință sau aspirație, care, din diferite motive, nu a fost satisfăcută. Oamenii În general au diferite praguri de rezistență la privare (frustrare), În funcție de cît de mult sunt dispuși să realizeze un
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
în timp ce Molière creează avarul, Shakespeare este creatorul însetatului de putere, iar Balzac, al ambițiosului social, la Sábato se poate vorbi de o depășire, el e pluralist, pentru că personajele sale sunt purtătoare a celor trei ipostaze ale absolutului: puritatea eroica, înțelepciunea simpatetica și extazul, mai ales cel artistic, toate fiind forme de împlinire umană. Și nu numai personajele sale, ci viața sa este o ipostază a absolutului, manifestată prin compasiune, dragoste de oameni, generozitate, angajare socială, dăruire, univers unde se îngemănează armonios
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
literatura"54. Ori de câte ori ești tentat să crezi că "l-ai prins" pe Cioran, iti scăpa iar printre degete, făcându-te să reiei căutarea. Omul care a descris suferință creației și "neajunsul de a te fi născut" comunica, de multe ori, simpatetic sau empatic cu ceilalți "suferinzi", adică cu ființele care "au făcut greșeala să se nască". Despre Cioran nu se poate vorbi fără contradicție, nu-l poți include într-un sistem, nu se poate "analiza", căci îl găsim risipit peste tot
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
motivat de un grad mai mult sau mai puțin ostil de identificare cu acesta. Înglobând unele idei din psihanaliza freudiană, Jauss extinde apoi sfera identificării la orice participant la lectura respectivului text. Iar identificarea poate fi, după caz, asociativă, admirativă, simpatetică, kathartică și ironică. În acest punct, studiul se leagă de teoria mai apropiată de noi, propusă de Matei Călinescu: cea a recitirii și, implicit, a rescrierii textului literar. "Lectura holistică" nu este un concept străin de parodie, caci și parodiștii
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
1-2/1986, p. 78. 316 O discuție la obiect îi aparține exegetului Adrian Marino, care pornește chiar de la comentarea frecventei afirmații că orice artist începe printr-o pastișă, adică "printr-o imitație, voluntară sau nu, cu intenții ironice, critice sau simpatetice. Atitudinea poate fi respectuoasă, chiar admirativă, înainte de a fi parodică (...) între experiența identificării și intenția caricaturală" (în Biografia ideii de literatură, vol. IV, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1997, p. 153). 317 Cf. Sangsue, Daniel, La parodie, Hachette, Paris, 1996, op. cit
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de aceea posedă toate caracteristicile generale ale acestuia. (1 Atributul esențial al grupului primar, deci și al clasei școlare este interacțiunea directă, nemijlocită, față În față, a membrilor, interacțiune care Îmbracă forma comunicării, a relațiilor ierarhice și a celor preferențiale/ simpatetice. În cadrul clasei școlare, interacțiunile se realizează la niveluri diferite (profesor-elev, elev-elev, elev- grup, grup-grup și se diferențiază Între ele prin gradul diferit de determinare, felul interacțiunii dintre membri și mijloacele de realizare. M.Zlate apreciază că interacțiunea profesor-elev este strict
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
și cadrele cu experiență În Învățământ care le consideră ineficiente. 6 Datele obținute prin completarea acestui item evidențiază faptul că pentru cei mai mulți dintre institutori (60% și pentru mai puțin de jumătate dintre profesorii diriginți chestionați, prioritară este cunoșterea relațiilor afectiv- simpatetice dintre membrii grupului; pentru celelalte categorii de cadre didactice (cu experiență redusă/ cu experiență bogată În Învățământ este mai importantă stabilirea/ respectarea regulilor. Cifrele indică și faptul că nu există probleme majore de comunicare Între educatori și grupuri; cel mai
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
exercită rolurile sunt diferite: În majoritatea claselor primare și gimnaziale predominantă este influența; Într-un număr redus de clase gimnaziale (20% e folosită constrângerea, iar dependența este mai frecventă În clasele primare (18,7%. Datele indică faptul că relațiile afectiv - simpatetice dintre membrii grupului sunt cunoscute la modul empiric de către majoritatea cadrelor didactice. Dacă, de exemplu, microgrupurile și criteriile de constituire a acestora sunt foarte bine cunoscute, proporția diriginților și cadrelor cu experiență care nu identifică elevii cei mai populari/ mai
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
18 ai chestionarului, indică atitudinea pozitivă a tuturor cadrelor didactice față de necesitatea optimizării activității educative, În special a relației educator-grup. Aspectele care trebuie exersate se Înscriu Într- un spectru larg: pentru majoritatea Învățătorilor presantă este problema cunoașterii relațiilor afectiv - simpatetice dintre elevi, În timp ce pentru cadrele tinere și cele cu experiență mai importantă este stabilirea/ respectarea regulilor, dar și stimularea motivației grupului pentru activitatea de Învățare. Prin acest studiu s-a Încercat si identificarea instituțiilor care ar putea veni În sprijinul
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
practici discriminatorii. Copilul va trebui să învețe să trăiască cu handicapul său în societate și, de aceea, o supra-protecție nu l-ar ajuta, cu toate că, de cele mai multe ori, copilul are tendința să se izoleze și simte totodată nevoia de o înțelegere simpatetică. O dată ce copilul trece din ciclul primar în cel gimnazial întâmpină noi dificultăți legate de acomodarea cu vocile și labiolectura vorbirii noilor profesori ce predau variatele obiecte de studiu. Pentru cei ce sunt incluși în învățământul obișnuit, studierea unei limbi străine
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
în străinătate. Aceia, precum Elias, care ignoră această nouă politică civilizatoare sînt, de obicei, devotați, uneori fără a recunoaște acest lucru, unei imagini a statului modern schițate pentru prima dată de Hobbes și reactualizate la începutul acestui secol prin interpretarea simpatetică dată de Carl Schmitt statului modern ca "zeu muritor", ca primul produs artificial al lumii tehnologice moderne, ca un mecanism de comandă inventat de om, ce conduce lupta, dacă este necesar prin mijloace violente, contra tuturor forțelor competitoare interne și
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Nu credem că femeia trece așa cum susține Magdalena Popescu de la un protector la altul dintr-o nevoie ce o definește ființial ca femeie ("Ieșind de sub autoritatea bărbatului care îi fusese soț și aproape părinte, Ana trece, printr-o amoroasă identitate simpatetică, sub autoritatea rivalului. E femeia generică ce nu se poate lipsi de protecție"79). Mai întâi de toate pentru simplu fapt că protecția nu se înscrie între "nevoile de întâmpinare"80 (care diferă la cele două sexe). Astfel "necesitățile fundamentale
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aprecierea, admirația, aprobarea și încurajarea"2. În al doilea rând nu de un protector are nevoie Ana, ci de un bărbat care să-i confirme feminitatea, să o facă se simtă iubită, admirată, apreciată ca femeie. Aici se produce identitatea simpatetică de care vorbește criticul. În fond, Ana cea nouă nu se gândește la nimeni altcineva decât la ea însăși. La decizia lui Lică de a pleca după consumarea actului, prima replică a femeii nu conține nici un cuvânt despre sentimente trăite
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aici avea un singur etaj. Nimic nu este aici cum pare a fi. Bucătăria, birtul, holul de trecere, odaia de dormit sunt văzute prin ochii călătorului care marcat de pustiul lor exclamă prin vocea naratorială: Urâtă casă! De fapt stilul simpatetic și cel indirect liber sunt modalități tehnice ale unui scriitor care își vede și își aude eroii, care nu poate să scrie despre ei decât privindu-i, ascultându-i, făcându-i să se miște și să grăiască. Nuvelele fantastice ale
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
supune unui demers critic sever și imaginativ deopotrivă, S. este în cele din urmă un impresionist care, fără nici un efort, se poate plasa în zone de rigori absolute. De aici, și extazele estetice ale criticului și severa incursiune a interpretării simpatetice, prin apeluri la discipline umaniste și științe sociale. O pătrunzătoare și empatică întâlnire dă naștere monografiei Rembrandt (1966), unde textul iradiază o învățătură împărtășită cititorului printr-o propedeutică naturală. Perioadele frazei măsoară persuasiv treptele dezvelirii fenomenului: aspirația continuă a pictorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
mai opulentă și ramificată rodind din sevele extrase din literatură.” Oficiul critic este deschis „impregnării poetice”, căci „expansiunea duhului intelectual este echilibrată de infuzia lirică”. G. pledează, pe urmele lui E. Lovinescu, pentru critica „spontană”, întemeiată pe intuiție și spirit simpatetic. Fără a le respinge cu totul, criticul nu agreează excesul de pozitivism al metodelor critice mai noi, care amenință să atragă actul exegetic în capcana sterilității, îndepărtându-l de obiectul său, și care pun între paranteze identitatea criticului, supunând-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
instituționalizeze opera, transformînd-o Într-o realitate „sacră”, propunînd-o admirației unanime și introducînd-o, ca atare, Într-un circuit „comercial”, al formulelor de „consum”. Pe de altă parte, apropierea de textul poetic Înseamnă pentru scriitorul de avangardă În primul rînd participare, Înțelegere simpatetică și, implicit, refuz al distanțării, de critic sau istoric literar interesat de analiza lucidă, fără parti-pris-uri a operei; cu atît mai mult cu cît intră În joc, foarte adesea, sentimentul solidarității de grupare, adeziunea la un ideal comun, cu inerentele
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
simbolurilor și rigoarea simetriilor interioare. Rock & Depeche. Filmul unui roman (1993), micul roman scris la mijlocul anilor ’80, deci anterior Ambasadorului, a fost „decupat” ca scenariu de film și editat ca „filmul unui roman”. C. sondează lumea adolescenților, într-un roman „simpatetic” (Adriana Bittel), apelând adică la „limba lor”, pe care o transcrie cu o plăcere similară aceleia etalate, pe alte coordonate, în rafinatele pagini din Ambasadorul. În Visul de iarnă al Isabellei. Insula (1996) sunt cuprinse proze scrise în registru ludic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
poate vorbi în mai toate cazurile de o veritabilă dialectică a receptării critice, de o strategie 1 Vladimir Streinu interpretat de ...., antologie, studiu introductiv, tabel cronologic și bibliografie de Emil Vasilescu, Bucuresti, Editura Eminescu, 1984, p.140 18 a asumării simpatetice a operei literare. Exemplul Arghezi - la îndemână - este caracteristic. Mai întâi criticul ezită, din scrupule, conștient de dificultatea demersului: „Hotărât să-mi apropii și explicativ poezia lui Arghezi, mă amân în pragul faptei; ocolul spre a vedea cum voi începe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Vladimir Streinu este fundamental un spirit „transparent”, în sens maiorescian, receptiv la varii modalități creatoare, la varii cristalizări literare, expresiv-stilistice și ideatice. Criticul tinde spre o cuprindere din ce în ce mai largă a literaturii, printr-o asumare gradată a valorilor consolidate, prin aderență simpatetică, în ample cercuri concentrice, dinspre național spre universal. Un mic eseu se și intitulează dealtfel Național și universal. „Cine zice cultură universală zice sumă de culturi naționale”2. Accentul cade aici pe național, cuprins în largi și semnificative acorduri afective
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a fost contemporan și i-a urmărit cu înțelegere superioară întreaga desfășurare lirică, socotindu-l al doilea mare poet după Eminescu. Exegeza streiniană, nutrită din frecventarea îndelungată și asiduă a celor doi geniali creatori, probează gust artistic, finețe interpretativă, asumare simpatetică a discursului poetic, rigoare, informație, cultură perfect asimilată. Adesea raportările axiologice se fac pe bază de conexiuni reciproce, de la Eminescu la Arghezi și de la Arghezi la Eminescu. Creatorul Luceafărului „prevestește” nu o dată geniul 1 E. Lovinescu - Critice, vol. II, București
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sunt profund instructive și pilduitoare din perspectiva exigențelor critice autentice: o sagacitate 1 op. cit., p. 127 2 op. cit., p. 128 3 op. cit., p. 129 4 loc. cit. 5 op. cit., p. 130 6 op. cit., p. 131 103 niciodată dezmințită, o aderență simpatetică la universul spiritual investigat și, nu în ultimul rând, un stil suplu, elegant și nuanțat. Ca și C. Stănescu în 1972, criticul și istoricul literar ieșean Mihai Drăgan 1 examinează în 1973 volumul Clasicii noștri (Casa Școalelor, 1943, reeditat în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de această decizie de a pune întrebarea lui Hristos - „voi cine ziceți că sunt Eu?” - în chiar epicentrul teologico-politic al imperiului. Ulterior, toate deciziile teoretice luate de marile discipline umaniste și-au câștigat relevanța prin raportul polemic sau mai degrabă simpatetic pe care l-au stabilit cu această persistentă interogație. În orice anotimp al istoriei, teologia creștină a întâmpinat asumpțiile metafizice ale alterității culturale. Deloc întâmplător, gestul s-a bucurat de reciprocitate. De aceea, capacitatea de a stimula apariția unor teologi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
2. O variantă moderată a aceleiași poziții o reprezintă mesianismul estetic al lui Walter Benjamin, cel care într-un faimos pamflet din 1921, intitulat „Zur Kritik der Gewalt”, lansa întrebarea „mereu deschisă” privitoare la violență „ca principiu (als Prinzip)”3. Simpatetic față de „noua orânduire” din Rusia bolșevică (pe care a vizitat-o, nu fără dezamăgiri, în 1927), Benjamin scrisese acest text pentru a denunța eșecul tradiției politice contractualiste, bazată pe instituțiile democrației parlamentare ale Republicii de la Weimar 4. Aceasta se dovedea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]