157 matches
-
se împletește cu estetismul diafan, elitist, o lume pentru care nu cred că există o mai potrivită caracterizare decât cea pe care autoarea însăși o sugerează la un moment dat: starea de greație. Din bogăția scriiturii romanului se desprind descrierile sinestezice, care acaparează și pun în mișcare toate simțurile, le stârnesc, le frustrează, le agresează. Narațiunea se topește sub tensiunea barocă a viziunii, se sublimează în poezie sau, dimpotrivă, devine tăioasă, cu asperități de invectivă. Versatilitatea registrului nu lasă cititorului nici un
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
se referă, în principal, la Children's corner de Debussy, și anume la partea intitulată "Jimbo's Lullaby" - oare Jimbo voia să sugereze un elefant de pluș, de jucărie, în numele căruia vocala "i" ar fi folosită în sens diminutiv și vag sinestezic, ca în "petit", prin contrast cu enormul Jumbo, celebrul elefant expus la circul londonez al lui T.C. Barnum în 1882? Sau poate, cum s-a spus uneori, ar fi vorba de o simplă greșeală de transcriere făcută de compozitor? Că
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
plăcere nobilă sau Gulagul. În curând Oblomov și cei de teapa lui vor fi trimiși să moară în Siberia" (p. 60). Despre New York scrie lucid și, în același timp, liric. Spania, cu dansurile sale tradiționale, e concentrată în cîteva rânduri sinestezice: "Flamenco: ritmul compus și pașii de lemn: dans de vibrații și volute de calcar, sâmburi de praf și hașiș: oprire și șarje în ritmicul flux. Tangoul se îndeasă între pulpe vegetale pe dușumele lascive, în testiculele taurilor înjunghiați departe-n
Adevărata dimensiune a călătoriei by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9045_a_10370]
-
Deja din 1929 postula necesitatea unei "doctrine a sunetului" în sensul neștiințific al teoriei culorilor concepută de Goethe. Această insuficiență trebuia să fie satisfăcută de Lauda vocalelor. Un impuls esențial în acest sens l-a reprezentat simbolismul francez cu speculațiile sinestezice despre sunet și culoare (de ex. Les voyelles a lui A. Rimbaud). Deși din punct de vedere politic susținător al Imperiului german și naționalist, E. Jünger s-a simțit atras încă de pe băncile școlii de literatura fin-de-sičcle franceză. Rimbaud a
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
de reper pentru el. Les voyelles sintetiza o întreagă discuție despre "alchimia verbului": "A noir, E blanc, I rouge, U vert, O bleu: voyelles,/ je dirai quelque jour vos naissances latentes." Critica literară a remarcat în opera lui Rimbaud percepția sinestezică specifică simboliștilor, corespondențele între culoare, sunet și miros dintr-o perspectivă strict literară, iar din punct de vedere extraliterar tradițiile ermetice, ocultiste ce speculează litera, pe de o parte, și fenomenul audiției cromatice, pe de altă parte. Jünger preia metafizica
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
altă parte. Jünger preia metafizica vocalelor lui Rimbaud, dar aduce câteva modificări esențiale. El asociază vocalelor A și O culorile luminii roșii și galbene, în timp ce pe I și U le vede mai aproape de culorile întunecate ale pământului. Autorul depășește perspectiva sinestezică a lui Rimbaud și transpune analiza într-un context natural, spiritual și filosofic: "A înseamnă înălțime și depărtare, O - înălțime și profunzime, E - golul și măreția, I - viața și descompunerea, U - creația și moartea...". Este evident că Jünger nu urmărește
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
atât vorbite cât și scrise, de vocalismul cuvintelor: "O propoziție corectă din punct de vedere logic nu are nici o importanță pentru mine dacă nu corespunde și din punct de vedere vocalic". Interesul autorului este stârnit și de puterea de evocare sinestezică - sau stereoscopică, cum o numește - a cuvintelor cromatice. [...] La baza Laudei vocalelor se află o estetică a spaimei, sau mai exact, o estetică traumatică a experienței șocului. Aceasta pornește de la alternanța între starea de criză a limbii și înnoirea acesteia
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
ca la E.T.A. Hoffmann, e într-adevăr vorba de un talent dublu; de la el a pornit teoria sinesteziilor, deși nu se considera poet („la mine e totul acțiune”). De altfel, nici Thomas Mann nu spune mereu că această voință sinestezică ar fi un „diletantism monumentalizat”, contrazicându- se el însuși prin afirmația că geniul wagnerian „e o sinteză dramaturgică a artelor, care numai ca întreg, ca sinteză, reprezintă ideea de operă de artă veritabilă și legitimă”. Dincolo de ambivalența felului său de
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
aplică limbii o rigoare analitică. Autoarea are scrupulul tentelor exacte, numai că își reprimă cu cruzime alunecările emotive, de aici și tonul sobru și impostat cu care își desfășoară evocările. Singurele dăți cînd își lasă simțirea în voie privesc asociațiile sinestezice pe care le face în marginea unor senzații trăite: călcarea pe un șarpe cu fiorul panglicii lunecoase resimțite în talpă, călărirea unui cal la vîrsta de șase ani, impresia gustativă pe care i-o dă sunetul unui cuvînt (Claridge’s
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
grația unui înțelept chinez dar cu piele neagră de abanos, dănțuind în transfigurarea-i dăruită cu umilință domestică. Când e Caliban, același trup cu mușchii săi negri e luminat ca alpacaua coclită. Cea de a treia esențializare, care sporește efectul sinestezic al spectacolului, transformă celelalte voci ale piesei în părți cântate cu personaje-instrument. Dintre acestea, clarinetul muzicianului Kinan Azmeh, din taraful de Terpsihore arabe este echivalentul Prințului Ferdinand. Efectul cel mai dătător de desfătare al acestei esențializări - o traducere minimalistă, la
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
prin cuvânt, ca să le întregească pe fiecare în parte. Cu aceasta ajungem la cel mai delicat nivel la care se ridică, poate, în acest spectacol esențializările, care sunt de fapt sublimări artistic-performative calchiate inspirat după textul shakespearian. Punerea în scenă, sinestezică (și intensiv estetică), a Furtunii de către Nona Ciobanu atinge palierul spiritual cel mai adânc al piesei, întrucât reușește să aducă în prim plan autoreflexivitatea estetică și didactica transcendentală a acestui text shakespearian târziu. Reprezentația de la Palatul Cotroceni atinge acest ultim
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
Debussy". Concurându-l pe impresionistul muzician, Șerban Foarță surprinde deseori �rumoarea", indicibilul. Chiar conștient - cu argumente care amintesc de Lauda Consoanelor a lui Ernst Jünger - că �șopotitoarea torche e, în română, o flacără țiuitoare: torță!", echivalările sale mallarméene au perfecțiune sinestezică, sunt o partitură pe care nu numai romaniștii ar trebui să o studieze în amănunt. Aceeași virtuozitate, indelebila amprentă �foarțiană", poate fi descoperită de cititor în traducerea Baladelor lui Victor Hugo. în concepția hugoliană, �baladele... sunt niște schițe într-o
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
configurarea sa ca renascentist al veacului XX. Calitățile de om, dar și de cineast și artist plastic, de etern îndrăgostit și nemărturisit dezrădăcinat sînt parcă toate topite în melodia secundă a acestei opere cinematografice în care amplele pasaje muzicale rezonează sinestezic cu imaginile-ecou, reverberînd sentimente fel de fel ca valurile oceanului. Valuri în care va dispărea eroina, o superbă Joan Crawford transfigurată de iubirea disperată pentru un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru pasiunea bărbatului întru
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
vioară, ca un „violonist al nimănui, / un călător etern și-un pierde-vară”, „pururea absent, / pe strada ta cu felinare-aprinse...” (Eternul repetent) Recunoaștem, de asemenea, implantări ale simbolismului francez, prin valorificarea sentimentelor și emoțiilor (Baudelaire), prin corelări terestru-astral (Mallarmé) sau imagini sinestezice (Verlaine), în multe dintre poeziile acestui volum (Sfârșit de poveste, Fructul luminii, Primenire, Peisaj autumnal etc.). În plăcerea de a reînvia mitologicul, resimțim: fie inflexiuni tipic baladești: „hei, calule, calule, cu ochii verzi, / cât de trăsniți mai eram împreună...”, precum
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
cu predilecție ideile lui Angelo Mitchievici. Așa încât citim multe analize memorabile. Voi aminti câteva: în Grand Hotel „Victoria Română”, toate senzațiile ce au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă „se amestecă componistic într-o uvertură a disperării”, rezultând un „cockteil sinestezic” toate acestea în rama unei „viziuni mecanomorfe”. În O făclie de Paște surprinde un „mecanism subreptic al violenței”; în 1 Aprilie „figurile inversiunii și ale crimei rituale în lapidarea unui rege al carnavalului indică forța cu care simț enorm și
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
o altă cerință a esteticii chineze clasice este astfel respectată, cea a adecvării conținut-formă, idealul senso-formei. Limbajul romanelor sale pare într- adevăr, neelaborat, și totuși, este atît de bine mînuit în crearea atmosferei, foarte inspirat în descrieri, în scene erotice sinestezice, ca acelea din Sorgul roșu, sau Baladele usturoiului din Paradis. Freamătul trupurilor cuprinse de eros și freamătul cîmpului de sorg, tresăltarea cîmpului de iută și iubirea care palpită în pieptul celor doi tineri, se armonizează într-o perfectă consonanță cu
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
au trecut prin moarte clinică și care, după ce și-au revenit, au căpătat o uimitoare ureche muzicală și un neașteptat elan creator. Așadar, oameni în care muzica a izbucnit după ce au trecut printr-o situație-limită. Dar mai avem și cazul sinestezicilor, cei care simt muzica cu alte simțuri decît cele cuvenite sunetelor, de pildă cu văzul. Pentru astfel de oameni, gamele și arpegiile au culori precise, cu neputință de confundat. Aceste culori nu pot fi schimbate printr-un efort de voință
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
sau în galben roșiatic, re minor e de culoarea cremenei sau a grafitului, iar fa minor e cenușiu, sol major e galben viu, iar simfonia a doua a lui Brahms, în re major, este albastră... Asta nu înseamnă că doi sinestezici văd o melodie în aceleași culori. Iată reacția unui cititor al cărții lui Sacks: "Vă citesc cartea și tocmai am început capitolul despre sinestezie, dar n-am putut trece de prima pagină fiindcă persoana pe care o citați definește re
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
strofe se pot repera "aluviuni" și reminiscențe din marii contemporani (Hugo, Gautier), asimilate fericit în inovațiile limbajului său, născut din metabolismul unei hipersensibilități unice în poezia modernă. Poetul e Ťo corabie beatăť în periplu continuu pe fluviile, mările și oceanele sinestezice ale metaforei, oglindind priveliști, senzații, culori, sonuri, mituri, dimensiuni temporale într-o beție a imaginarului trăit cu fervoare. Desigur, așezarea operelor analizate în ordinea alfabetică a titlurilor lor, în limba română, este justificată, facilitând consultarea Dicționarului. Dar cred că ar
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
ce se regăsesc pe un singur domeniu axiologic-adevărul devenit document al unei existențe. în contextul familiei, ca simbol matriceal al lumii satului, tăierea salcâmului capătă funcție apocaliptică deoarece anunță disoluția întregii lumi a câmpiei dunărene. Este descris mai întâi universul sinestezic al lumii satului, într-o dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în curtea lui Ilie Moromete, devenită acum un "imago mundi” a satului: Acest bocet simbolic
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
lumii satului, tăierea salcâmului capătă funcție apocaliptică deoarece anunță disoluția întregii lumi a câmpiei dunărene. Este descris mai întâi universul sinestezic al lumii satului, într-o dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în curtea lui Ilie Moromete, devenită acum un "imago mundi” a satului: Acest bocet simbolic, o litanie cosmică, devine un ecou al dezorientării omului care se află "sub vremi”. Imaginea descrisă este în perfectă consonanță
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
neliniștitoare că doi oameni se pot contrazice în privința nuanței exacte a unui obiect dat. Dar vederea colorată a lui Edward era încă și mai stranie. Ca și alte, mult mai puține, persoane - una la zeci de mii -, Edward era și sinestezic. Sinestezia moștenită a lui Edward a rămas stabilă și consistentă în tot timpul vieții lui. Lua o formă standard: vedea numerele colorat. Pentru Edward, numerele și nuanțele se îmbinau de fapt, la fel cum moliciunea se îmbină cu confortul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cortex, o intersecție de semnale pe care fiecare creier o producea, dar doar câteva creiere alese o înfățișau conștiinței, ceva de care nu ne lepădaserăm în timpul evoluției sau poate iscoadele următorului pas în mutație. Edward, care era și daltonist, și sinestezic, avea propria lui poveste. Când vedea, auzea sau se gândea la cifra unu, vedea alb. Doiul era scăldat în câmpuri de albastru. Fiecare număr era o culoare, așa cum mierea era dulce sau cum intervalul de secundă mică era disonant. Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
paranoic-critice ale lui Dali, a cutiilor cu scule sau ceainice emailate ale noilor americani (Jasper Jones sau Oldenburg). Dialogurile și verbele foarte frecvente dau o senzație de lume învîrtejită, de mecanism absurd. Iaru se străduiește să producă efecte optice, acustice, sinestezice, cel puțin două-trei pe fiecare vers, sacrificând de multe ori însăși ideea poemului. Face acest lucru cu sânge rece, căci deși este un suprarealist în "substanță", el nu este și în metodă: dicteul său nu este liber, ci manierizat, cerebral
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bine, știind că nu fac decât să ne apropie și mai mult originalele. Categoric, filmul îți face o mare poftă de Beatles, dar te lucrează, cum făcea și Frida, pe palierele subtile dintre culoare, formă și sunet, pe filierele acelea sinestezice care se deschid în stare de grație. Across the Universe se vede și se ascultă cu aceleași simțuri. Julie Taymor vine cu un caleidoscop suprarealist Într-un context actual în care filmul muzical ia forma filmului biografic, vezi Walk the
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]