694 matches
-
Cu alte cuvinte, coborînd tot mai adînc în preistorie, sculptorul se trezește direct în postistorie. Modernitatea lui se varsă în postmodernitate, timpii diferiți se aglutinează organic, verticala se răstoarnă și devine orizontală, diacronia se preschimbă în sincronie și succesiunea în simultaneitate. Suprafața obiectelor recente capătă strălucire și volubilitate proprie, lemnul se transformă în bronz, este împodobit cu materiale compozite și exuberante, munții se văd prin golul cercurilor imponderabile, păsările zboară asemenea acelora din apocrifele cu minunile copilului Iisus, spațiul mioritic blagian
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
leac. Fiecare om este o monadă închisă implacabil în sine (sens sugerat de etimologia cuvîntului "aforism"), care nu poate ieși decît pentru scurt timp în afara sa, și de obicei numai atît cît durează tensiunea sexuală. Stingerea acestei tensiuni va rupe simultaneitatea afectivă a celor doi: lăsînd să izbucnească cronologia lor deosebită, bioritmurile lor diferite, într-un cuvînt contratimpurile în care vor nimeri. De aceea, oricît de sudat ar părea un cuplu și oricît de sinceră ar fi emoția cu care își
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
Cu alte cuvinte, coborînd tot mai adînc în preistorie, sculptorul se trezește direct în postistorie. Modernitatea lui se varsă în postmodernitate, timpii diferiți se aglutinează organic, verticala se răstoarnă și devine orizontală, diacronia se preschimbă în sincronie și succesiunea în simultaneitate. Suprafața obiectelor recente capătă strălucire și volubilitate proprie, lemnul se transformă în bronz, este împodobit cu materiale compozite și exuberante, munții se văd prin golul cercurilor imponderabile, păsările zboară asemenea acelora din apocrifele cu minunile copilului Iisus, spațiul mioritic blagian
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
mic formatul revistei, pe atât de gonflate sunt epitetele pe care le întâlnim de pildă la Georgeta Adam. Comentând textele Carolinăi Ilica, exegeta ajunge la asemenea enormități: "Mierea, simbol cu conotații erotice și inițiatice evidente încă din Cântarea Cântărilor, sugerează simultaneitatea vieții și a morții, a trăirii și a cunoașterii. Confesiunea se transformă totuși într-o fabulă agonală despre instinct și gând". "În Iubind în taină, I Violet (2001), carte prin care poeta își celebra cincantenarul, sângele (ca vehicul al pasiunii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
rețea. (1^8) Puterea aprobată maximă simultană ce poate fi evacuată se stabilește de operatorul de rețea cel mult la valoarea solicitată de utilizator prin cererea de racordare, valoare care ține seama de următoarele: a) puterile instalate ale unităților generatoare; ... b) simultaneitatea în funcționare avută în vedere de utilizator; ... c) limitarea puterii evacuate la puterea solicitată de utilizator, prin sistemul automatizat de management al puterii evacuate; ... d) puterea absorbită de receptoarele de la locul de consum și de producere și/sau de serviciile
ORDIN nr. 81 din 15 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256502]
-
instalației de utilizare. ** Puterea maximă simultană ce poate fi evacuată se stabilește de operatorul de rețea cel mult la valoarea solicitată de utilizator prin cererea de racordare, valoare care ține seama de următoarele: (i) puterile instalate ale unităților generatoare; ... (ii) simultaneitatea în funcționare avută în vedere de utilizator; ... (iii) limitarea puterii evacuate la puterea solicitată de utilizator, prin sistemul automatizat de management al puterii evacuate; ... (iv) puterea absorbită de receptoarele de la locul de consum și de producere și/sau de serviciile
ORDIN nr. 83 din 15 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256546]
-
corespunzătoare etapei finale. ***) Puterea maximă simultană ce poate fi evacuată se stabilește de operatorul de rețea cel mult la valoarea solicitată de utilizator prin cererea de racordare, valoare care ține seama de următoarele: (i) puterile instalate ale unităților generatoare; (ii) simultaneitatea în funcționare avută în vedere de utilizator; (iii) limitarea puterii evacuate la puterea solicitată de utilizator, prin sistemul automatizat de management al puterii evacuate; (iv) puterea absorbită de receptoarele de la locul de consum și de producere și/sau de serviciile
ORDIN nr. 82 din 15 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256545]
-
reguli simple care se dovedesc capabile să genereze sistemul studiat în ansamblul său." (p. 59) Horia-Roman Patapievici demonstrează cum, pentru Ioan Petru Culianu, spațiul mental are preeminență ca registru transcendental (și deci întemeietor), fiind caracterizat prin atributele concomitenței sau sincronicității, simultaneității (ca non-secvențialitate) și ale infinității, integralității (ca non-parte). Mecanismul gândirii, al oricărei cunoașteri, se reduce la un set de enunțuri (premise cu valoare ontologică) de la care pornind, prin aplicarea unui set de reguli, sunt generate sistemele. „Jocurile minții seamănă cu
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
al acestei stări de lucruri. În definitiv, ceea ce se petrece este o „citire” a istoriei pe orizontală și nu, cum s-ar cuveni, pe verticală. Cu alte cuvinte, evenimentele și personalitățile din toate epocile trăiesc într- un fel de mirabilă simultaneitate. Nu spun contemporaneitate, care ar presupune că trecutul e adus în prezent. E vorba, din contră, de excluderea completă a trecutului din preocupările contemporane și de perceperea tuturor evenimentelor și personalităților necontemporane ca și cum ar fi fost concomitente. Unii dintre cei
Problema istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4870_a_6195]
-
această situație, în mod inevitabil orizontul lui de cunoaștere este asumat și valorificat în același registru. Pe de o parte el este profesor, pedagog, observator lucid și judecător imparțial, iar, pe de alta, într-o succesiunie a actelor, dar în simultaneitatea trăirii, este pictor, creator, subiect activ al propriului său demers imaginar. Pornind chiar de aici, de la structura intelectuală și sufletească a autorului, această perspectivă dublă se manifestă pe toate planurile și la toate nivelurile cărții. Chiar dacă o asemenea abordare duală
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
gradul de încredere (de credință!) a artistului în forma simbolică, în sine însuși, în umanitate și în Dumnezeu. El reia discuția pe care Lessing o încheiase cu două sute de ani în urmă, aceea privind artele spațiale și cele temporale, ale simultaneității și ale succesiunii, dar nu pentru a o rememora sau pentru că n-ar fi descoperit-o pînă acum, ci pentru că o discuție asupra spațialității/temporalității artelor vizuale este obligatorie în contextul noilor medii, care au recuperat într-un mod ofensiv
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
o poartă către sacru. Prima lucrare din carte, intitulată Compoziție de 12 panouri independente (1988-91), reia motivul pietrelor în registrul simbolic al unui ansamblu unificator: crucea, clepsidra, sarcofagul, steaua, aripa devin semnele unei prezențe în care succesiunea e înlocuită cu simultaneitatea. Timpul și eternitatea, viața și moartea, împietrirea și zborul, deși redate independent, coexistă în această juxtapunere ce invită privirea la meditație. Fiecare imagine e un prag pe care se poate trece din realul palpabil în inefabil. Pe următoarea pagină descoperim
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
că arta sa tinde să capteze un orizont al ființei, unde ansamblul este esențial. Ne întoarcem astfel la simbolismul pietrelor care formează zidul, al drumului pe care toți pașii sunt prezenți. Artistul visează să facă din succesiune o reprezentare a simultaneității, deoarece dorește să surprindă totalitatea chipurilor sale de o viață, întregul creației lui trecute și prezente. Nu este un impuls narcisistic, ci o năzuință imposibilă a pictorului de a-și cunoaște conținutul divin. Ansamblul pare a fi și principiul compozițional
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
acum”. Că, în măsura în care poate fi catalogată drept paseista, nici eticheta anticipației nu-i stă rău. Că la suflul ei contribuie și condeiul Pavel Mirto, dar și cele ale celorlalți naratori parțiali. Că începe simultan și luni, și vineri. În legătură cu această simultaneitate, mi se pare potrivit să discut puțin o foarte interesanta chestiune de datare. Românul începe în 19 decembrie 1897 și sfârșește în 31 decembrie 1897. După calendarul iulian, atrag atenția! După celălalt, gregorian, deja în vigoare în Occident (și introdus
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
moment dat, Benjamin Fundoianu propunea asimilarea deplină a României, politic și cultural, de către Franța, dacă tot ne dovedim atât de galofili), alții susțin că a trebuit, obiectiv, să ne sincronizăm prin juxtapuneri, ceea ce ne conferă un caracter eclectic, plin de simultaneități care, în formatele mari culturale, reprezintă succesiuni. Fapt e că decadentismul nu s-a impus, conceptual, nici în ochii dreptei, nici în ochii avatarurilor bolșevismului, ca să nu mai vorbim de critica acerbă dezvoltată de autohtoniști (la noi, spre pildă, iorghiștii
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
o găsesc mai puternică decât oricare alta. În lipsa ei aș muri..., dar ea mă va consuma (e vorba, desigur, de imaginație, care mă stăpânește și mă călăuzește)” (8 octombrie 1822, tr. ns.). „Poetul se salvează prin succesiunea imaginilor, pictorul prin simultaneitatea lor. (...) [Într-o imagine] văd laolaltă o grămadă de lucruri pe care poetul nu ar putea nici măcar să le menționeze, necum să le descrie, fără a deveni obositor și să le dedice volume și, chiar și atunci, redându-le doar
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
literară, ci mai curînd cu actualul modernism tîrziu, numit postmodernism. Mizînd pe o potențare grotescă a lucrurilor, id est pe un șir de devalorizări, Budai-Deleanu apelează la un mecanism poetic complex, la cvasitotalitatea rețetelor poeticii convocate la un mod al simultaneității. Dacă postmodernismul e un gen de clasicism al modernismului, clasicismul tardiv al lui Budai-Deleanu poartă stigmatul unei concepții similare. Dispoziției inaugurale, proprii scrierii unei epopei, îi răspunde una secundă, a rescrierii în cheie ludică. Circumspecția, blazarea, decepția se înveșmîntă în
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
de visare și de plutire neverosimilă, pe care Pavel Rotaru a reușit să le reimprime noii companii de la Sibiu. Dar de visare are nevoie și omul contemporan, chiar și în manieră romantică și, de altfel este propriu postmodernismului, între altele, simultaneitatea tuturor atitudinilor estetice și a tuturor stilurilor, în măsura, desigur, în care ele sunt autentice, precum acest inconfundabil și inegalabil act doi din Giselle. Dar noua montare de la Sibiu ne mai invită să ne gândim și la un alt aspect
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
trecutului cauzal al celor două evenimente independente unul de celălalt și să le construiască un viitor cauzal comun sau, cel puțin, un prezent în care ele să se întâlnească? Greu de răspuns la aceste întrebări. În mintea mea însă exprimarea simultaneității dintre cele două evenimente nu a durat aproape nimic, poate doar câteva secunde, secunde necesare așezării în cuvinte și exprimării coerente a acestei idei. Într-un fel, acesta este și rostul literaturii, de a scurta și de a lumina, de
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
un fel, acesta este și rostul literaturii, de a scurta și de a lumina, de a face vizibilă rețeaua secretă de relații dintre evenimente îndepărtate, aproape imposibil de întâlnit și de a alege din infinitul ocean de procese și evenimente simultaneități corespondente și semnificative. Dar literatura nu poate lumina totul dintr-o dată, acest lucru este imposibil, ci o face pe porțiuni, alegându-și subiectele sau evenimentele pe care dorește să le reînvie, stabilind între acestea, conform legii amintite, raporturi mai mult
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
subîmpărțirile lui, sau poate fi măsurat, în bloc, ca o formă geometrică masivă, în care evenimentele coexistă și e greu de spus care a apărut mai întâi”. Iar timpul din Mărirea și decăderea planetei Globus este timpul-bloc, cel care presupune simultaneitatea tuturor întâmplărilor, abolind linia de demarcație dintre trecut, prezent și viitor. Ceea ce are drept consecință abandonarea povestirii în ordine cronologică; firul istorisirii este rupt în permanență de inserția unor episoade care se desfășoară în viitor (mesajele transmise de At’n
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
pe față măști pentru a-i deruta pe cititori, dar acum s-a decis să spună că nu e nici Horia Stanciu, nici Florea Pirgu, Victor Pașadia sau Alexandru Pantazi, ci o instanță care are darul de a vedea în simultaneitate desfășurarea evenimentelor. De aceea, din poziția sa poate îmbrățișa punctele de vedere cele mai divergente și în consecință la armonizează”. De remarcat, pe lîngă autoreferen- țialitatea improprie, stîngăcia pedantă a discursului. Din păcate, ceea ce putea fi enigmă, ambiguitate neliniștitoare, riscă
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
așteptarea unui nou act, autonom, dar și în legături subterane cu celelalte (ca în Lucarna lui José Saramago - în clădirea cu apartamente din Lisabona, se află, printre alții, și un cizmar, Silvestre, maestru al unor discrete defragmentări, asemeni lui Simion). Simultaneitatea divergentă a destinelor e mai pregnantă în astfel de spații limitate. Dacă la Cristian Teodorescu, în Medgidia, fragmentele se coagulează prin intervenția selectivă, ordonatoare și valorantă a memoriei, la Petru Cimpoeșu ele sunt experimente. Un album de familie care defragmentează
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
anumite precizări terminologice relativ la filozofia kantiana în general. Autorul Criticii rațiunii pure consideră cunoașterea umană că depinzând de experiență, dar experiență la rândul ei devine posibilă prin intermediul unor "intuiții pure" (spațiu și timp) total diferite de ea. Spațiul, bazat pe simultaneități, și timpul, bazat pe succesiuni, condiționează posibilitatea întregii experiențe umane; că forme ale intuiției, ale cunoașterii specific umane, spațiul și timpul ghidează intelectul și îl ajută să sistematizeze cunoștințele obținute pe cale empirica. Cu ajutorul intelectului gândim, dar numai în limitele experienței
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și pur ca și Eminescu". În acest fel, cele două extreme erau conciliate în simultaneitatea lor, dar posteritatea a pus din ce în ce mai mult accentul pe dimensiunea anistorică a suferinței materializate atât de concret în Rugăciune, Plugarii, Noi și Oltul - poemele care deschideau volumul de debut, din 1905, al lui Octavian Goga, văzut în continuitate directă cu
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]