238 matches
-
extrem de exact de mecanismul prin care scriitorul își deconstruiește sau chiar își torpilează meticulos textele, glisând abrupt de la un registru la altul, de la un tip de discurs la altul (de pildă, de la proză la versuri) sau optând pentru o redactare sincopată, în care fiecare pasaj este însoțit de propria rețetă „poetică”: „Theodor Orheianu, umeri largi, părul cărunt și dat pe spate, bărbia triunghiulară și buze înguste decupând un zâmbet acru. În continuare este bine să nu exasperezi cititorul cu formule de
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
dar și a temelor momentului (drama războiului). Volumele care au urmat, după o lungă tăcere editorială, începând cu Fântâni (1969), confirmă acest tip de sensibilitate, îmbogățită pe parcurs cu notația naturistă și, în genere, cu consemnarea, de regulă eliptică și sincopată, a unor fragmente de real, împinse însă spre sensuri ce-l transcend. Maniera frecventă este aceea prezentă în Efemeridă (din Stampe fragile, 1970), unde notației îi urmează, în finalul poemului, transferul în irealitatea senzorială: „O mână plăpândă / adună gândurile / la
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
al poemelor. Imaginarul, preponderent nocturn, își apropriază de-a valma „personaje” ale străzii, fragmente de realitate banală, obiecte domestice, supunându-le de regulă unei alchimii după logica bizarului sau unor proiecții în registrul ludic. Scriitura e adeseori „albă”, prozaică și sincopată, iar altădată înțesată de imagini expresive, de o prețiozitate enigmatică ori de subtile referințe livrești. Citadinismul de substanță al lui G. se relevă tocmai în dezinvoltura jovial-uimită cu care este asimilat, ca sensibilitate, un univers ciudat, dar nu agresiv. Lexicul
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
conchidă că suferința nu este „negația vieții”, ci chiar adevăratul conținut și sens al ei. Stilul alert, lapidar, doar sugerează anumite lucruri, fără a se recurge la descriere și la narațiunea propriu-zisă. Respins de unii comentatori ca fiind o povestire sincopată a unor lucruri comune, lipsit de substanță epică și grevat de un exces de reflexivitate, romanul a fost văzut de alții ca un text modern, în care povestea de dragoste e „un pretext literar” pentru a medita, cu subtilitate psihologică
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
care implică descoperirea lumii din spatele replicilor, ceea ce se spune fiind rezultatul unei întâmplări nepovestite. Aceasta ar putea fi dimensiunea „surdă” a textului, povestirea ascunsă, care motivează felul de a vorbi al personajului și care dă unitate unei construcții narative aparent sincopate. În acord cu tendința generală din proza românească din preajma anului 2000, de reabilitare a povestirii și de redescoperire a realismului, S. recuperează o lume vie, cu personaje vii, aflate în situații dintre cele mai diverse, totul fiind înregistrat și oferit
STOICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
care recuperează rămășițele fiului său căzut pe front este prezentat ca actul unui dement abulic. Atmosfera cenușie a târgului de provincie se recompune prin alipirea de instantanee fără legătură între ele, oamenii nu au identitate, veștile par a se transmite sincopat, haotic.Tragicul situației este accentuat de adoptarea tonalității indiferente, apatice, S. configurând o atmosferă de plictis și stereotipii și izbutind să creeze un personaj - tatăl, ins cu mintea obnubilată, pe de o parte, de abstracte idealuri eroice, iar pe de
SPOIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289837_a_291166]
-
dar ei își văd de propriile afaceri. Deși numai din altruism, Nichita intră în jocul aranjamentelor, cunoscându-i astfel pe mai toți șefii vieții politice, pe care, dezamăgit, dezgustat, îi prezintă sec și concis, ironic sau caricatural, într-un limbaj sincopat, neutru, aparent inofensiv. Povestea sa de amor, relatată episodic, cu o neutralitate sceptică, e și ea marcată de urâciunea din jur, ceea ce îl determină pe ziarist să părăsească totul și să se retragă, cu un fel de disperare mută, la
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
20 și începutul anilor ’30 ai secolului trecut în jurul poetului și compozitorului Ionel Fernic. Singurătatea, sărăcia, visul compensator, disperarea sunt temele unor scurte poeme retorice și convenționale, în care efuziunea discursivă nu compensează deficitul de lirism. Accentul autobiografic, expresia aspră, sincopată, cu tentă de satiră, dar și de lamentație, produc rareori o atmosferă poetică originală. Înclinația satirică și tendința către formele concentrate se concretizează în câteva cicluri de epigrame. Stimulul cercului de epigramiști ploieșteni, precum și influența tutelară a lui Al. O.
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
de eroul-narator, un tânăr savant fizician. Același stil al subiectivizării organizează materia narativa a românului Cicoarea. Povestea de iubire, evocata și aici, retrospectiv, se proiectează pe fundalul unui oraș provincial. Principiul ordonator fiind fluxul capricios al memoriei afective, narațiunea este sincopata, planul interiorității îl înglobează pe acela exterior. Lumea provinciala apare configurata de o privire proaspătă, într-o gamă de înfățișări tratate în registrul observației realiste, în cel al reveriei juvenile sau în cel al șarjei caricaturale. Interesantă este, tipologic, „existența
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
pe urmele lui Albert Samain, Al. T. Stamatiad și Ion Minulescu, un tribut adolescentin recuzitei poetice simboliste, populată de „galere roze-n drum către Cythera”, „palizi matrozi” și „fantastici albatrozi”. Scrisă după numai un an, poezia Tuzla anticipează, în juxtapuneri sincopate și eliptice, o discontinuitate simptomatică pentru devenirea excentrică a omului modern: „Val pal, stâncile arse, / albastrul sat într-un inel de var. / Femeile țărmului au obraz de mărgean / și se vând pe stras și suliman”. Începând cu poemele publicate în
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Poeme aristocrate (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor) deschid o nouă etapă în lirica lui S.: pe de o parte, miturile abundente din scrierile deceniului precedent sunt concurate de o componentă etică atestând implicarea poetului în actualitate; pe de altă parte, discursului sincopat și digresiv i se preferă acum o frază tăioasă, care reduce vizibil ambiguitatea spre folosul denotației. Arborescenței retorice i se substituie parabola morală, care spulberă simulacrele printr-o privire „dezvrăjită”, ce intuiește inautenticitatea vieții sociale: „în fața porții grădinii, împodobiți în
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
descrie o evadare, prezentarea fluxului interior derapând brusc în analiză de tip comportamentist, pentru a se îmblânzi în final într-un eseu demonstrativ despre sacrificiu. Alte proze utilizează formule complet stranii, cum se întâmplă în Ultimul apel, unde sunt consemnate sincopat, haotic și dezlânat stilistic, ca într-un proces-verbal al unui autist, vorbele unor deținuți dintr-un lagăr de concentrare, pentru ca în cele din urmă și acest text să se revendice ca discurs al unui personaj desprins din panoplia absurdului. Următoarele
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
1997) și, din 1998, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cum a observat critica, poezia lui O. din volumele Ora de prânz a vulcanului Etna (1997) și Roma fără mine (1998) „ia ființă în rana deschisă a cuvântului, versul său sincopat nu prea ascultă de netezimea formei, ci dă glas pătimirii”. Este trăirea destinului vitreg al plaiului natal nedreptățit de istorie („Suntem colindători fără de stea / și gura mi-e închisă cu zăvorul / și mama ne e mama altuia / c-a noastră
OPAIŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288541_a_289870]
-
de mișcările sociale: un „reacționar” în fond, culisând între relatarea aproape cinică datorită sicității ei, participarea sentimentală și distanțarea ironică - toate acestea definesc o narațiune insolită. Descrierile, portretele ample, prezentările, rezumatele și dialogurile se nasc din alăturări de propoziții scurte, sincopate și gâfâite, cu o topică și o ritmică puțin obișnuite. Abundența și raritatea informației convocate se sustrag prolixității tocmai prin această originală orchestrare. Spectacolul lexical este și aici grandios. Romanul realizează o savuroasă promiscuitate: între neologismul (nobil și îndrăzneț), luxul
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
din ciclul Rod, construite în jurul a două simboluri divergente ca semnificație, dar psihic complementare - rodul, semn al comuniunii și integrării, și turnul, semn al izolării -, sunt mărturia impregnată de spaimă a durerii de a fi în lume, bocetul grav și sincopat al devenirii în timp: „!suferințele mari se făcură/ de cum am ieșit din tine,/ ca un ochi din orbită,/ toată căldura soarelui/ menită fu să mă usuce...!” Rodul nu este fructul matur al toamnei, cu coaja dură și rezistentă, ci floarea
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
calificarea profesională), așa încât natura malefică a colaboraționismului să fie discret camuflată sub teancul de file și mormanul de vorbe ale Securității. Confuzia riguroasă a termenilor, în zorii unui dincolo de bine și de rău, făta apoi acceptul. Odiseea pârei putea începe, sincopată fiind numai de remușcările neputinței. Fără această înțelegere a gradațiilor sufletești care precedă prăbușirea interioară nu putem explica nici fenomenul corelativ al mărturisirii întârziate. Transformarea unui om liber într-un turnător supus, incapabil de revoltă ori zvâcniri de luciditate, cere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din încăpere și au căzut pe covor. M-am apropiat, am apucat-o de aripa întreagă și i-am dat drumul în coșul de hârtii. Episodul, cu naturalismul și mizantropismul incluse, stabilește nu doar tonul, ci și ritmul povestirii. Alert, sincopat, nutrit de un bine cumpănit raport între consistența psihologică a personajului și resursele lingvistice avute la îndemână, textul va asigura o spectaculoasă distribuire a centrelor de interes. Frustrarea fanilor romanului polițist debordând de enigme, piste false, lovituri de teatru și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ființele împietrite în nenoroc, retezate de un trai „apăsat și fără zâmbet”, cu văzul imobil și neputincios, „fără pleoapă”, sunt contemplate și nu evocate de autorul-narator, care știe să se folosească și de câteva tehnici expresioniste. Textul, cu o frazare sincopată, răsucită, se concentrează asupra ritmului generic de viață, iar descripțiile în cascadă, configurând un pitoresc etnografic minuțios, accentuează atmosfera de nemișcare ritualică, în care tâlcurile persistă indistinct și necruțător. Dar abia în întâlnirea cu Orientul B. află o fericită coincidență
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
poet al câmpiei și satului ancestral. Idilismul este evitat structural. Imaginea Bărăganului sălbatic, scitic, bântuit de vârtejuri și de secetă, nu exclude totuși „melancolia serilor” și poezia halucinantă stârnită de „fata morgana”. La A., pastelul, alcătuit din notații eliptice și sincopate, se interiorizează, iar poezia satului depășește documentarul etnografic. Cu timpul, muncile aspre ale câmpiei sunt evocate ca acte rituale, esențiale și sacre. Tot progresiv, se conturează și imaginea tragică a sfârșitului lumii rurale tradiționale, cu gesturile ei simple, de rezonanță
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
riscând să-și vadă versurile „împușcate”. Poeta nutrește, fără ieftin romantism, sentimentul însingurării și claustrării, ale cărui metafore sunt „efectul de seră” și insula: „A fi. Sentimentul de insulă./ Eu - mie - insulă.” Însă din exilul ei continuă să facă incizii - sincopate, stridente, neiertătoare - în carnea realului, și în propria-i biografie, și să constate și asume imposibilitatea evadării; sau să lanseze întrebări cu răspunsul inclus: „Unde ne-om fi ducând?” În acest coerent orizont al terorii și infraumanului, apare un hiatus
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
-și rectifice tirul... Dacă, în cursul acelor grele lupte de ariergardă, cineva ar fi scuipat pe deget ca să vadă dincotro bate vântul, ai fi putut zice că e nebun. Nemții mitraliau cu zâmbetul pe buze. Li se răspundea prin tirurile sincopate ale unor puști cu un singur foc, adesea singura armă a acelui început de război. Și se retrăgeau fără a putea ridica răniții, fără a reține numele satelor predate. I se părea că el și cu camarazii săi dădeau o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
război, B. va aborda subiecte mai cuprinzătoare, ce depășesc concretul restrâns al unei probleme anume. Autorul țintea închegarea unor imagini de ansamblu - adevărate istorii ale literaturii - pe care însă n-a mai apucat să le realizeze. Expresia stilistica, mai putin sincopata, se va mula și ea pe cadrele lărgite ale gândirii scăpate de chingile demonstrației stricte, aproape matematice, si se va adapta fenomenului studiat, chiar dacă și acum desfășurarea comentariului va parcurge aceleași etape. Operele cercetate, literare și istorice, acoperă un spațiu
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
din dadaism (negarea convențiilor poetice, anularea subiectivității creatorului etc.), dar mai cu seamă din futurism (energetismul, scriitura „de aparat Morse”, proprie unui „secol-viteză”, disprețul pentru metafizică ori pentru arta ca mimesis). Ilarie Voronca, St. Roll, Ion Vinea practică o poezie sincopată, din care lirismul este izgonit cu o brutalitate voioasă, cuvintele ajungând „în libertate” prin abolirea oricăror restricții gramaticale și a punctuației. Cu „Integral” (1925-1928), radicalismul primei faze se domolește și a. capătă o exprimare teoretică mai clară, ceea ce determină impunerea
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
necunoscut venit nu din geografie... Europa înspăimântată la marginile acestui ocean în extensie fotografiile lui Stalin... - „Nu, Ana, nu a venit timpul nostru... Acum începe ceasul scufundării în întuneric. Câmpia aceea vastă, comuna, casa cu pridvorul cu stâlpii sculptați, priveliști sincopate, tu însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi îmbătrâniți, trăiți fără rost, cu visele înțepenite; soțul tău va albi, chiar fiica ta va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Stomacul, răzbunător, îmi trimitea, în șuturi, valuri-valuri de votcă înapoi. Poate și vreo bucățică din tortul de azi-noapte. Am ridicat neputincios din umeri și i-am făcut semn Anei: „Asta-i! Mă... Ce vrei să fac?“. Am ieșit în ritmul sincopat al șuturilor stomacului. Lupta începuse. Venea hohotind metafizica. O știam prea bine. Singura, nemiloasa, perfida lege a luptei era să nu-mi treacă prin cap un singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]