460 matches
-
științifice de analiză diacronică ori sincronică a numelor, luate individual sau grupate într-un fel sau altul. Fiecare dintre clasificări poate facilita înțelegerea anumitor aspecte privind viața numelor cuprinse în ierarhia respectivă și acest fapt se reflectă în preferința cercetărilor (sincronice, diacronice, onomasiologice, etimologice, interdisciplinare etc.), pentru una sau alta dintre clasificări. De regulă, geografii au în vedere grupările în funcție de obiectul geografic denominat, etimologiștii se referă în primul rînd la categoriile referitoare la origine, teoreticienii se concentrează asupra tipologiei numelor de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
locuri, care să țină seama de aspectele esențiale privind statutul, originea, geneza, etimologia, evoluția și funcționarea acestora, precum și de raportul lor cu alte categorii de cuvinte sau de nume. Conceptul central care poate concentra, ca o placă turnantă, principalele caracteristici sincronice și diacronice ale unui nume propriu este onimizarea, numită, în cazul numelor de locuri, toponimizare. Din punctul acesteia de vedere, orice nume de loc, fie că este în curs de geneză ori de constituire, fie că este pe cale să-și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bucată de penteleu, un pahar de cotnari, abrudeanca, ardeleana, breaza, hațegana, brașoave etc.), și derivarea cu sufixe categoriale posesive locale, de apartenență etc. (bucureștean, mol dovenesc, morenar, mangaliot; Craioveanu, Craiovescu, Vălenaru). Numele de locuri, martori ai istoriei romînilor Dacă, privite sincronic, numele de locuri se înfățișează ca o haină care îmbracă teritoriul denominat, în perspectivă diacronică ele apar ca martori ai evenimentelor, întîmplărilor și schimbărilor istorice petrecute pe teritoriul respectiv. În sincronie, toponimia, ca disciplină lingvistică, interferează îndeosebi cu geografia, iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
referă la Cetate, Turn, Ruine, Grădiște, Săliște, Jidovină, Zagrad, Morminte, Cimitir, Biserică, Putna, Bran, Runc etc. indică prezența în trecut în zona respectivă a unor așezări, construcții întărite, drumuri, proprietăți silvicole defrișate sau interzise pentru defrișare. Uneori observarea pe orizontală (sincronică) a toponimiei poate sugera posibile straturi verticale (diacronice) ale ei, orientînd căutarea pe direcții probabile de identificare a unor nume sau categorii de nume. Cei mai mulți specialiști sunt de acord, de pildă, că hidronimele și, după ele, oronimele sunt cele mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
incluse în lista celor o sută unu nume analizate monografic a avut la bază îndeplinirea uneia sau a mai multe condiții: relevanța lingvistică, geografică, istorică, socială, culturală; raritatea (uneori unicitatea) numelui sau, din contră, apartenența la tipuri, serii, grupuri exemplare, sincronic și diacronic, pentru toponimia romînească. Evident, nu a mai putut fi evitată componenta subiectivă a selecției, care reflectă preferința autorului. Credem însă că cele mai multe nume alese de noi sunt „eligibile“ și în ierarhizările bazate pe alte criterii și rezultate din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
competențelor pentru profesia de cadru didactic în general. Profilul de competență al cadrului didactic poate fi definit [Niculescu R., 1996, p 143] ca domeniu de convergență dintre statut/rol și personalitate, fiind reprezentat de calitatea principalelor coordonate ale personalității, considerată sincronic în raport cu statutul și rolul socio-profesional deținut, raport analizat din perspectiva eficienței socio-profesionale. Competența didactică este dată de aptitudinea de a aplica anumite principii, de modul de comportare, care trebuie să reprezinte un model, de strategiile preferate în activitatea didactică. După
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
a obiectului disciplinei respective. În această privință, teza noastră fundamentală este - contrar unei concepții astăzi foarte răspîndite, dar teoretic rău fundamentate și, în realitate, sofistica și contradictorie - că istoria lingvistică corespunde mult mai bine decît descrierea sistematică și analiza funcțională sincronica - sau, mai degrabă, că numai istoria corespunde exact - felului de a fi real, daca nu al limbajului în general, cel putin al limbilor, care sînt tocmai formele istorice ale limbajului. 2. Limbajul prezintă, într-adevăr (și este determinat în esență
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
multe stiluri de limbă și, deci, o serie de limbi funcționale (pe care le utilizează în mod efectiv în vorbire). 5. Dinamicitatea intrinseca a limbii. Mai mult, starea de limbă este statică doar că tehnică deja realizată și în proiecția "sincronica" pe un ecran imobil. În realitate, în orice moment, limba se află într-o dublă mișcare: în sensul varietății (difuziune și recesiune) și în sensul reînnoirii sistemelor ideal unitare. Chiar și limbile funcționale se află, deci, în mișcare; și aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
recreare" a tradițiilor lingvistice: emergentă însăși a limbii că tradiție. În acest sens, ființa limbii coincide cu devenirea ei istorică. 6. Sincronie și diacronie lingvistică. Din cauza reducerii convenționale a limbii la un singur sistem lingvistic ("limba funcțională"), sincronia (că studiu sincronic) este înțeleasă adeseori că descriere sistematică (sau structurală) iar diacronia nu că studiu al dezvoltării istorice a structurilor unui sistem ("gramatică istorică"), ci și ca istorie a limbii. Totuși, în acest ultim sens, cei doi termeni ai opoziției nu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbii). Istoriei limbii îi corespund, deci, în sincronie, (cel putin!) patru discipline diferite. Dimpotrivă, obiectul descrierii sistematice (structurale, generative, etc.) este, în mod necesar, limba funcțională (sau o limbă redusă convențional la o limbă funcțională), adică un sistem nu numai "sincronic", ci și "sintopic", "sinstratic" și "sinfazic". Distincția lui Saussure, luată în sensul ei propriu și prim este, desigur, coerentă. Totuși, sincronia saussuriană nu privește limba istorică, ci, în mod explicit, "limba noastră funcțională" (de fapt, schimbările pot fi considerate că
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în mod rigid unitar). Iar diacronia saussuriană nu este istorie a limbii, ci - iarăși în mod explicit - considerație "atomista" a diferitelor fapte care modifică un sistem. Mai mult, distincția saussuriană nu este reală, ci doar metodologica. În realitatea limbii faptul "sincronic" (funcționarea) și faptul diacronic (schimbarea) nu reprezintă două momente diferite, ci unul singur. În măsura în care schimbările sînt "interne" - adica rezultate ale unei dinamici proprii a tehnicii idiomatice, realizări de virtualități deja date ca atare (și orice schimbare este, într-un anume
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sisteme diferite sau sînt doar variante non-funcționale (ceea ce, daca este vorba de structuri opozitive diferite, constituie o contradicțio în adiecto; cf. cazul distincției sau al non-distincției între e deschis lung și e deschis scurt în franceză comună de astăzi). Structurile sincronic concurente nu pot, într-adevăr, să fie considerate în raportul lor cronologic real (și cunoscut ca atare în mod egal de către subiecții vorbitori) dacă se face abstracție de sensul devenirii. c) Numai istoria poate lua în considerare limba în procesul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Ceea ce vrem este doar să încercăm să arătăm că istoria (inclusiv descrierile sistematice pe care le conține în mod necesar), departe de a fi, cum s-a spus uneori, o știință hibrida și incoerenta (sistematică și atomista în același timp, sincronica și diacronica totodată, lingvistică și non-lingvistică în același timp etc.) este știința lingvistică integrală, care aspiră să-și considere obiectele, limbile, sub toate aspectele și cu toate determinările lor interne și externe. În acest sens, putem rosti și astăzi, poate
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
typologie que la linguistique s'élève à des points de vue tout à fait généraux et devient une science"84. Distincția clasificare genealogica vs. clasificare tipologica a avut multă vreme la baza distincția primară diacronie vs. sincronie: "Compararea în plan sincronic a unor limbi apropiate nu din punct de vedere genetic, ci structural-formal în vederea unei clasificări a limbilor pe tipuri formează obiectul tipologiei lingvistice. Prin tipologie se înțeleg, de regulă, două lucruri: a) Determinarea (printr-o cercetare descriptiva, în primul rînd
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Această clasificare, avînd la bază tipul morfologic, a dominat întreg secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea. Clasificarea genealogica se bazează pe criteriul istoric, fiind așadar de natură diacronica, iar clasificarea tipologica are un caracter sincronic. Edward Sapir, în capitolul Tipurile de structură lingvistică din volumul sau Language. An Introduction to the Study of Speech, 1921 (Trad. fr. Le langage. Introduction à l'étude de la parole, Petite Bibliothèque Payot, nr. 104, Paris, 1970) propunea o clasificare
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tehnic, un principiu de construcție propriu limbilor romanice. 2. Cuprinde mai multe sectoare ale sistemului limbii. 3. Caracterizează nu numai funcționarea limbii, ci și constituirea ei (față de latină, limbile romanice prezintă o serie de inovații în acest sens). Antinomia dintre sincronic și diacronic, existentă la nivelul sistemului, este astfel anulată la un nivel superior"129. Transpusa în plan semantic, topica determinat-determinant generează ceea ce s-ar putea numi o viziune substanțializata a limbilor romanice în comparație cu o viziune calitativa asupra lumii, specifică limbilor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
înspre tip. (5) O "conexiune" tipologica nu este o simplă coprezență uzuală de fapte sau trăsături sistemice constatată empiric, ci o autentică unitate funcțională de nivel superior care explică unitar zone diferite ale sistemului și îi relevă manifestările, în perspectiva sincronica și diacronica. (6) Pentru decelarea unor asemenea principii nu importă factorii de "statistică materială", chiar dacă ei există. De asemenea, "coprezența" de caracteristici nu oferă prin ea însăși motivația tipologica, ci are, eventual, doar valoare euristica, de indiciu pentru descoperirea principiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbi, forma care însemna pentru Humboldt "unitatea de structurare a unei limbi, coerentă și omogenitatea funcțională subiacente diversității faptelor particulare și care ar trebui identificate și prezentate în descrierea limbilor"156. În concepția Humboldt-Coșeriu, tipul lingvistic, deși este un fapt sincronic, e văzut că o structură deschisă, ceea ce înseamnă că niciodată nu este în întregime un ansamblu definit de funcții, ci "se realizează gradual în istoria sistemelor, la fel cum un sistem se realizează în istoria normelor care îi corespund. În
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
silabic 150, 201, 238, 250, 251, 252, 259, 266, 271, 303, 314, limba ~a 86, 87, 242, 249, 254, 261, 271, 272, 289, 296, 297, 300, 303, 305, 313, mono~ 59, 189, 190, 247, 251, 313 simbolism 60, 61, 62 sincronic 33, 35, 36, 37, 57, 59, 70, 75, 82 sincronie 26, 27, 29, 35, 36, 38, 57, 66, 67, 69, 70, 76, 127, 355 sindhi 152, 278, 303, 325, 330 sinfazic 29, 34, 35 singhaleza (sinhala) 152, 254, 290, 303
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
că autoarea are un subcapitol în care expune momente semnificative ale acestei tipologii, din istoria gândirii (juridice și etice) românești. După explorarea și exploatarea informațională a temei (și teoriilor) din perspectivă diacronică, autoarea trece la a doua mare perspectivă, cea sincronică (deci sistematică și logică). Sunt analizate pe rând cele două sfere comparate. Ele sunt prezentate prin utilizarea unor criterii consistente și specifice. Căci, morala este analizată luându-se ca reper semnificativ pentru specificitatea ei, numai normele morale. Criteriile de analiză
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Interesant că, de data aceasta, Lyotard trebuie să reintroducă pe novum, pe care postmodernismul îl respinge, cu singura lui excepție. Doar această reîntoarcere garantează ceva nou. E o garantare, însă, ce nu funcționează la nivelul diacronic, ci doar la cel sincronic, fără periodizări, care ar fi invenții istorizante ale modernilor. Remai sugerează că orice rescriere este și o revoluție, însă orice revoluție nu este nimic altceva decât o repetiție: "Marxiștii au crezut că lucrează la dezalienarea umanității, însă alienarea omului s-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Paul Valéry” din România, doctor honoris causa al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor. D. ocupă în literatura română contemporană un loc cu totul singular, atât din perspectiva diacronică a tradiției, cât și din cea sincronică, a structurilor lirice de astăzi. Foarte cult, stăpânind perfect cele mai variate procedee tehnice de construire a unui poem și cele mai subtile modalități prozodice, părând în orice moment capabil să-și strunească fluxul inspirației după tiparele oricărei specii poetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
încheiate în favoarea sa, ceea ce satisface sentimentul naționalist al populației. Pentru ca și cititorul să poată să testeze validitatea afirmațiilor noastre, prezentăm mai jos, sintetic și cronologic, tabloul politic convulsiv al Europei în principal, dar și al altor mari state din lume, sincronic cu perioada victoriană. Franța 1848. Începe revoluția burghezo-democratică, mai întîi la Paris, apoi și în alte mari centre urbane. Regele Ludovic Filip abdică și, cu sprijinul consulului englez, fuge în Anglia sub numele de Smith. Se proclamă cea de-a
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
din preajma sa, tot astfel cum un semnificat este diferit de alți semnificați din proximitatea sa. Un semnificant și un semnificat sunt legați într-un semn numai pentru că ei diferă de ceilalți care îi înconjoară. în limba concepută din perspectiva lingvisticii sincronice, ca sistem, nu există decât diferențe, fără termeni pozitivi. Limba nu comportă nici idei nici sunete care ar preexista sistemului lingvistic, ci numai diferențe conceptuale și diferențe fonice ieșite din acest sistem. întrucît semnele lingvistice se constituie prin unirea arbitrară
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ele l-au împiedicat să-și publice teoria într-o formă definitivă: definim termenii prin raporturi, dar raporturile nu pot fi definite decât după definirea termenilor; definițiile unității și sistemului lingvistic, care sunt o încercare de rezolvare a problemei identității sincronice, nu explică pe ce bază se pot efectua identificările diacronice, care sunt o variantă mai complicată a primelor identități. Faptul că termenii unui sistem lingvistic nu pot fi reperați fără a li se atribui în același timp o anumită organizare
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]