336 matches
-
concretizare a funcției preponderent persuasive centrate pe un public-țintă; conținutul acestui tip de mesaj este construit prin prisma elementelor pozitive spre care se dorește atragerea atenției, care se constituie în premise, de fapt, ale persuasiunii; formal, se remarcă o structură sincretică, în care verbalul se îmbină cu paraverbalul și nonverbalul, vizualul cu auditivul, comunicarea orală cu cea scrisă (este prezent, în acest sens, și fenomenul redundanței aceeași componentă a mesajului este ,,avansată" simultan prin ceea ce se spune și se scrie, precum și
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
lua naștere, la un alt nivel osmotic, o sinteză nouă sau un complex spiritual, prezervându-se totuși specificitățile, și nicidecum printr-o Întronare forțată a unei realități În fața celorlalte sau, și mai rău, prin disoluția tuturor Într-un tot indeterminat, sincretic. Desigur, procesul decantării unei integralități este mult mai complicat decât l-am explicitat mai sus. Dar nu la definiții sau alte finețuri epistemice ne vom referi, ci la niște procese evidente pe care le Întrezărim din ce În ce mai mult. Încercăm, așadar, un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
punctul de vedere al metodologiei și tehnologiei formării - mai precis, al influenței noilor tehnologii informaționale și de comunicare -, aspectul procesual și cel de conținut se schimbă radical. Paradigma de formare a profesorilor În țara noastră este una depășită: este confuză, sincretică și empirică. Este un model romantic, de secol al XIX-lea. Axioma de bază ar fi aceasta: dacă devii bun specialist Într-o arie academică, ești automat și un bun profesor. Nimic mai fals! Una este specialistul În descoperirea cunoașterii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
perioada respectivă, Facultatea de Filosofie Îngloba un mănunchi de specialități ce displăceau regimului, desființase prin decrete de partid și de stat (sociologia, psihologia, pedagogia, științele politice etc.) și care puteau fi mai ușor „urmărite” sau manevrate printr-o unificare oarecum sincretică. Mai mult decât atât, filosofia era dublată de istorie și invers, Încât cel care studia filosofia era obligat să aibă drept specializare secundară istoria și viceversa. Vă dați seama ce chin era pentru studenți să acceseze simultan două topici destul de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cuprinde 107 variante reprezentând 71 tipuri de cântece fantastice, vitejești și despre Curtea feudală. Volumul reține atenția deopotrivă prin orientările moderne propuse de studiul introductiv și prin noul sistem de transcriere și editare a baladelor. Adept al punctului de vedere sincretic, A. ia în considerare ambii factori (poetic și muzical), care sunt inseparabili și se înrâuresc reciproc. Lucrarea aduce o contribuție majoră la cunoașterea legilor oralității cântecului bătrânesc, a „procesului firesc de alcătuire și desfășurare a baladei”. Printr-un sistem ingenios
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
român clasic de muzică ușoară sau populară nu obține peste 1% din opțiunile copiilor (apud Dorel Abraham, coordonatorul principal al anchetei). În schimb, atunci când este vorba despre oameni de cultură, clasamentul rezultat din preferințele copiilor (7-10 ani) are un caracter sincretic, provenit din intersecția mai evidentă a unor influențe multiple și contradictorii - școală, lecturi, familie, participare la activități culturale. Dar și în acest caz ordinea statistică a preferințelor este impregnată serios de televiziune. Se evidențiază faptul că peste 32% dintre elevi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
caracterul său popular și autonom și prin faptul că inițiativa este luată, de obicei, fără acordul autorităților și adesea, Împotriva lor. (E.P. Thompson, 1981, p. 277) Pornind de la descrierile etnografice și studiile interpretative, putem identifica În acest ritual complex și sincretic o seamă de note comune, adică de unități rituale constitutive (I. Chiva și F. Zonabend, 1981; E. Muir, 1997; H. Rey-Flaud, 1985; E.P. Thompson, 1981): a) performerii ritului sunt bărbații tineri, de obicei organizați Într-o ceată, al cărei statut
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Unii vin singuri, spontan, să depună flori la monument. Alții vin În grup, cum ar fi pionierii care, aliniați solemn În fața mausoleului, Îi raportează lui Ilici succesele și misiunile Îndeplinite (C. Lane, 1981, p. 210). Observăm, În acest exemplu, caracterul sincretic al comemorării: dominante sunt riturile de tip cult al stămoșilor (Întemeietori), rituri Întemeiate pe aducerea de ofrande (directe prin coroanele de flori, indirecte prin „sacrificarea” timpului liber În favoarea unor activități productive) și prezentarea omagiilor (oamenii simpli care se reculeg, pionierii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu ființele și faptele supranaturale (I.A. Candrea, 1928; Gh.F. Ciaușianu, 1914; T. Gherman, 1928; A. Gorovei, 1915; T. Pamfile, 1916a) sau schema „elementelor” așa cum apare În filosofia presocratică (la E. Niculiță-Voronca, 1903 sau T. Pamfile, 1916b și 1924). Caracterul sincretic și compozit al mitologiilor explică frecventele „recuperări” și manipulări simbolice la care ele sunt supuse. În secolul al XIX-lea mitologiile proaspăt „descoperite” (germană, scandinavă, celtică etc.) au fost folosite alături de alte argumente culturale pentru justificarea legitimității noilor state-națiune. Perspectiva
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Pâca, Antipa, Chira Chiralina, Inia Dinia etc.). De asemenea, extrem de discutabile sunt și tehnicile de determinare a semnificațiilor mitologice (bazate pe analogii superficiale și pe asocieri hazardate). Autorul fixează 18 clase În care s-ar Îngloba figurile panteonului mitologic: divinități sincretice (Dumnezeu, Hristos, Sfântul Soare, Maica Domnului, Sântoader etc.), semizei (Zburătorul, Crăciun, Luceafărul, Trif Nebunul), strămoși arhetipali (Moșii, Uriașii, Novacii, Moș Adam, Tinerețe fără bătrânețe), personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cult, pentru a demonstra că poezia folclorică își are un mod propriu de existență, un statut diferențiat, aparținând unui tip de cultură „puternic semiotizată”, ale cărei note caracteristice (tradiționalitate, oralitate, variabilitate, anonimat) fac din ea o „formă specifică” de creație sincretică, rezultantă a mai multor limbaje. În creația folclorică formalizarea atinge toate nivelurile operei. Cartea reușește să fie ceea ce și-a propus: o lectură „din interior”, prin „asumarea codului legităților, particularităților faptului literar folcloric izvorâte din modul său propriu de existență
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
cele folosite curent în aprecierea creației culte), B., fără să nege utilitatea anumitor „jaloane” ale esteticii „academice”, accentuează ideea că „folclorul posedă frumuseți care rezistă acestui examen” și cere cercetătorului creației populare un gust estetic special, apt să surprindă realitatea sincretică a fenomenului și valoarea artistică inefabilă a formelor arhaice; el preconizează examinarea „frumosului folcloric din punctul de vedere al creatorilor și interpreților acestuia”, prin „contemplarea realității folclorice vii, observând fluxurile și refluxurile ce se petrec acolo, mecanismele de creație, interpretare
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
folclor, B. se orientează neașteptat de lesne și mai toate observațiile sale din prefață sunt întemeiate, unele vădind mare finețe de spirit. Folclorul înseamnă pentru el etnopsihologie, dar interpretările sale sunt lipsite de punctul de vedere istoric. B. remarcă unitatea sincretică a cântecului, text-melodie, calitatea îndoielnică a informațiilor furnizate de lăutari și face un patetic apel pentru culegerea folclorului amenințat cu dispariția. A tradus din franceză câteva povestiri romanțioase în foiletonul ziarului „Românul” (Amédée Achard, Étienne Enault, Jane Mac Leod, L.
BIBICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285722_a_287051]
-
unitatea fundamentală a primordialului și temporalului, a respirației și energiei, a trupului și minții, a mișcării și nemișcării, încurajându-i pe practicieni să caute rezultate în experiența concretă și să renunțe la dezbaterile despre doctrină. Acestea au culminat în abordarea sincretică inițiată de Ta Mo în secolul al VI-lea și au pregătit terenul pentru răspândirea artei qi gong în lume în timpul celei de-a doua jumătăți a secolului XX. Un bun exemplu de sincretizare care a avut loc în timpul acestei
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
budismului, se manifesta o tendință crescândă de a combina practicile sănătății și longevității și libertatea personală a școlii taoiste cu virtutea spirituală și comportamentul disciplinat al școlii budiste și astăzi, practic, toți chinezii care practică qi gong urmează această cale sincretică. Școala medicală Dovezile sugerează că practica qi gong a evoluat în China antică, fiind inițial o formă de medicină preventivă și curativă, și că, de fapt, a fost prima ramură oficială a Medicinei Tradiționale Chineze. Ulterior, interesul s-a concentrat
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
în sfera mitologicului). Structurilor și scenariilor mitice autohtone li s-au suprapus elemente de mitologie romană, iudeo-creștină (prin filieră bizantină), slavă, elemente mitice ale unor popoare asiatice migra- toare ș.a. A rezultat o mitologie populară vie, evolutivă, un produs cultural sincretic specific, ale cărui straturi suprapuse de-a lungul timpului sunt astăzi greu de decantat. Problema este foarte complexă. Simplificând-o și reducând-o la un model matematic, se poate recepta - în perspectivă diacronică - mentalitatea mitică autohtonă ca fiind o funcție de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alte câteva manifestări cu tematică și de proveniență propriu-zis creștină. Suprapunerea arbitrară și târzie a celebrării nașterii lui Isus cu acest arhaic complex mito-ritual de structură cosmogonică a generat un amalgam de tradiții și obiceiuri. A luat naștere un fenomen sincretic specific, ale cărui circumstanțe și consecințe nu au fost încă pe deplin lămurite. Iată, de exemplu, cum supra- punerea de care vorbeam a generat la nivelul colindei o imagine paradoxală. Chiar la nașterea sa, Pruncul Isus creează Cosmosul : De-asta-i seara
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Petru Culianu (150, p. 344). În folclorul românesc, zânele (sfintele, frumoasele, ielele) sunt Stăpânele vântului, Doamnele pământului, Ce prin văzduh zburați, Pe iarbă lunecați, Pe valuri călcați. Ele sunt nimfe aeriene cu puteri magice (probabil din arhaicul cortegiu al divinității sincretice Bendis- Diana), fecioare ce, în nopțile cu lună, cântă și încing hore în văzduh și despre care se spune că „pocesc” (adorm, paralizează, „leagă”) pe cel care le surprinde dansând și cântând sau pe cel care încalcă vreun alt tabu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai puternică și cea mai autentică dintre religii” (17). Dat fiind că nici una dintre confesiunile cunoscute nu a satis- făcut pretențiile religioase ale hanului Akbar, acesta a convocat, în 1582, un consiliu al teologilor și a înființat o religie nouă, sincretică (o stranie combinație de islamism, hinduism, jainism, zoroastrism, creștinism și alte doctrine religioase), pe care a intitulat-o Din Ilahi, „Adevărata religie”. Tradiția spune că, în perioada în care căuta încă printre reli giile cunoscute pe „cea mai autentică”, suveranul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
privează adeseori elevii de cunoașterea cu adevărat a semnificației cuvintelor pe care le Întrebuințează, mai ales pe treptele inferioare de școlarizare, când „inteligența practică domină Încă pe scară largă inteligența gnostică, când ei acționează... În mai mare măsură prin asimilare sincretică decât prin generalizare logică” (Piaget, 1972, pp. 146-147). Imprimând o notă verbalistă Învățământului (dominantă În trecut) metodele expozitive au tendința să suprime sau să restrângă deci prea mult acea experiență personală dedusă și trăită pe viu, din contactul nemijlocit cu
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o descriere desfășurată a universului, care să corespundă în cât mai mare măsură ordinii ascunse. În concepția sa, tendința de atenuare a unor opoziții fundamentale, precum adevărat - fals, subiect - obiect, inert - viu, continuu - discret, știință - umanism, corespunde caracterului tot mai sincretic al culturii, care dă măsură ordinii universale. Demersul său euristic pornește întotdeauna de la clarificarea conceptelor, de la descrierea limpede a stadiului în care se află cercetarea în chestiunea abordată (cu o vastă erudiție, o precizie a ideilor și o putere de
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
Tisei), a tipărit mai multe culegeri și studii de folclor: Cântece și melodii de jocuri populare moldovenești (1975), Studiu asupra folclorului moldovenesc din perioada războiului. 1941-1945 (1975), Deslușiri. Articole despre folclor (1989). J. analizează dezvoltarea istorică a unor motive, caracterul sincretic al creațiilor folclorice, similitudinile tipologice. A alcătuit antologiile Cântece populare de dragoste (1977), Strigături, amintiri și scrisori versificate (1978), Proverbe și zicători (1981), toate însoțite de studii introductive, glosare, note și comentarii. Este coautor al cursurilor Creația populară și Crestomație
JUNGHIETU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287678_a_289007]
-
venea dintr-o stare de spirit poate romantică, dar necesară, un fel de wishful thinking despre sfârșitul brusc al comunismului. Dar cum să pui capăt realității comuniste dacă chestiunea proprietății private Întârzia să fie rezolvată? Cartea lui Pavel Câmpeanu, Societatea sincretică, analizează ce s-a petrecut În societatea stalinistă, care și-a propus și a reușit să anihileze proprietatea. Nu pot să nu mă Întreb care este costul cultural al acestei destructurări? E Încă greu să măsurăm exact efectul distructiv al
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mărturisește însă, în același timp, că Blaga va fi patronul spiritual și se acceptă ca element de relație cu vechiul S. „o substanțială armătură teoretic-filosofică”. Se mai precizează: „Ceea ce vrem nu e «un simplu magazin de mărfuri» [...] ci un discurs sincretic, în albia căruia să coexiste, să se încapsuleze sau să se întrețeasă arta, filosofia, știința, morala, religia, în întruchipările lor particulare și în metabolismul lor cel mai specific”. Rubricile interesează literatura și istoria culturii: „Fețele veacului”, „Istorie și memorie”, „Cronica
SAECULUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
culturale (repertoriu, reconsiderarea clasicilor sau montarea adecvată a producției autorilor moderni etc.) sau cu privire la sociologia receptării, critica dramatică etc. Toate sunt tratate nu în mod „tehnicist” , ci eseistic, deseori într-o alternare incitantă a unghiurilor de vedere, printr-o procedare sincretică, așa cum, de altfel, e și domeniul investigat. Nici dimensiunea literară a teatrului, fie că e vorba de dramaturgia clasică ori de textul contemporan, nu este neglijată. Cartea probabil cea mai consistentă este Clasicii nu vor să îmbătrânească (1983). Lui I. L
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]