145 matches
-
ar putea să mă înșel) o construcție colocvial-argotică care are aceeași semnificație ca a sintagmelor la televizor sau pe post, dar e mai puțin previzibilă, putînd produce chiar unele ambiguități: pe sticlă. Formula împinge mai departe metonimia - de fapt o sinecdocă, în care partea substituie întregul - începută cu reprezentarea televiziunii prin televizor; din televizor mai rămîne doar ecranul, desemnat prin materialul său (real sau aparent). Majoritatea citatelor care urmează provin din același cotidian, multe aparțin chiar aceluiași ziarist, semnatar al unei
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
valorii), fac aproape imposibilă conturarea unui numitor comun acceptabil. Etimologia nu oferă nici ea o soluție, de vreme de trecerea de la sensul de încăpere de la etaj (destinată mesei de seară) la cercul literar ori, mai larg, artistic, se face prin sinecdocă și ilustrează o cutumă, între timp substanțial modificată. O linie directoare într-o posibilă definiție de lucru ar fi aceea a solidarității de conștiință. Coborând în istorie, unul din primele grupuri de acest tip s-a constituit în jurul lui Charles
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
lor de-a capta vibrațiile vieții noastre lăuntrice: "Orice frază generală, imprecisă, are ceva muzical. Ea provoacă fantezii filosofice - fără să ducă la apariția vreunei succesiuni determinate de idei filosofice sau a vreunei idei filosofice particulare". Pentru a-și extinde sinecdoca reflexivă printr-o largă acoladă existențială: "Poezia lirică este corul în drama vieții - lumea. Poetul liric este un cor alcătuit armonios din tinerețe, bătrînețe, bucurie, simpatie și înțelepciune". La rîndu-i, emulul român al autorului Diotimei își varsă asocierile vizionare, cu
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Lamennais, fraza lui Heliade atinge o artificialitate extremă. Ea actualiza oratoria secolului al XVIIIIea, cu sintaxa ei atent studiată, cu anaforele și epiforele succedîndu-se în cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate cu majusculă etc.). Ca și în proza oratorică a secolului al XVIII-lea, ritmul este provocat de cadența sintactică: „Și mă aflam în insula Malta, unde fariseul devenit apostol făcu naufragiu cînd se ducea
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
În scrierea noastră veche, statornicirea altor temelii se numea Descălecare. Descălecătorii sînt aici, în fruntea Marii Adunări Naționale: ei se numesc PARTIDUL"". Sau, despre Tudor Vianu: "Ca și Mihai Ralea estetul face acum "sociologie". El nu se mai preocupă de sinecdocă, ci de pelagră; nu-l mai interesează Kant, Dilthey sau Gundolf, ci lichidarea analfabetismului. Filosofia culturii o confundă cu democrația lui Gheorghiu-Dej, iar axiologia a fost izgonită de slogan ("România veche devine România nouă, socialistă, o țară a civilizației celei
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
aceasta iubirea lucida, asumată rațional, resemantizată în credința și devoțiune. Căci nu altceva reprezintă Sară, adolescență îndrăgostită de bizarul personaj. Astfel se poate explica titlul semnificativ: parfumul nu e doar modalitatea de accedere la real a personajului, ci apare că sinecdoca a corpului ființei iubite. Ce îl așteaptă pe maestru Faust(o) la sfîrșitul drumului, la Neapole, îi rămîne cititorului să descopere... Giovanni Arpino, Parfum de femeie, român, traducere de Sorin Mărculescu, colecția "Cartea de pe noptiera", Editura Humanitas, 2000, 152 pag
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
care-o raportează insistent la actul scrierii și, ca să fiu limpede, la actul scrierii poemului. Totul e cumva bilanțier aici. Suciu vorbește despre moarte în fel și chip, direct și indirect (ce altceva e Țeasta din titlu dacă nu o sinecdocă a acestei „ultime înfățișări”). „Murim ca fraierii/ întrun vers de doi lei” (p. 64), scrie el într-unul din poemele finale ale cărții. Unii critici l-ar putea apropia, sub presiunea acestei observații tematice, de filiera zisă expresionistă a optzecismului
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
greu perceptibilă la prima vedere. Versul amplu rostogolește sentențe și adevăruri sumbre, grele, de alură definitivă. Cuvintele poemelor nu excelează prin pitoresc sau originalitate - abundă mai degrabă termeni noționali-abstracți -, figurile de stil rămîn previzibile și evocă limbajul poetic neoclasic (personificări, sinecdoce, catacreze obosite, epitete generale și șterse); însăși prozodia e uneori deficitară, ritmul nu e respectat cu strictețe, iar în relația ictus-accent survin numeroase licențe (contemporanii poetului, începînd cu răutăciosul Heliade și continuînd cu binevoitorul Bolintineanu, observaseră acest lucru). Dar impresia
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Rodica Zafiu Dacă rolul metaforei în formarea lexicului argotic este unanim recunoscut, cel al metonimiei (în care includem și sinecdoca) a fost adesea neglijat sau minimalizat. De fapt, procesele metonimice sunt foarte bine reprezentate în argou, alcătuind serii întregi de termeni și oferind modele pentru noi dezvoltări figurate. Inovațiile produse prin metonimie pot deveni curând obscure, o dată cu ieșirea din circulație
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
prin analogie cu produsele alimentare). Desemnarea calității prin obiect e mai rară; ar putea fi ilustrată de salon "elegant, generos" ("îmi pare rău, e un tip salon! Ce dacă a mai înjurat și el un pic?", sport.365.ro). Metonimia (sinecdoca) "întreg pentru parte" se întâlnește în cuvântul anatomie, folosit cu sensul "corp". Mai productiv e reversul ei, tiparul "partea pentru întreg". În sintagma pe sticlă - apărută în limbajul colocvial și care a cunoscut o răspândire spectaculoasă în ultimii ani - , metonimia
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
e o observație a Mihaelei Mancaș, invocată insistent de Manolescu, privitoare la istoria locală a contingentei (de data aceasta) metafore. Până la apariția lui Eminescu, pașoptiștii se exersaseră mai cu seamă în tropi rudimentari, de felul epitetelor ornante sau, eventual, al sinecdocelor și metonimiilor. Așadar, drumul de la concret la abstract se dovedea, pe atunci, impracticabil. Iată motivul pentru care versul "Braț molatec ca gândirea unui împărat poet" i se va fi părut exagerat atât de regulamentarului Maiorescu. Peste un veac, Nicolae Prelipceanu
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
se reface o mitologie spontană, izvorînd din percepția comună, din capriciul clipei, din imprevizibilul său latent. Restrîngerii îi urmează dilatarea, austerității sensurilor o beatitudine a lor. Partea aspiră la întregul din care s-a desprins prin fatalitatea existențială. E o sinecdocă vizionară. Dacă poetul s-a complăcut în spațiul securizant al odăii romantice ca într-un simbol al solitudinii, odaia se deschide spre lume, tinde a deveni ea însăși o lume: "Noapte de noapte mă trezesc într-o odaie cu formă
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
a cîștiga bani, a da bani etc. -, deși există și formulări cu singularul, chiar fixate în unele proverbe (,Banul e ochiul dracului", ,Banul face și desface" etc.). Expresivitatea colocvială actuală preferă atribuirea de sens colectiv singularului, printr-un proces metonimic (sinecdocă). Desigur, preferința pentru singular - un ban, banul (în pronunțarea orală curentă, adesea transcrisă ca atare în texte, banu') - nu este o inovație absolută, dar constituie o deviere față de uzul curent, în formulări de genul: ,sigur că am și eu un
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
plurale, construcția cu singularul apare și mai surprinzătoare și expresivă: ,băncile de stat din care se putea fura un ban grămadă" (Evenimentul zilei = EZ 3353, 2003, 1); ,|știa au banu' grup" (RL 893, 1993, 5). Aceleiași tendințe de utilizare prin sinecdocă a unui singular - un singur obiect stînd pentru consumul evident multiplicat - i se pot atribui și valori glumeț-eufemistice și de litotă: musafirii sînt invitați la un fursec, gazdele se pregătesc cu o măslină (formula o măslină, o atenție are destul
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
nimic din resursele metastatice ale parabolei, răsfățându-și proza cu o feerie de simboluri, preluate din antropologie, cultura tradițională și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
al unei expresii la un alt sens pe care cuvîntul sau expresia îl dobîndesc numai prin analogie". Dar că metonimia ar fi "inversarea voluntară a categoriilor logice: întregul prin parte, partea prin întreg", nu mai treacă-meargă deloc. Asta se cheamă sinecdocă, Istodor. Nici simbolismul nu e o "mișcare literară și artistică de la finele secolului XIX", cîtă vreme Bacovia, Minulescu și compania de simboliști sadea scriau abia la începutul secolului XX. Cît despre faptul că simbolismul ar consta în exprimarea și descifrarea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
se compune după regulile unui desen spațiat, fracturat, în care liniile și cercurile, spațiile plane și reliefurile sunt echivalentele unor silepse având un sens primitiv, propriu și altul figurat. Toate acestea nu își doresc să se constituie în metonimie sau sinecdocă, ci să gliseze pe un drum incert, clamoros adesea, lucios alteori, epatant și sumbru, dar un drum care să rămână simbol față de el însuși, sinecdocă față de trecut, metaforă față de viitor. Un viitor incert, atât timp cât aparține textului... Nu o dată desenul ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
propriu și altul figurat. Toate acestea nu își doresc să se constituie în metonimie sau sinecdocă, ci să gliseze pe un drum incert, clamoros adesea, lucios alteori, epatant și sumbru, dar un drum care să rămână simbol față de el însuși, sinecdocă față de trecut, metaforă față de viitor. Un viitor incert, atât timp cât aparține textului... Nu o dată desenul ales de poet este un flash fabulativ, un traseu enigmatic al nemișcării ce mimează mișcarea. Impresionează mai mereu harul mimului de a face din minciuna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
e creat“, e creatură. (Vorba unui romantic franco-„german“ ă!ț, Nerval: „Une perle d’argent brillait dans le sable; une perle d’or étincelait au ciel... Le monde était créé.“) Cât despre început: „E anul, anul... “, acesta este o sinecdocă, o pars pro toto, pentru „timp“. „E anul, anul, avvo!“ ar fi echivalentul celebrei invocații rilkeene: „Herr, es ist Zeit, der Sommer war sehr groß!“ — Dar, Herr Professor, ß-ul, scharfes S-ul, n-a fost eliminat cumva dintre grafemele germane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
ochii mei»“. Joc de cuvinte: un chocolate con vainilla versus un bol de caldo gordo, „o ciocolată cu vanilie contra unui bol de supă grasă“, dar hacer el caldo gordo, „a da apă la moară“. V. Vesre. * Curajoasă și oportună sinecdocă, din care se simte foarte pe bune că norocosul Sampaio nu-i unul din franțuziții și copiii de stradă care Întind mâna ca furie spre micul Larousse, ci a băut În genunchi laptele lui Cervantes, copios și bărbătesc, dac-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scriitorilor Ioan Nistor are, în critica literară, discursul unui hagiograf. El îi proslăvește, ceremonios, nu pe sfinți, ci pe diverși poeți și prozatori contemporani, folosind o terminologie critică sofisticată. Cartea care ilustrează activitatea sa de critic - Fragmente osiriene în zodia sinecdocei, Ardealul, Alba Iulia, 2007 - oferă sute de exemple de stil caraghios-apologetic, de un bombasticism greu imaginabil. Scriitorii proslăviți de Ioan Nistor (Aurel Pantea, George Vulturescu, Ioan Moldovan, Mircea Nedelciu, Eugen Curta, Matei Vișniec, Al. Cistelecan și Luca Pițu) sunt inegali
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nimic din resursele metastatice ale parabolei, răsfățându-și proza cu o feerie de simboluri, preluate din antropologie, cultura tradițională și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu o iubire absolută, monogamă, dacă aceste pagini nu sunt și un strigăt al singurătății către ea însăși, pentru a deveni mai suportabilă. Dar e sigur că aceste trăiri vor fi urmărite mereu cu emoție și atenție. Finalul este o sinecdocă, simțurile sunt reduse la esențe, engramele se deduc una din alta: urma roșiatică-eșarfa gri, parfumul: O durere ușoară la brațul stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care creează un efect poetic mai puternic cu cât sunt mai originale, mai surprinzătoare. „Funcțiunea poetică proiectează principiul echivalenței de pe axa selecției, pe axa combinării. Echivalența devine factorul constitutiv al secvenței.” Prin intermediul metaforelor și al altor figuri de stil (metonimia, sinecdoca), al ritmului, rimei, repetițiilor, al alternanțelor, al contrastelor, „se poate spune că locutorul elaborează un cod special, un sistem singular realizat într-un mesaj singular. Lucrul acesta nu trebuie înțeles în mod mecanic; în măsura în care un mesaj are funcție poetică predominantă
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
vîrf. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 99 b) O funcție indicială Descrierea unui loc poate fi deturnată prin reprezentarea indirectă a unui alt lucru diferit. Această oblicitate este obținută prin intermediul a două figuri articulate între ele, care sînt metonimia și sinecdoca pe de o parte, metafora și comparația pe de altă parte. Fără a subestima importanța metaforei, voi insista asupra a doi tropi esențiali care concură la apariția, în mod spontan, a imaginației spațiale. Sinecdoca este cea care se definește prin
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]