528 matches
-
cu turația de sincronism atunci nu ar mai avea loc fenomenul de inducție electromagnetică, nu s-ar mai induce curenți în rotor și motorul nu ar mai dezvolta cuplu. Turația motorului se calculează în funcție "alunecarea" rotorului față de turația de sincronism, care este cunoscută, fiind determinată de sistemul trifazat de curenți. Alunecarea este egală cu: formula 1, unde Turația mașinii, în funcție de turația câmpului magnetic învârtitor și în funcție de alunecare este: formula 3. Se observă că alunecarea este aproape nulă la mersul în gol (când
Motor electric () [Corola-website/Science/303140_a_304469]
-
sau cu undă progresivă); la acceleratoarele directe, stabilitatea traiectoriei se face prin focalizare electrostatică, iar la cele ciclice - prin focalizare electromagnetică (slabă sau intensă). Pentru menținerea procesului de accelerare este necesară și "stabilitatea de fază", adică satisfacerea unei "condiții de sincronism". La acceleratoarele rezonante, aceasta este îndeplinită prin realizarea unei egalități între perioada tensiunii acceleratoare și intervalul de timp dintre două treceri succesive ale particulelor prin spațiul de accelerare, iar la acceleratoarele cu undă progresivă - prin realizarea unei egalități între viteza
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
două treceri succesive ale particulelor prin spațiul de accelerare, iar la acceleratoarele cu undă progresivă - prin realizarea unei egalități între viteza particulei ("sincrone") și viteza de fază a undei. Conform "principiului autofazării", particulele trebuie să satisfacă, în medie, condiția de sincronism; sub o anumită limită, abaterile de fază nu le elimină din procesul de accelerare. Astfel, la acceleratoarele cu focalizare slabă, creșterea energiei conduce la creșterea perioadei de rotație a particulei. Notând cu φ faza de sincronism în care o particulă
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
în medie, condiția de sincronism; sub o anumită limită, abaterile de fază nu le elimină din procesul de accelerare. Astfel, la acceleratoarele cu focalizare slabă, creșterea energiei conduce la creșterea perioadei de rotație a particulei. Notând cu φ faza de sincronism în care o particulă de energie W întâlnește intervalul de accelerare, iar cu V amplitudinea tensiunii "V" de accelerare aplicată intervalului, energia pe care o acumulează particula este: În acest caz, trecerile repetate prin intervalul de accelerare se succed la
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
repetate prin intervalul de accelerare se succed la un interval de timp egal cu perioada T a generatorului. Dacă particula de energie W ar ajunge în intervalul de accelerare cu faza φ< φ, energia acumulată este: particula ieșind astfel din sincronism. Mărindu-se timpul de revenire a particulei în spațiul de accelerare (T > T), faza φ se apropie de cea de sincronism φ, devenind φ. În următoarele perioade, particula acumulează energie din ce în ce mai mare, ceea ce face ca frecvența sa de rotație să
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
energie W ar ajunge în intervalul de accelerare cu faza φ< φ, energia acumulată este: particula ieșind astfel din sincronism. Mărindu-se timpul de revenire a particulei în spațiul de accelerare (T > T), faza φ se apropie de cea de sincronism φ, devenind φ. În următoarele perioade, particula acumulează energie din ce în ce mai mare, ceea ce face ca frecvența sa de rotație să crească. Dacă variația frecvenței generatorului are loc suficient de lent, atunci energia "W" nu va fi egală cu W până când faza
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
de Cultură a Municipiului Slatina și la Întreprinderea de Aluminiu Slatina, și-a reluat studiile: a reușit admiterea la Facultatea de Ziaristică din cadrul Academiei „Ștefan Gheorghiu”, și în 1984, a absolvit, susținîndu-și examenul de licență, cu teza „Simple observații asupra sincronismului și protocronismului” la care l-a avut ca îndrumător de lucrare, din umbră, pe Nicolae Manolescu, oficial conducătorul de lucrare fiind Ion Cristoiu. În timpul facultății, a fost distins cu mai multe premii literare și de publicistică. Adrian Păunescu i-a
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
cel vest-european în toate aspectele sale (compoziție, interpretare, muzică cultă, muzică ușoară și alte muzici de consum; rezultatele obținute în acest sens culminează în anii 1940, fiind însă zădărnicite de instaurarea regimului socialist în țară. Urmează câteva decenii în care sincronismul față de centrele muzicale vest-europene este împiedicat din considerente politice. După înlăturarea regimului socialist, se încearcă reluarea sincronismului întrerupt după Al doilea război mondial, decalajul fiind vizibil și astăzi atât în planul creației, cât și în cel al interpretării. Posibilitatea de
Muzica românească () [Corola-website/Science/314796_a_316125]
-
rezultatele obținute în acest sens culminează în anii 1940, fiind însă zădărnicite de instaurarea regimului socialist în țară. Urmează câteva decenii în care sincronismul față de centrele muzicale vest-europene este împiedicat din considerente politice. După înlăturarea regimului socialist, se încearcă reluarea sincronismului întrerupt după Al doilea război mondial, decalajul fiind vizibil și astăzi atât în planul creației, cât și în cel al interpretării. Posibilitatea de a trata muzica daco-geților și a protoromânilor este foarte limitată din pricina documentației minime păstrate. Începând cu Evul
Muzica românească () [Corola-website/Science/314796_a_316125]
-
superior, dar și - privind „favorabil” lucrurile - a tărâmului culturologiei de maximă generalitate. Demersul lui are un clar sens ideologic; respinge ierarhizarea culturilor în „centru” și „periferii”, afirmă legitimitatea, îndreptățirea egală a tuturor culturilor de a ajunge la universal. Se opune sincronismului (lovinescian) în numele autohtonismului (conceput nu la modul pășunist-etnografic, ci într-un registru elevat, de ținută intelectuală). A fost un susținător al protocronismului și, făcând aceasta, s-a aflat în mod obiectiv în slujba unui regim dictatorial, ceea ce, pentru posteritatea imediată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
armonie abstractă cu legi fixe, o creație pură, în care obiectul e cu raporturi de linie și culoare echilibrate”. Într-o Aviogramă din „75 HP”, poetul își redactează aserțiunile în stil sibilinic. „Vibrează diapazon secolul” vrea să zică: mașinism, dinamism, sincronism; „hipism ascensor dactilo-cinematograf” trimite la urbanism; „autobuz”, „transatlantic”, „Paris Londra New York Berlin”, „cablograme cântă diastola stelelor” înseamnă maximă viteză ș.a.m.d. Realizarea unui asemenea program implică și revoluționarea artei. Arta mimetică e respinsă ritos: „Artistul nu imită, artistul creează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
Mihail Dragomirescu, bunul său profesor, autorul Științei literaturii. A fost și a rămas un spirit independent. Sunt totuși motive serioase care îndreptățesc fixarea criticului în direcția estetică a lui E. Lovinescu: apărarea autonomiei esteticului, acceptarea, în esență, a ideii de sincronism și diferențiere, opțiunea pentru valorile modernității (în frunte cu Arghezi și Ion Barbu), atitudine consecvent ostilă față de tracomanie sau față de fenomenele iraționale din cultură ș.a. Îl desparte de mentorul „Sburătorului” în primul rând un „stil” de a face critică. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
un secol și jumătate în urmă, Titu Maiorescu a vorbit de "formele fără fond" ca maladie a culturii românești, inclusiv a celei politice, Caragiale a ridiculizat în literatura lui această maladie, în interbelic E. Lovinescu a elaborat o teorie a sincronismului pentru a invita la umplerea cu fond a formelor împrumutate din Occident, ca unică șansă de modernizare a României. Mai recent, Al.Paleologu teoretiza pe tema "pseudomorfozelor", un fel de a mima sincronizarea care transformă înseși cadrele împrumutate în niște
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
organizatorii de zvonuri derutante, de "scenarii care să intimideze, să provoace disperare și haos" în Timișoara și în multe "orașe-erou" în decembrie 1989. Fiecare schimbare care a urmat avea elemente "democratice" amestecate cu cele "anarhice" sau europenism și naționalism temperat, sincronism și protocronism controlat. Ca și la începutul secolului, prima măsură luată de noii guvernanți a fost reforma agrară, nedefinitivată nici astăzi. Cum am mai spus, agricultura rămâne cea mai veche mare invenție umană. Ea se păstrează și în formele moderne
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care le-a determinat, dar este totodată o laborioasă inventariere comentată a literaturii apărute în „Gândirea”, organizată pe genuri literare, iar în cadrul genurilor, pe autori. Un capitol final situează „Gândirea” în context național și universal. Spirit de stânga, raționalist, atașat sincronismului mai degrabă decât tradiționalismului, favorabil unui „autohtonism deschis, receptiv, asimilator”, M. nu simpatizează cu ideologia gândiristă, dar apreciază uneori superlativ creațiile scriitorilor gândiriști. Concluzia lui, judicioasă, este că acestea nu s-au conformat, de fapt, ideologiei gândiriste militante: „«Gândirea» trebuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
universal coordonat" (UTC), care are la origine timpul civil al observatorului astronomic Royal Greenwich Observatory din Greenwich, Londra, Anglia . În momentul de față, timpul universal coordonat este definit pe baza timpului atomic, cu niște corecții aplicate în vederea păstrării lui în sincronism cu rotația Pământului. Termenul Greenwich Mean Time (GMT) este ambiguu în acest moment, putând desemna timpul universal coordonat, timpul civil al Observatorului din Greenwich, care diferă de UTC cu cel mult 0,9 secunde, sau timpul solar mediu al Observatorului
Fus orar () [Corola-website/Science/298060_a_299389]
-
Pavel Șușară Între autohtonism și sincronism După 1990 arta românească a fost puternic marcată de două tendințe majore și egal îndreptățite în contextul dat: cea autohtonistă și cea sincronistă. Prima urmărea, pe lîngă impunerea unui set de idei din sfera spiritualității creștine, resuscitarea unor tipare formale
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
și titlul volumului întreg, Prima constatare la care ajunge Theodor Codreanu se referă la complexitatea operei și gândirii eminesciene. Modernitatea acesteia, subliniată cândva de Maiorescu, a trecut însă pe un plan secund, Eminescu fiind socotit dintr-o nevoie acută de sincronism literar "ultimul mare romantic european", dar și "un romantic întârziat". Împotriva acestor etichete arbitrare și minimalizatoare în esența lor pentru că nu țin cont de atributele modernității sale se ridică Theodor Codreanu arătând, de pildă, că "heterogenia rimbaldiană a eului" a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
observ că adevărurile conținute, rigoarea demonstrației în dimensiunea politică și culturală, sugestiile generoase în aura gândirii eminesciene legitimează o carte ce ar putea provoca o foarte necesară dezbatere, punând din nou problema unui raport corect și echilibrat între tradiționalism și sincronism, prea lesne considerat a fi realizat definitiv în favoarea unei sincronizări (exterioare) grabnice și necondiționate. E mai mult decât ne putem permite. "Saeculum", nr. 6, octombrie 2003 Mara Magda MAFTEI Literatură-document de cea mai bună calitate De la istorie, politică și literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ceaușescu, numai un comunism recomandat, aș zice, printre rânduri, ca exclusiv național), va considera protocronismul un produs oficial al perioadei, Theodor Codreanu va amenda, cu probe, firește, mai întâi teoretice, eroarea: protocronismul nu a fost, susține el, decât alternativa la "sincronismul opresiv", dictat, de regulă (adică totdeauna în istorie), de mentalitățile imperiale. Ar fi fost, în consecință, numai putința românească de a amâna (nu sunt convins ca ar fi și oprit) ceea ce scrie criticul urmând o mai veche observație kantiana "minoratul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
găsește repede justificarea, împlinirea: acceptând, susținând, în felurite arii, protocroniile (neprietenii l-au catalogat, cu vrerea mărturisită a descalificării, doar în zonă), Mihail Diaconescu e, de fapt (aidoma prestigiosului, tot mai uitatului gânditor Edgar Papu), susținătorul, chiar partizanul dichotomiei protocronismului / sincronismului ("Orice cultură scrie Th. C. este sincronică și protocronică totodată. Scriitorul redă, astfel, spiritul autentic al teoriei lui Edgar Papu, una dintre cele mai denaturate de contorsiunile gândirii adversarilor naționalității. Sunt, propriu-zis, cele două fețe ale lui Ianus, care dau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiind răsfățați pe bani buni de mai toate canalele audiovizale (atenție, cuvântul canal este legat, în limba română, și de canalizare), dar ei sunt prea pițifelnici pentru a mai fi pomeniți. Apoi, extrem de curajos, Theodor Codreanu revine asupra confruntării dintre sincronism și protocronism. În mod strălucit, el demonstrează falsitatea disputei, dar și falsitatea ideii că protocronismul ar fi o expresie a național-comunismului. Din nou, armătura argumentelor este de neatacat, de aici și intuiția noastră că se va face totul pentru ca autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetului și care aduce un plus de lumină în înțelegerea creației acestuia. Rând pe rând, sunt analizate pertinent și bazându-se pe o documentație vastă, principalele direcții de interpretare (dacă nu toate!) ale liricii barbiene, începând cu teoria lovinesciană a sincronismului care propunea adaptarea la modelele culturale occidentale și care vedea în Ion Barbu un balcanic inadaptat, ignorând canonismul de factură modernă a poetului, continuând cu viziunea critică a lui Tudor Vianu care îl percepe pe poet ca pe un ermetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
între cele două grupuri, estetizant și autohtonist, este atât de clară, încât fiecare gest literar sau filosofic își află îndată calificarea ideologică mai mult sau mai puțin exprimată public. Cazul Lovinescu este și el unul extrem de elocvent. Omul care teoretizase sincronismul și dinamica formelor creatoare de „fond“ irita profund noii naționaliști, așa cum îi iritase și pe legionarii contemporani. Protocroniști de seamă precum Dinu Flămând sau Dan Zamfirescu se dezic de Lovinescu, considerându-l datat. Zamfirescu demarează chiar un șir dur de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
îndeajuns că cercetarea istorică din România avea de spus lucruri demne de toată atenția, în subiecte de interes comun și de mare actualitate. După 1989, această deschidere s-a amplificat, cum era și de așteptat, considerabil, în același spirit al sincronismului cu noile tendințe ale istoriei post-comuniste. Volumul colectiv intitulat Globalism și dileme identitare. Perspective românești (2002) sau cel anterior, dedicat conduitelor temporale în spațiul românesc, Temps et changement dans l’espace roumain; fragments d’une histoire des conduites temporelles (1991
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]