182 matches
-
factorii extrinseci în slujba celor intrinseci” - factorii de motivare extrinseci sinergetici, care întăresc senzația de competență sau măresc implicarea în activitate -, aceștia pot acționa împreună cu o motivație intrinsecă la nivel înalt. Al doilea mecanism prin care factorii de motivare extrinseci sinergetici pot influența pozitiv creativitatea este „armonizarea ciclului activitate-motivație”, în care diferite tipuri de motivație joacă un rol în diferite porțiuni ale procesului creativ. De exemplu, Amabile spune că nivelurile înalte ale motivației intrinsece sunt importante mai ales atunci când se pune
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
implicat intrinsec în acea activitate și nu e distras de preocupări extrinsece îl ajută să producă idei mai originale. Totuși, în alte porțiuni din procesul creativ, în care se pune accentul pe perseverență sau pe evaluare, factorii de motivare extrinseci sinergetici pot juca un rol mai important decât interesul intrinsec. Factorii de motivare extrinseci sinergetici îl pot face pe creator să rămână implicat într-o problemă în perioadele în care el trebuie să acumuleze tehnicile și informațiile necesare pentru a rezolva
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
să producă idei mai originale. Totuși, în alte porțiuni din procesul creativ, în care se pune accentul pe perseverență sau pe evaluare, factorii de motivare extrinseci sinergetici pot juca un rol mai important decât interesul intrinsec. Factorii de motivare extrinseci sinergetici îl pot face pe creator să rămână implicat într-o problemă în perioadele în care el trebuie să acumuleze tehnicile și informațiile necesare pentru a rezolva problemele dintr-un anumit domeniu. De asemenea, după ce a ajuns la o soluție valabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creator să rămână implicat într-o problemă în perioadele în care el trebuie să acumuleze tehnicile și informațiile necesare pentru a rezolva problemele dintr-un anumit domeniu. De asemenea, după ce a ajuns la o soluție valabilă, factorii de motivare extrinseci sinergetici îl pot ajuta pe creator să valideze și să le comunice în mod adecvat acea soluție celorlalți din domeniul respectiv. Alți teoreticieni ai creativității s-au ocupat de problema porțiunii din procesul creativ pe care o influențează forțele motivaționale. Una
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sinergia motivațională au implicații și în mărirea componentei motivaționale a creativității (Amabile, 1993). În primul rând, orice factori extrinseci care întăresc senzația de competență fără să submineze sentimentul autodeterminării vor influența pozitiv motivația intrinsecă. Aceștia sunt factorii de motivare extrinseci sinergetici. Așa cum sugerează Deci și Ryan (1985), recompensa, recunoașterea și feedbackul care confirmă competența au acest tip de efect. În plus, factorii de motivare extrinseci care au rolul de a crește în mod nemijlocit implicarea în activitatea în sine vor acționa
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
poată fi îmbunătățită dacă motivația intrinsecă este foarte intensă în acele faze ale procesului creativ în care gândirea originală are importanță maximă - faza de identificare a problemelor și cea de producere a ideilor. Cu toate acestea, factorii de motivare extrinseci sinergetici pot juca un rol favorabil în acele faze în care originalitatea este mai puțin importantă - fazele de pregătire și de validare a ideilor. De exemplu, unii savanți declară că simt un mare entuziasm în faza de producere a ideilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
au fost mai creativi în absența evaluării. S-ar putea ca subiecții mai puțin calificați să perceapă evaluarea ca o ocazie de a primi informații utile despre propria competență și, prin urmare, să o interpreteze ca factor de motivare extrinsec sinergetic. Au apărut și dovezi ale faptului că impactul recompensei asupra creativității poate fi diferit la copiii privilegiați din punct de vedere financiar față de cei dezavantajați (Johnson, 1974; Torrance, 1995). Pe lângă variabilele individuale ale diferențelor menționate, pot exista variabile legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
acest concept. Personalități din timpul secolului XX, precum Sri Aurobindo, Osho Rajneech, Carl Jung, Geraldine Cummings. Gladys Osborne și Leonard Martius sunt, de asemenea, famiarizați cu cele șapte planuri"62. În Evanghelia după Ioan63, se descrie un sistem holistic și sinergetic în care referirile la numărul 7 stau la loc de cinste: "Adevăr zic eu vouă, există șapte căi spre paradis și fiecare trebuie parcursă de către corp, inimă și spirit, într-o comuniune unică". Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici64 descrie numărul 7 ca
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
România o lucrare semnată de mine care conținea în titlul ei sintagma „Psihologie organizațională”. Anii ’90 aduc cu ei o și mai mare efervescență ideatică, precum și recuperarea rapidă a unor câștiguri ale psihologiei universale. În 1991, Ion Mânzat introduce psihologia sinergetică în psihologia românească; în 1994/1995, Adrian Neculau invadează pur și simplu spațiul psihologiei românești cu problematica reprezentărilor sociale; în 1994, Mircea Miclea face cunoscută publicului românesc, într-o manieră sistematică și aprofundată, psihologia cognitivă, propunând un posibil model al
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
cunoașterii științifice și ameliorarea condiției umane. Bibliografie Bejat, M. (1972), Geneza psihologiei ca știință experimentală în România, Editura Didactică și Pedagogică, București. Golu, M. (1966), „Cibernetica și psihofiziologia percepției”, Analele Universității București, Seria Științe Sociale, Filozofie. Mânzat, I. (1991), „Deschiderea sinergeticii. Spre un orizont teoretic neoclasic în psihologie”, Revista de Psihologie, nr. 1-2. Miclea, M. (1994), Psihologie cognitivă, Casa de Editură Gloria SRL, Cluj-Napoca. Neculau, A. (1994), Psihologia câmpului social. Reprezentările sociale, Societatea Știință & Tehnică SA, București. Odobleja, ȘT. (1938; 1939
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Mendeleev, poate și datorită faptului că unele dintre sistemele introduse în clasificarea lui Miller încă nu au fost descoperite, deși acest lucru ar fi posibil în viitor. În cursul deceniului ’80 al secolului trecut, Herman Haken a propus și dezvoltat „sinergetica”, o știință privind modul în care diferite sisteme sau părți ale acestora coevoluează și cooperează pentru a crea o ordine nouă în aceste sisteme sau în procesele în care ele intervin. El a introdus așa-numitul „principiu al sclaviei”, conform
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
aceste sisteme sau în procesele în care ele intervin. El a introdus așa-numitul „principiu al sclaviei”, conform căruia anumite elemente sau subsisteme devin dominante și impun celorlalte componente anumite restricții și limite în ceea ce privește funcționarea sau chiar obiectivele acestora. Știința sinergeticii nu s-a dezvoltat totuși pe măsura așteptărilor inițiale ale lui Haken. Sinergetica este însă legătura necesară dintre termodinamică și teoria sistemelor haotice, care începea să se dezvolte puternic în anii ’70-’80. Tot în Germania, Eigen, Winkler și Schuster
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
numitul „principiu al sclaviei”, conform căruia anumite elemente sau subsisteme devin dominante și impun celorlalte componente anumite restricții și limite în ceea ce privește funcționarea sau chiar obiectivele acestora. Știința sinergeticii nu s-a dezvoltat totuși pe măsura așteptărilor inițiale ale lui Haken. Sinergetica este însă legătura necesară dintre termodinamică și teoria sistemelor haotice, care începea să se dezvolte puternic în anii ’70-’80. Tot în Germania, Eigen, Winkler și Schuster încep, între anii 1973 și 1978, studiul sistematic al comportamentelor ciclice ale sistemelor
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
necesară a existenței sistemelor complexe. Din teoria generală a sistemelor și cibernetică s-au desprins ulterior unele dintre noile științe care au marcat decisiv drumul către apariția Științelor Complexității, cum ar fi: inteligența artificială (Simon și Newell), dinamica sistemelor (Forrester), sinergetica (Hoken), teoria catastrofelor (Thom), teoria sistemelor vagi (Zadeh) ș.a., fiecare dintre acestea dezvoltând cunoștințele despre sistemele complexe dintr-un anumit punct de vedere sau într-o anumită direcție. Începând cu anii ’80 începe constituirea Științelor Complexității pe baza științifică pusă
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
genera așa-numitele „fitness landscapes” (peisaje fitness) care sunt reprezentări grafice ale valorilor unor funcții de fitness la diferite modificări ale mediului. Contribuții fundamentale la dezvoltarea acestei teorii a avut St. Kaufmann, unul dintre liderii Școlii de la Santa Fe. 9) Sinergetica: Studiul sistemelor și proceselor auto-organizatoare, care ia în considerare parametrii de ordine ai acestora, începând cu componentele de la nivelul de bază și până la cele aflate la nivelele superioare ale unor structuri emergente. Creatorul ei este savantul german Herman Haken. 10
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
maximiza avantajele și a minimiza dezavantajele fiecăruia, iar pe de altă parte, de a oferi direcții cu sens în căutarea rațională a țelurilor individuale și organizaționale. Un asemenea efect se poate obține prin combinarea celor două sisteme într-un model sinergetic bazat mai curând pe consolidarea ambelor decât pe însumarea efectelor lor (vezi fig. 11.8). Fig. 11.8 Parcurgând figura de jos în sus, remarcăm cu ușurință că ordinea și adaptabilitatea tehnologică a birocrației sunt oferite de exercițiul autorității esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mediu Este nu doar o reluare și reconceptualizare a paradigmei anterioare, așa cum s-ar putea crede la prima vedere, ci una cu totul nouă, novatoare și mult mai productivă decât toate celelalte de până acum. Ea aduce o perspectivă holistică/sinergetică de interpretare a stresului, corelată cu o viziune dinamic-procesuală. În primul rând, are în vedere persoana și mediul, ambele interpretate în unitatea și integralitatea lor, și nu doar anumiți factori de mediu sau anumiți factori de personalitate aflați în interacțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
efecte apar chiar din combinarea cererilor crescute la nivel scăzut al deciziei și al raportului social. Interesantă este și o altă concluzie a cercetătorilor: acțiunea separată a celor trei variabile conduce la efecte mai mari decât atunci când ele acționează corelat, sinergetic. Există chiar și opinii extremiste potrivit cărora tripla interacțiune are efecte dezadaptative: sprijinul social, se susține, exacerbează și nu ameliorează efectul stresorilor asupra reacțiilor la stres (pentru informații suplimentare, vezi Cooper, Dewe, O’Driscoll, 2001, pp. 134-152). Modelul „vitamină” I
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Diversitatea formelor și tipurilor de învățare impune acceptarea și valorificarea acțiunii principiului plurideterminismului explicativ, a legii complementarității și compensării. Cercetările mai noi în domeniu confirmă faptul că fondul neuropsihofiziologic rămâne între anumite limite esențial, dar se află într-o interacțiune sinergetică cu suportul cultural antropologic. Calitatea și reversibilitatea mecanismelor învățării vor fi căutate nu neapărat în ordinea naturală a lucrurilor sau în primul rând în aceasta, ci în calitatea modelelor culturale însușite, în modul în care potențialul genetic este valorificat ca
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
holodinamică (R. Titone); Teoria învățării depline (J. B. Carroll; B. S. Bloom) ; Teoria interdependenței proceselor cognitive, dinamice și reacționale (J. Nuttin); Teoria integratorie, plurideterministă (J. Linhart); Teoria integrativ-interdisciplinară (J. Nisbert); Teoria alosterică (A. Giordan; Y. Girault; G.D. Vecchi); Teoria structural sinergetică (H. Haken; A. Whitehead). • Paradigma Autodidaxologică/autoformativă: Teoria învățării completive, perfective și de autoinstruire (H. Lowe, J. Kidd, L. Thomas, C. Olivier, F. Robinson). • Paradigma învățării sociale și personale creative: Teoria problem-solvingului/ rezolvării de probleme (W. Glaser; J. Connor; S.
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
reactivitate pozitivă la succes și insucces; asumare de responsabilități; permisivitate la noi experiențe, la noi constrângeri, la noi standarde de învățare și evaluare; comunicare pe orizontală și pe verticală etc. 7.6. GRUPUL, ECHIPA DE PROFESORI: coeziune, forță persuasivă, valori sinergetice în conduita față de elevi; cultura ethosului instituției școlare; pragmatism și raționalitate în deciziile privind pregătirea elevilor; spirit de echipă în respectarea regulamentului; conduită rațională, nonperversă, nonmanipulativă, nonpartizană; motivație adecvată situației și personalității elevului; echilibrul competiție-cooperare; relații interpersonale mature etc. 7
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
într-o evoluție coerentă, liniară asigurată de caracterul mobil, variabil și universal al sistemului afixelor și afixoidelor: unii termeni sunt resemantizați, alții dezvoltă noi unități conceptuale, perfect adaptate sferei referențiale, dezvoltă metafore specializate - revendicate de contextul socioterminologiei contemporane. Aceste mecanisme sinergetice de organizare a structurilor funcționează atâta timp cât urmează direcția firească de evoluție, în "dreapta potrivire a numelor" (Platon, 2005) cu matricea originară greco-latină. "Diacronia sistemică" propusă de Martinet transgresează filozofia structuralistă de tip saussurean, modificând relația binară diacronie - sincronie în "triadă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
acțiune (Eric Sommer). Cuvîntul sinergie vine din greacă și înseamnă "a lucra împreună", căci toate lucrează împreună, în natură ca și în societate. Astfel, termenul a început să fie utilizat ca o lingua franca pandisciplinară. Din el derivă cel de sinergetică, un limbaj metaforic pentru comunicarea experiențelor folosind concepte geometrice. Știința modernă se află într-o situație ciudată. Plină de tehnologii, scheme și aplicații, a ajuns să se confunde cu ele, să-și construiască din ele propria lume, străină, închisă și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mai noi sunt la originea unei revoluții așteptate: teoria catastrofelor a lui René Thom, teoria fractalilor dezvoltată de Benoît Mandelbrot, teoria structurilor disipative a lui Ilya Prigogine, teoria haosului descrisă de John Gleick, teoria atractorilor stranii, elaborată de David Ruelle, sinergetica lui Herman Haken sau teoriile morfogenetice descrise de Alain Boutot. Toate sunt abordări nonliniare ale sistemelor, înțelese ca rețele sferice de puncte de interes interrelaționate. Unii pretind chiar că aceste teorii ar constitui cea de-a treia mare revoluție în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
om, Humanitas, București, 1993; Fukuyama Francis, Marea ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale, Humanitas, București, 2002; Gablik Suzi, A eșuat modernismul?, Curtea Veche, București, 2008; Georgescu-Roegen Nicolae, Legea entropiei și procesul economic, Editura Băncii Naționale, București, 1996; Georgescu Adelina, Sinergetica o nouă sinteză a științei, Editura Tehnică, București, 1997; Giddens Anthony, A treia cale, Polirom, Iași, 2001; Giddens Anthony, Consecințele modernității, Univers, București, 2000; Giddens Anthony, La Constitution de la société, PUF, Paris, 1987; Gilpin Robert, Economia secolului XXI, Polirom, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]