1,391 matches
-
fiecare dintre participanții la acțiune povestind cîte un episod, adeseori unul și același, văzut prin optica proprie. Cei doi tineri, Jonathan și Bobby, sînt, cel dintîi, un intelectual sofisticat, homosexual măcinat de complexe, iar cel de-al doilea, un spirit simplist, liniar, tandru și loial dar abrutizat de droguri și, mai ales, profund marcat de o traumă din copilărie (fragmentul de față). între cei doi intervine o femeie cu un trecut erotic consumat, colocatara lui Jonathan, pe care acesta o iubește
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
spiritual și, împreună cu discipolii săi, în doar cîțiva ani, schimbă relieful literar al spațiului carpato-danubian. În locul muncitorilor strîns încolonați în jurul Partidului vom asista la avatarurile unor concepte homunculizate evoluînd într-un cosmos invocat insolit și muzical. Dezgustul față de niște șabloane simpliste, rudimentare, îi face pe tinerii poeți să inventeze o întreagă retorică aparent filosofică din care, ca și înainte, realul sensibil este în bună parte relegat. La o dogmă, s-a răspuns cu o altă dogmă, un exces a fost negat
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
categorii reuni într-una singură? Răspunsul nu e ușor de găsit, chiar dacă pare ispititor să vedem drept ideal un intelectual atît critic, cît și tehnocrat (în treacăt fie spus, acesta este hybrisul multor intelectuali români, care visează la o unificare simplistă a categoriilor). Însă aceste două categorii, sau semnificații ale termenului, nu sînt neapărat nici clar distincte pe un plan social și istoric, nici bine determinate la un nivel teoretic. Meritul lui Michael este că propune o analiză atentă a celor
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
fapt nu face decît să propună o nouă direcție de investigație: naționalismul în ziua de azi, dincolo de Prut, care e diferit de cel din anii '20, '30, sau de după război. Dar un răspuns mai curînd simplu (nu știu dacă și simplist) ține tocmai de formularea problemei. Reperele între care oscilează Moldova, România și Rusia, sînt ele însele lumi în impas și în criză. Charles King, The Moldovans. Romania, Russia, and the politics of culture, Hoover Institution Press, 303 pag., 2001.
Moldova de dincolo de Prut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16135_a_17460]
-
noiembrie 1974. După căderea dictaturii, înflăcăratul vorbitor se va declara surprins de răsunetul atribuit intervenției sale: „Cuvîntul meu la acest congres a fost considerat de unii ca «o piatră de hotar în evoluția cultului personalității lui Ceaușescu». Este o exagerare simplistă. El nu s-a deosebit de cuvintele celorlalți decît, poate, printr-o oarecare plasticitate metaforică. Aceleași idei spuse altfel. Alegerea verbului cu un impact mai puternic, mai percutant, prin contrast cu șirul de cuvîntări șablon, cu masa de locuri comune, deși
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
de ucenicie, în care „își face mâna” recenzând fugace cărți din actualitatea imediată. Indiferent dacă, mai departe, acesta va „naufragia” în istorie literară, în teorie sau în alte vecinătăți de epistemă, acest prim stagiu e, se înțelege, obligatoriu. Raționamentul e simplist și a înregistra meticulos excepțiile (tot atât de numeroase ca și cazurile-standard) devine inutil. Puțini sunt cei care și-au făcut din comentariul imediatului o vocație. Vianu a dezertat din pricini personale; Călinescu l-a practicat cu întreruperi; mai aproape de noi, Crohmălniceanu
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
au apreciat iubirea sau dragostea drept „o capcană întinsă individului pentru perpetuarea speciei”. Știm că ceva mai târziu, în timpurile de restriște, când poeții lagărului socialist erau chemați să fie în primul rând internaționaliști, aliniați la practica literară și estetica simplistă propovăduită de Moscova, teologul poet, Karol Wojtyła, revigora gândurile romanticilor polonezi, gândind patria. „Patria - când gândesc - pe mine mă exprim/ și mă-nrădăcinez”. Autorului poemului Cântul despre drumul ascuns nu-i este indiferent trecutul și spațiul din care se trage
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
toată lumea, așa analizăm. Mi se par corecte atât gestul cât și apelativul. De ce să nu-i mulțumești personal unuia care, înainte să-i ceri, te-a rugat să-i girezi Axa? Că a fost o opțiune strategică sau o politică simplistă, rămâne să stabilească istoricii. Cert este că, dacă în 2012 îi folosea doar lui Traian Băsescu, în 2014 ne-a folosit tuturor alianța cu americanii. Germania, de pildă, nu pare la fel de decisă să ne apere de Putin. N-ar fi
Obama sau Biden, cine l-a salutat cu subînțeles pe Băsescu by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/26451_a_27776]
-
activ (despre Matei Vișniec, despre Utopia negativă etc.), înțelege perfect miza studiului său și-i consacră toată atenția, anunțându-i de la început vocația teoretică și asigurându-i, firesc, o documentație și o metodologie riguroasă. Bogdan Crețu vrea să depășească viziunea simplistă după care textele literaturii vechi sunt apreciate astăzi într-o modalitate care le desprinde de contextul lor istoric, de acel „sistem de cunoaștere specific unei anumite epoci”. În acest fel, textele respective, citite cu un ochi modern, sunt plasate într-
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
ce par a fi însuflețite grație unor ventilatoare industriale și mecanisme simple cu supape. Unicitatea acestor opere de artă constă în utilizarea materialelor delicate, redarea lor detaliată și realistică și amplasarea într-o locație insolită. Toate acestea urmăresc neutralizarea elementului simplist, poate chiar comic, la care ne așteptăm de obicei de la niște structuri gonflabile. Max Streicher este un sculptor și creator de instalații, care de 20 de ani lucrează intens cu tehnologia elementelor gonflabile în sculpturi cinetice și lucrări tridimensionale. Artistul
Expoziţia de artă contemporană "Lumi Plutitoare", la Sun Plaza [Corola-blog/BlogPost/98238_a_99530]
-
spunea că poezia este ,,vânătoare de vânt,... o artă care doare...” Nicolas Born are dreptate când spune că,, trebuie să dăm imaginației ce e al imaginației, adică dreptul său sacru de a-și desface aripile, contra realismului înțeles în sens simplist, care doar dublează realitatea. Realismul plat ucide imaginația pentru că o orientează spre realitate” ,, Nu mai exista poezie locală- zice el-toți marii poeti de azi se înțeleg între ei. Rimele au dispărut și noi suntem, în sfârșit, pentru prima dată în fața
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
Germania prin text. Multe din textele mele sunt scrise de bunul meu prieten, Dan Verona și ele sunt poezii. Eu n-am fost un mare fan al Cenaclului Flacăra, deși erau acolo oameni foarte talentați. Melodiile erau de multe ori simpliste, dar se cânta poezie serioasă și publicul stătea ore în șir și cânta versuri. Asta-mi arată că publicul are atâtea pretenții de la tine câte îi oferi. Publicul este mult mai capabil, mult mai inteligent, mult mai sensibil decât cred
Ricky Dandel [Corola-blog/BlogPost/97090_a_98382]
-
caracterizează, te ,,descrie”. Limbajul de mahala auzit în Senat cu câteva săptămâni în urmă, exprimat de un intelectual, denotă că avea dreptate cine spunea că „nu ajunge cultura, mai este nevoie de morală; poți fii instruit, dar să fii brutal, simplist”. Un parlamentar altui parlamentar: „Analfabet“, „prost“, „nespălat“, „sare mătreața din el”. Grețos! Abject! Când am auzit, m-am întrebat: Oare noi oamenii suntem făcuți să ne chinuim, bătându-ne unii cu alții, aruncând cuvinte ce au greutatea pietrelor rănind sufletele
ABJECȚIE ȘI MAHALAGISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380097_a_381426]
-
menționați. Vlahuță va da o piesă de rezistență în manualele proletcultiste în poemul 1907, ce debutează cu versul devenit... proverbial "Minciuna stă cu regele la masă", transformat în lozincă a antimonarhismului comunist. A doua mare temă a istoriei literaturii, problematizată simplist, maniheist, de Emil Boldan, pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
carte poștală ilustrată. Îngerii și diavolii apar și dispar fără să lase vreo urmă în conștiința sau sensibilitatea lectorului; precum acele personaje translate din Biblie, dar vidate de conținut și cu trăsături convenționale, din lirica pe stoc a gândiriștilor. Schematică, simplistă este și reprezentarea omului rău, în unități versificate ce se vor emblematice, dar sunt numai sămănătorist-puerile: "să nu mai audă/ plânsul câinilor/ din fața blocului/ omul rău/ își acoperă urechile/ cu ziduri/ de beton" (Omul rău). Penultima "povestire" din cartierul de
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
Între idioritmie și chinovialitate Liviu DĂNCEANU Să ne uităm cu atenție la măștile și chipurile muzicii savante de azi: dizarmonie gratuită, minimalism grotesc, softuri pe cât de alambicate pe atât de simpliste, alergie luciferică la sacru, la puritate și, în general, la tradiția imanentă, inextricabile contorsiuni semiografice sau,dimpotrivă, rudimente de partitură, pornoderiziune, monstruoase coabitări ori fuziuni și, nu în ultimul rând, endemice escrocherii instalaționiste. Un peisaj arid ce pare a fi
Între idioritmie și chinovialitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
p. 513). Toate aceste disocieri și precizări sunt cu totul străine de principiul lovinescian al imitației, pe temeiul căruia se dezvoltă teoria sincronismului. Literatura română are nevoie, pentru a ieși din provincialism și pentru a se europeniza, nu de o simplistă sincronizare, ci de o racordare la tradiții ignorate. Mai bine se vede acest program cerchist într-un alt articol al lui I. Negoițescu, Viitorul literaturii române, apărut în al treilea număr al "Revistei Cercului Literar" (martie 1945) și, de asemenea
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
lexico-gramaticale prin care se evidențiază prezența eului liric în poezie" se reduce la selectarea formelor pronominale și verbale de persoana I singular. La fel, cerința de a extrage "două cuvinte care aparțin câmpului semantic al pomilor" (?) e de-a dreptul simplistă, dacă se aplică unui text ca Balul pomilor, al lui D. Anghel ("Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii"). Alte cerințe, în schimb, sînt extrem de grele și cer o elaborare subtilă (pentru că nu pot fi rezolvate cu o formulă
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
Cosmin Ciotloș Traiectoria de prozator a Florinei Ilis se conformează, oricât am încerca să nuanțăm situația, unei logici evolutive destul de simpliste. În sensul că fiecare nou roman e mai bun decât cel care l-a precedat și mai puțin reușit decât cel pe care, editorial, îl anticipă. Faptul e, deopotrivă pentru autoare și pentru critică, îmbucurător. Numai că, legitățile statisticii o
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
română. Dacă e adevărat că în 1989 ar fi existat peste patru milioane de membri ai PCR, ne rămâne o sumă de peste șaisprezece milioane de români care nu au fost membri ai PCR. De acord că o asemenea socoteală e simplistă, dar nu pot accepta nici speculația aberantă că am fost o națiune de comuniști și turnători (cam jumătate-jumătate, după aprecierile cele mai sumbre). Dacă e adevărat că nu toți cei care nu au fost membri PCR au fost anticomuniști (dar
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
pare a fi acela al lui Faulkner, prozatorul-confesor, care cere un cititor apt de sinceritatea deplină a conștiinței existențiale. "Obișnuita critică participare, posibilă și ea, firește, este împiedicată la tot pasul chiar de autor. Cât despre o lectură presupus critică, simplistă, așa cum nu o dată a fost practicată chiar de critici de meserie, aceasta este prea trivială pentru ca rezultatele ei să merite a fi judecate. Cu puține excepții, critica americană a lui Faulkner te dezamăgește, chiar dacă nu te scandalizează (...). Dar nici critica
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
și cu tactul ei bătut în masă de Mache: Ťțal! țal!ť" (pag. 327) Luat ca exercițiu didactic, exercițiul acesta de stil poate conduce adecvat lectura celei de-a doua proze din volum, O neputință. (Îl sugerez doar. Ceea ce pare, simplist, povestea ratării unei calificări de jurnalist sportiv e de fapt povestea amânării unei povești. Trei fete, cu calități complementare, par a fi stat în calea banalei acreditări. Despre fiecare din ele aflăm în trepte, fără nostalgii stânjenitoare, cum a fost
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
sau, mai târziu, la Messiaen. A fost expresia însăși a adresării prin muzică. Al unei adresări încărcate de sens. în planul performanței muzicale, prin intermediul viorii, pianului, al actului dirijoral, în plan componistic. Gândind în muzică. Vorbind despre muzică. în mod simplist am putea aprecia că Enescu este un brand de țară; al României profunde, al României perene. Al României de azi? în ce fel, oare? Este bine să reflectăm în acest sens. Zilele trecute am reauzit semnalul de deschidere a Festivalului
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
Vinicio Cheli; terne, cenușii, uniforme, lipsite de relief în definirea caracterelor. S-ar putea invoca orientarea către o viziune statuar-oratorială apropiată tragediei antice; dar și aceasta este deranjată de mișcări scenice schematice, penibile, pe care le poți regăsi în montările simpliste ale echipelor teatrale ale caselor de cultură. N-aș vrea să se considere că exagerez, că judec exclusivist. O singură scenă a fost în adevăr inspirată; cea a Sfinxului. O ființă stranie care tinde a-l cuprinde, a-l birui
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
Florian va ataca pozițiile filozofice ale lui Nae Ionescu - desigur fără să-l numească vreodată - în volumele Metafizică și artă (1945) și Misticism și credință (1946). El mobilizează o mare cantitate de erudiție pentru a susține niște teze altminteri destul de simpliste și pe care, foarte probabil, preopinentul său dispărut n-ar fi avut dificultăți în a le demonta. În cel din urmă volum, el citează de mai multe ori laudativ „cuprinzătoarea și mai recenta [sic ! - n.n.] prezentare a misticismului“, datorată „incomparabilei
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]