299 matches
-
sistem" a fost deseori redefinit, astfel că, pentru Louis Hjelmslev și Eugen Coșeriu, de exemplu, sistemul cuprinde numai opozițiile funcționale ale limbii, numai ce este distinctiv pentru tehnica limbii, selecțiile realizate între posibilitățile limbii ținînd de norma ei. V. arbitrar, sincronie, structură, subiectivitate, valoare. SAUSSURE 1916; HJELMSLEV 1933; COȘERIU 1952; DUBOIS 1773; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. IO SOCIOLINGVISTICĂ. Studiul relațiilor dintre limbă și societate este obiectul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teorie a limbii și lingvistică generală, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2009. Coseriu, Eugenio, Principios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1977. Coseriu, Eugenio, Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico, Editorial Gredos, Madrid, 1973 (trad. rom. Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, 1997). Coseriu, Eugenio, Tradición y novedad en la sciencia del lenguage. Estudios de historia de la lingüística, Editorial Gredos, Madrid, 1977. Courtine, Jean Jacques, Quelques problèmes théoriques et méthodologiques en analyse de discours
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Teoría del lenguaje y lingüística general. Cinco estudios, Editorial Gredos, Madrid, 1962 (trad. rom. Teoria limbajului și lingvistica generală. Cinci studii, Editura Enciclopedică, București, 2004); Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico, Editorial Gredos, Madrid, 1973 (trad. rom. Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997); Geschichte der Sprachphilosophie von der Antike bis zur Gegenwart. Eine Uebersicht, Teil I-II, Tübingen, 1969, 1975; Principios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1977; El hombre y su lenguaje
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o foarte mare faimă în Evul Mediu, când a fost considerat istoricul creștin prin excelență. Într-adevăr, narațiunile sale, plăcute pentru că sunt construite ca un manual, sunt ca atare clare și pline de date cronologice, de trimiteri încrucișate și de sincronii, și au înlocuit, se poate spune, istoriile celor mai vestiți autori păgâni precum Tit Liviu. Originar probabil din Bracara în Gallaecia, din Portugalia de azi, după alții, în schimb, din Bretania, presbiterul Orosius (prenumele Paulus nu e deloc sigur) s-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceste scene nu pot coincide în totalitate cu timpul fabulei. Și apoi, el acoperă destul de multe zile. De fapt, acestea sînt pseudo-scene, scene care sînt prezentate într-o manieră puternic accelerată, în care apar numeroase elipse invizibile. Această lipsă de sincronie este indicată în mod explicit, căci Meursault, protagonistul, își consultă regulat ceasul pentru a constata că a rămas, din nou, în urmă. Același lucru se întîmplă și în romanul olandez The Evenings, contemporan cu romanul lui Camus. Scenele, de obicei
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
prea puțin timp. Scena este cea mai potrivită modalitate de a proceda astfel. Încetinirea Încetinirea este un tempo în contrast direct cu rezumatul. În practică, acest tempo se manifestă rareori. Este destul de dificil, dacă nu chiar imposibil să atingi o sincronie perfectă într-o scenă, deoarece prezentarea este îndată percepută ca fiind prea lentă să ne imaginăm că o încetinim și mai mult! Totuși, posibilitatea teoretică a acestui tempo nu poate fi ignorată. Deși este în general rezervat numai pentru secțiuni
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dominată în segmentul economic. Poate fi vorba de înalți funcționari, de directori salariați sau de profesori universitari cu origini mai mult sau mai puțin modeste. Această concepție asupra spațiului social respinge ideea de straturi ierarhizate non antagoniste, simplă constatare în sincronia unei situații date de distribuiri. Ceea ce conduce la a considera limitele dintre clase și fracțiunile de clasă drept frontiere ale cărei delimitări precise sunt și obiecte de luptă de clasă. Noțiunea de exploatare afirmă realitatea unei structuri sociale, economice, care
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
de restul combinațiilor lingvistice prin trei trăsături: "unitate de formă și de sens; abatere de la norma gramaticală sau lexicală; valori metaforice particulare"20. Din punctul de vedere al evoluției limbii, locuțiunile reprezintă niște anomalii, niște supraviețuiri anacronice ale diacroniei în sincronie, astfel încât "arhaismul este marca aproape a tuturor locuțiunilor"21. În consecință, Guiraud recunoaște că "locuțiunea este un semn în egală măsură arbitrar și motivat, [...] arbitrar în măsura în care imaginea care se află la originea locuțiunii și care o motivează tinde să se
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
întreprinsă chiar de către savantul de la Tübingen, în articolul "Structure lexicale et enseignement du vocabulaire" (1966). În textul respectiv, menit să circumscrie domeniul semanticii structurale, Coșeriu propune șapte disocieri preliminare, între: (a) "lucruri" și limbaj; (b) "limbaj primar" și "metalimbaj"; (c) sincronie și diacronie; (d) "tehnică a discursului" și "discurs repetat"; (e) "arhitectură" și "structură" a limbii; (f) "sistem" și "normă" a limbii; (g) raporturi de "semnificație" și raporturi de "desemnare". "E vorba, desigur - precizează autorul articolului -, despre distincții care depășesc cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și că, prin urmare, conceptele semanticii structurale ar trebui abandonate cu totul în abordarea primelor. Dimpotrivă, Coșeriu însuși recomanda în această privință următoarea atitudine: " Unitățile funcționale trebuie, într-adevăr, relevate mai întâi în limbajul primar - și nu în metalimbaj -, în sincronie - și nu în diacronie -, în tehnica liberă a discursului - și nu în discursul repetat (expresii fixe, locuțiuni, citate). Doar după aceea ne putem întreba în ce măsură anumite structuri ale limbajului primar funcționează deopotrivă în metalimbaj, în ce măsură anumite structuri se mențin neschimbate
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
y editado por Heinrich Weber, versiόn española de Francisco Melo Blanco, Gredos, Madrid, 1992. Coșeriu, Eugeniu, Introducere în lingvistică [Introducciόn a la lingüística, 1951], traducere de Elena Ardeleanu și Eugenia Bojoga, cuvânt înainte de Mircea Borcilă, Echinox, Cluj, 1995. Coșeriu, Eugeniu, Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice [Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico, 1958], versiune în limba română de Nicolae Saramandu, Editura Enciclopedică, București, 1997. Coșeriu, Eugeniu, Lecții de lingvistică generală [Lezioni di linguistica generale, 1973], traducere din
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
universalul. De remarcat că între modernismul lovinescian și modernismul C. L. de la S. există - deși al doilea se legitimează prin primul - o diferență semnificativă. În timp ce modernismul lui Lovinescu reprezintă o sincronizare cu spiritul veacului, așadar o manifestare pe orizontală, în sincronie, cel al „cerchiștilor” constituie - în termenii lor, precizați ulterior de I. Negoițescu - o „restaurare goetheană”, adică o recuperare pe verticală, în diacronie, a modelelor unei epoci trecute, exemplare (cea a lui Goethe și Schiller), o epocă clasică și istoric, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
Pîrvu, medic psihiatru la Spitalul Județean de Urgență din Botoșani, a publicat aproape 50 de articole în volumele Institutului European: Dicționar de Genetică literară (2005), Dicționar de Scriitori nordamericani (A: 2008; B: 2009). Remus Bejan, Bogdan C.S. Pîrvu, Paranoia. Diacronie, sincronie, metodă (c) 2016, Institutul European pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN, Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 700469, OP. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BEJAN, REMUS Paranoia: diacronie, sincronie
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sincronie, metodă (c) 2016, Institutul European pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN, Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 700469, OP. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BEJAN, REMUS Paranoia: diacronie, sincronie, metodă / Remus Bejan & Bogdan C. S. Pîrvu. - Iași: Institutul European, 2016 Conține bibliografie ISBN 978-606-24-0148-1 I. Pîrvu, Bogdan C. S. 616.895.7 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ISBN 978-606-24-0148-1 I. Pîrvu, Bogdan C. S. 616.895.7 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA Remus Bejan Bogdan C.S. Pîrvu PARANOIA Diacronie, sincronie, metodă INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: psihiatrie, artă, Dali, psihopatologie Cuprins Prolegomenon paranoic / 7 Diacronie paranoică / 13 Sincronie paranoică / 43 Metodă paranoică (I) / 77 Metodă paranoică (II) / 101 Conclusio paranoic / 127 Bibliografie / 129 Prolegomenon paranoic Paranoia (mai strident în America, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA Remus Bejan Bogdan C.S. Pîrvu PARANOIA Diacronie, sincronie, metodă INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: psihiatrie, artă, Dali, psihopatologie Cuprins Prolegomenon paranoic / 7 Diacronie paranoică / 13 Sincronie paranoică / 43 Metodă paranoică (I) / 77 Metodă paranoică (II) / 101 Conclusio paranoic / 127 Bibliografie / 129 Prolegomenon paranoic Paranoia (mai strident în America, mai discret în Europa) și-a anunțat ieșirea de pe "scena" psihopatologiei pe la mijlocul secolului XX, s-a retras oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
temei abordate, metodologia se schimbă, de la o secțiune la alta a lucrării. Astfel, combinăm metoda istorică, cu o lectură critică a unui număr de contribuții teoretice din literatura de specialitate, clasică (în capitolul "Diacronie paranoică") și mai recentă (în capitolul "Sincronie paranoică"), a căror valoare explicativă o testăm în secțiunile următoare ("Metodă paranoică I" și "Metodă paranoică II"), în care ne concentrăm asupra "metodei paranoico-critice" promovate de Salvador Dalí. Termeni precum "paranoia" ori "paranoic" au intrat de mult în vocabularul uzual
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de ea. Totuși, teza lui Lacan se deschide spre preocupările literare ale epocii, spre ceea este astăzi cunoscut sub denumirea de "literatura înstrăinaților" (littérature des aliénés), suprarealiștii și îndeosebi Dalí fiind atrași de ideile avansate de tânărul psihiatru (2005e: 207-208). Sincronie paranoică "Nici o noțiune nu este mai paradoxală" decât paranoia (Lacan 1993:16). Dacă în prima jumătate a secolului XX, ea reprezenta un grup important de boli psihice, în a doua jumătate a veacului însă, datorită tendinței de a asimila cazurile
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în lupta cu realitățile contrare aspirației spre armonie și echilibru. Analizându-i evoluția, K. vorbește, pe urmele lui Mihail Bahtin, despre polifonia romanului dostoievskian, prilej al unui excurs dens dedicat naratologiei. Un capitol identifică arhetipuri ale „psihologiei blestemate”, urmărită în sincronie: dedublarea (sensul metafizic al sciziunii sufletului uman) și corelarea asociativ-contrastivă a personajelor (conștiința sfâșiată, ca ipostază a dublului, în Demonii, Adolescentul și în Frații Karamazov, cu analize ale aspectelor fiziopatologice, psihice și spirituale). O analiză amplă este dedicată motivelor bipolare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
înțeles că e vorba de o devenire istorică reprezintă nemijlocit o proiecție a spiritului modern prin care se înțelegea că morfologia politică platoniciană descria un timp ciclic, pe deplin explicabil în paradigma antică. În cazul morfologiei lui Aristotel, raportul de sincronie a politicului cu eticul nu are, după cum remarcam, nimic de-a face cu un scenariu istoric, în sensul în care s-ar dezvolta după o filosofie a sensului istoriei. Aristotel nu își proiectează reflecțiile politice pe fundalul unei filosofii a
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
degetul în centrul lor o voluptate sufletească îl cuprinse [Lectura lineară se pune în mișcare și devine tabulară; în primă instanță, cititorul se simte derutat și încearcă să nu se piardă în acest spațiu în care diacronia este convertită în sincronie. Privirea din nou sugerează faptul că intertextualitatea este dependentă de recitire. O singură lectură nu ajunge pentru a desluși orientarea vectorială a intertextualității. Săgețile înspre hipotext pot fi vectori alunecători sau chiar vectori liberi. Abia recitirea permite ieșirea din prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un context de care trebuie să țină seama, pentru a-l direcționa. În aceste condiții se cuvine să adâncim apoi reflecția epistemologică în direcția filozofiei culturii în genere și a filozofiei stilului în special, spre a privi lucrurile și în sincronie, într-un plan cultural mai larg. Ca atare, pentru a da pregnanță unor atitudini filozofice, vom extinde perspectiva și vom reda acompaniamentul discret al celor trei "curente" care domină în plan cultural secolul al XIX-lea, unde ele se regăsesc
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înșiruire de evenimente exterioare. La rândul lui, termenul de Historik desemnează investigația asupra naturii cercetării istorice și, în accepțiunea lui Johann Gustav Droysen 1, poate fi echivalat cu o epistemologie a științelor istorice. Historismus analizează faptele istorice mai curând în sincronia lor și are în vedere contextualizarea acestora. Întrucât caută să le prezinte pe cale genetică, pornind de la condițiile istorice date, istorismul refuză schemele prestabilite, fie ele de natură pur dogmatică, deduse din principii socotite universal valabile, fie de natură istoricistă, deduse
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cadrului (ale "referențialului", după expresia lui V. Tonoiu 56), adică atunci când se trece de la o paradigmă la alta în momentele de criză ale "științei normale" (vezi I, notele 175 și 197). Avem în vedere, așadar, nu atât o evoluție în sincronie niște simple deveniri singulare, care se consumă în cadrul unuia și aceluiași moment istoric, ca să zicem așa "cu circuit închis" -, cât mai cu seamă o evoluție în diacronie, ce străbate epocile, dincolo de diferențele lor specifice. Atunci, de vreme ce nu ignoră evoluția diacronică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ansamblul ei să conștientizeze aceste "corelații", cu toate că "în realitate, tocmai intercondiționarea (aparent întâmplătoare și incoerentă) dintre indivizi realizează corelația scopurilor, necesară în istoria umanității"226. "Corelația scopurilor" este văzută atât în diacronie, sub forma continuității de acțiune, cât și în sincronie, sub forma conjugării eforturilor creatoare pentru atingerea unui țel comun. Ea apare astfel ca o îngemănare între libertatea individuală și necesitatea impusă de voința colectivității.227 În capitolul III (4) vom arăta cum se produce această "corelație" pornind de la "corelația
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]