791 matches
-
încetare. Pe Costel îl bătea fără nici un efort, așa că acesta, dând dovada unei suspecte inteligențe, renunțase rapid și se mărginea să privească și să-l înjure din când în când de mamă. Dar, calculatorul insensibil la acest concept nu se sinchisea. Ne aflăm așadar în sediul central al complexului agro-industrial Krakl World International, un concern ale cărui succese îl plasau la burse cam pe același plan cu ceva mai puțin cunoscutul Gazprom. Domnul Costel este directorul general al acestuia, chiar dacă poartă
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Punga_de_plastic_extrema_urge_mihai_batog_bujenita_1385136465.html [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
și motivații diferite, unele bizare invocând simpatia pentru vocabularul pseudo-porno „trimbulind” cu care își gratula, de căte ori i se permitea, asistența, adesea (sau mai ales !?) feminină și fără perdea ... E drept că nici cea din urmă nu prea se sinchisea, ba dimpotrivă, îl provoca ca să vadă până unde merge, că le-auzea din „gură fermecată” dar și cât poate să-ntindă coarda ... Și o arcuia ca lumea, fără să-i pese, după cum lesne se putea constata!... „Doamne, ferește și iartă
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_doamne_ce_sus_a_ajuns_.html [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
cu privire la plictiseala care se va instala datorită păcii, începu și o cursă dementă de înnoire a arsenalelor, dat fiind că o pace durabilă implică în primul rând forțe militare care să o mențină. Majoritatea oamenilor însă nici nu se mai sinchisea de viitor fiindcă acesta urma să fie, conform documentelor publi- cate, unul lipsit de griji. Se născuse desigur și un oarecare Marx care va umple lumea cu prostii dar nu va fi luat în seamă prea curând. Erau și unii
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1441701037.html [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
cizme din piele maro, trecea de multe ori călare pe străzile Bacăului sau pe poligonul de instrucție. Când trecea prin Bacău, târgoveții se uitau mirați, alții priveau cu ochi răi și comentau neprietenos apariția ei, dar dânsa nici nu se sinchisea de bârfele lor și trecea mai departe. De câteva ori am zărit-o și noi pe poligon, când mergeam să culegem gloanțe și ea trecea de la pas la trap și la galop de-i fluturau pletele blonde în vânt. Ce-
VIZITA MS REGELE CAROL II LA BACAU de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/constantin_zavati_1455467120.html [Corola-blog/BlogPost/350358_a_351687]
-
și-a' lor mămici ca de zmeul între zmei, Nu mai zic de profesoare, ce m-au strâns cu drag la piept Și de doamna directoare, c-am putut să mă deștept, Iar în clasă, prima oră, fără să mă sinchisesc, Cu-o excepție minoră fui lăsat să și vorbesc, Chiar mai mult, mă ascultau, și nu spun istorioare, Pedepsit n-am fost să stau, un minut doar, în picioare, Și apoi, ca niciodat', nimeni nu m-a luat de prost
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 by http://confluente.ro/valeriu_cercel_1410779990.html [Corola-blog/BlogPost/362161_a_363490]
-
era înconjurat de masoni. Familia (căsătoria) i-a fost interzisă de Maiorescu. Nebunia i-a fost inventată. Detractorii l-au diagnosticat cu boli venerice. Sentința i-a fost decorată regal. Oculta cu iudele și Irozii îl răstignesc continuu. Neoepigonii se sinchisesc de Profetul Eminescu ca Bismark-cancelarul, de nația noastră: „Mă sinchisesc de români ca de paharul meu când este gol. Independența românească nu are importanță decât pentru evreii germani, pe care sunt obligat să-i răsfăț și să-i câștig, care
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1471581859.html [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
de Maiorescu. Nebunia i-a fost inventată. Detractorii l-au diagnosticat cu boli venerice. Sentința i-a fost decorată regal. Oculta cu iudele și Irozii îl răstignesc continuu. Neoepigonii se sinchisesc de Profetul Eminescu ca Bismark-cancelarul, de nația noastră: „Mă sinchisesc de români ca de paharul meu când este gol. Independența românească nu are importanță decât pentru evreii germani, pe care sunt obligat să-i răsfăț și să-i câștig, care îmi pot fi de folos în Germania și pe care
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1471581859.html [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371298.html [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
spre capătul de sus al grădinii. Lumina lunii se împuținase din pricina unor perdele de nori. Totuși era suficientă ca, odată ajuns la capătul culturii de porumb, să poată fi văzut străbătând porțiunea de urcuș până la liziera pădurii. Dar nu se sinchisea de asta. Mergea fără să se grăbească, simțea pământul umed, lutos, lipindu-i-se de striurile tălpii cizmelor. Își amintise de câte ori o luase pe coajă în copilărie, pentru că nu ținea seama de porunca mamei și venea mânjit de noroi din
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
ca într-o adevărată zi de primăvară. Nici durerea din umăr nu-l mai supăra și oboseala din picioare părea să i se fi risipit. La început văzuse turmele de mistreți. Mâncau pașnic jir sub arborii de pe lizieră. Nu se sinchiseau de el, doar un singur vier uriaș își ridicase râtul cu colții imenși, încovoiați,adulmecând. Îl știa bine, cu ani în urmă îl urmărise înverșunat, trăsese asupra lui dar, ciudat, animalul nu căzuse lovit de alicele grele, anume pregătite ... Apoi
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
O pasăre ciudată stătea în mijlocul șoselei și nu s-a ferit de noi cum ar fi fost cazul și cum ne așteptam. A trebuit ca ginerele să o evite în ultimul moment ca să nu o calce. Nici nu s-a sinchisit că am trecut pe lângă ea. Poate că era accidentată. Era cât un porumbel de mare, cu un colorit ca la coțofană, negru cu alb, dar cu un cioc lung de vreo cinci-șase centimetri, colorat în roșu aprins. Aici i se
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1418404455.html [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
său va suna mai convingător. Pe vremea aceea, numele câtorva firme străine, Mercedes, Kent, Kodak ș.a. sugerau la noi calitatea ireproșabilă. Kodaaak, domnilor! insistase băiețandrul. Ignora faptul că folosirea cuvântului domn era interzisă prin lege. Dar nimeni nu se prea sinchisea de asta, de o lege ciudată care nu prevedea sancțiuni în cazul că nu i te conformai. Nu, nu, se împotrivise cu vigoare Cucaras, ridicându-și o mână în dreptul obrazului. La ce bun?... Apoi, după ce fotograful se îndepărtase, urmat de
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_1_dan_florita_seracin_1342536471.html [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
ceilalți? Ce mai, se ridicase între ele un zid inconfortabil de tăcere groasă... Stânjenită de turnura vizitei, Mira se ridică, își luă rămas-bun, promițând că va mai trece. Ieșind, îl zări pe soțul vară-sii coborând din mașină. Nu se sinchisise de Mira, n-o salutase, trebăluind pe la portbagajul mașinii. Și, în timp ce Mira se îndepărta, îi strigă peste umăr că Mira-Mică rămăsese la un supermarket lângă stația de metrou. Poate aveau să se vadă... Mira nu zisese nimic, ridicând ușor din
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448178304.html [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
capăt zilelor și în felul acesta se bucura de lumina zilei. Se resemnase. Se atașase de acești oameni, cu felul și modul lor de a trăi. Nu-i mai vedea nespălați, murdari și împuțiți, fiindcă nici ea nu se mai sinchisea de râpul adunat cu timpul pe burtă și pe picioare. Se obișnuise cu mirosul de untură de urs și de cort. Când stătea la foc să se încălzească, scânteile n-o mai deranjau, îi deveniseră prietene, se obișnuise cu ele
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496253683.html [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]
-
am plâns când cizmele la uși băteau, iar groaza nefiind de-ajuns, ai nopții oameni scotoceau pe sub podele și saltele, cu-n animalic zel nestins. Și-apoi în dube azvârleau de-a valma trupuri și boccele și prea puțin se sinchiseau c-acei baloți sunt ei sau ele, când îi băteau și-i suduiau, căci ei cei tari destinu-ntruchipau. Destul mai plângem și acum, când țara-ntreagă-i o ruină și visele ni-s toate scrum, iar pomul vieții din grădină
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/George_petrovai_poemele_noul_george_petrovai_1389176608.html [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
nefericirea mea. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) tinerețe Tinerețea e o trufie, rareori o valoare. definiție de Marin Preda experiență Experiența este sursa cunoașterii. definiție de Marin Preda în Viața ca o pradă Nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră dacă nu ar exista fericirea celorlalți. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Rostul vieții e să te bucuri că trăiești. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Nu întotdeauna victoria imediată este
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1430903451.html [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
PCR) îți trebuie lipsa de conștiință morală. citat din Marin Preda Ce minune, să lichidezi o eroare într-o clipă și nu să trăiești cu ea ani. citat din Marin Preda Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră. citat din Marin Preda Mie nu-mi place sa ma bat cu nimeni, dar daca spui la cineva, sa stii ca ne batem. Marin Preda în Întâlnirea din pământuri Ura nu poate fi învinsă prin simpla iubire
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1430903451.html [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
vieți haotice, scăpată de sub orice „regulă” universală, speram să pot găsi drumul către Sine și astfel să devin mai înțelegătoare și mai tolerantă cu propria-mi condiție existențială.>> Spre surprinderea cititorului, demonii cei ce răscoleau sufletul autoarei nu s-au sinchisit de opreliștea consacrată de poarta mănăstirii . Și liniștea după care tânjea doamna Becart - căci, în mod explicit, pelerinul își declină identitatea - a fost o nemiloasă deziluzie. Și asta nefiind doar efectul incompatibilității cutumelor ortodoxe cu ale catolicilor (autoarea e de
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1483811197.html [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414058825.html [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
revenire dragei lui nepoate. Diana știa că are în el însoțitorul fidel din primăverile înmiresmate, din verile îndulcite de gustul căpșunilor și cireșelor din grădină, ori din toamnele ticsite cu roadele cele târzii. Altfel, nepoata nici nu s-ar fi sinchisit să lase ispitele orașului ca să se-ntoarcă mereu la ograda bunicilor “de la țară”. Copila se apropie tiptil de tovarășul ei de joacă, cel ce-și trăise demult copilăria, și-ncepe a plimba palma prin fața ochilor celui ce trebuia readus din
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 by http://confluente.ro/Un_batran_si_doi_copii_gheorghe_parlea_1332273840.html [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
degajezi terenul. Putea-i să interpretezi atenția acordată detaliilor ca pe ceva asemănător cu recunoașterea stupefiantă a unei trădări pe cale de a se produce și la care nu sperai prea curând să se întâmple. De care însă nu se mai sinchisea, oricâte rele i-ar fi pricinuit. „O am, zic cu o voce scăzută. „Bine, zice. Dă-mi-o!”. O ia, o cercetează ca pe ceva drag, răsfoiește câteva file, stă o clipă în cumpănă și o așează pe un taburet
SCRIITOAREA (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Scriitoarea_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/354246_a_355575]
-
dimineața zilei câd nu mai apăruse) și a fost dus pe front în linia-ntâia, de unde nu se mai întorsese. Cum, pe timpurile acelea care erau destul de tulburi, cei care ar fi trebuit să afle unde dispăruse, nu s-au sinchisit prea mult să rezolve cazul, că nici până în ziua de azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 by http://confluente.ro/Ppartea_aiii_a_ultima_spoveda_marin_voican_ghioroiu_1376721559.html [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
dimineața zilei câd nu mai apăruse) și a fost dus pe front în linia-ntâia, de unde nu se mai întorsese. Cum, pe timpurile acelea care erau destul de tulburi, cei care ar fi trebuit să afle unde dispăruse, nu s-au sinchisit prea mult să rezolve cazul, că nici până în ziua de azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 by http://confluente.ro/Ppartea_aiii_a_ultima_spoveda_marin_voican_ghioroiu_1376721559.html [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
cu jeratic și tămâie, opărindu-l cu agheasmă și lovindu-l cu sfânta cruce. De teamă, Elena respectă în fiecare seară ritualul religios, cu rugăciuni, tămâie și apă sfințită, ca să-l țină departe de locuință. Duhurile rele însă nu se sinchiseau, fiindcă de când dispăruse vrăjitoarea Buha, se simțeau în libertate și aveau destui mușterii care veneau la ei de bună voie, fără vicleșuguri sau ispite. Abia făceau față cerințelor firești ale celor care pășeau, cu știință sau cu neștiință, pe cărările
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415990955.html [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
Parcă în jurul său ardeau flăcări, iar din ele chipuri hidoase îi rânjeau satisfăcute de prezența sa. - Lasă-mă jos necuratule! Piei satana din calea mea! În zadar Pătru Valdescu îl blestema cu cele sfinte că dracul părea că nu se sinchisește. Deodată demonul se opri brusc și trânti calul cu călărețul pe un mușuroi de pământ. - Ai înnebunit, pământean păcătos? Eu te duc la castel și tu mă opărești cu vorbe fierbinți? Mi-ai pârjolit pielea și părul de pe spinare! Meriți
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415990955.html [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]