6,584 matches
-
ba chiar se recomandă) accentele trŕfic, ŕntic, nu doar trafěc, antěc. Se recomandă mânăstire (dar se admite și mănăstire; în vechea ediție era invers). Se abolește un semn distinctiv al intelectualului cult față de insul incult: forma recomandată de persoana I singular a verbului a continua este de acum înainte (eu) continui, nu (eu) continuu: s-a preferat o formă mai frecventă în uz și care avea un oarecare suport analogic; de fapt, verbul a continua este o excepție, un împrumut recent
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
să subînțeleagă că, dacă ar fi scri-o el, cartea ar fi ieșit mult mai bine. Și iată că retorica negativă e înlocuită cu retorica pozitivă abia când vine vorba de tine însuți. Retorica negativă nu rezistă seducției persoanei I singular. Am descoperit de curând într-o poveste din secolul al XIX-lea o parabolă a oglinzii care mi se pare că se potrivește de minune cu ceea ce se întâmplă în presa noastră, în critica noastră, în lumea noastră. Am recunoscut
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
DOOM folosind (împotriva tendințelor morfosintactice românești) termenul mass-media ca un neutru plural ("mass-media internaționale au anunțat..."), vor fi dezamăgiți (sau poate ușurați?) să constate că acum este recomandată adaptarea morfologică firească, pînă mai ieri considerată greșită și incultă, ca feminin singular ("opinia mass-mediei" ). Soluția este totuși rațională, în spiritul limbii, și cred că de dragul ei putem renunța la orgoliul diferențierii prin cunoașterea etimologiei.
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
încoace și, deși toate sînt scrise în aceeași formulă a notațiilor diaristice, eseistul a reușit să le închege pe fiecare în jurul altei teme. Aceste proteice jurnale tematice dau imaginea unui proiect scriptural autobiografic pe termen lung, extrem de unitar și, oricum, singular la noi prin formula și amploarea sa. În plus, Livius Ciocârlie a reușit ceea ce orice diarist visează în secret: să facă din el însuși un adevărat personaj. Se iluzionează autorul dacă își închipuie că eu-l diaristic mai prezintă, după
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
fost vorba de mai mult și nu în ultimul rând de faptul că în veacul XIX ("veacul naționalităților") interesul francezilor și în general al lumii apusene pentru }ările Române era foarte mare. Preocuparea lui Jules Verne pentru noi nu era singulară și se înscria într-un mare curent de afecțiune și admirație. Ne eliberasem de sub ocupația străină, eram redescoperiți ca popor latin, ne modernizam, progresam în toate. Se scria mult despre noi, aveam nume bun și eram iubiți, mai cu seamă
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
și solstițiul de vară) prin care se definește lumea lui. Două zile diferite de toate celelalte și un erou pe măsură, care le parcurge cu simțurile încordate, cu vigilență mentală și senzitivă, pentru a le epuiza, parcă, întregul semantism. Personaj singular, cu aureolă nu de sfânt, dar de supraom, Antipa îi este înfățișat cititorului secvențial, livrat cu încetul, într-o continuă schiță de portret - și mai mereu ceva scapă desenului, iese din conturul înțelegerii lui. Ziua întâi, a interiorului casnic, și
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
încearcă pe viitor să nu te bagi în seamă cu mine! OK?" (fcuta.arad.ro); "nu-mi place să mă bag în seamă cu cineva, de obicei aștept ca cealaltă persoană să facă primul pas" (eva.ro). La persoana I singular, utilizarea locuțiunii e adesea autoironică - "doamne, ce-mi mai place să mă bag în seamă... ce să zic și eu?" (perso 0.free.fr) -, mai rar autolaudativă: "eu sunt mândru că mă bag în seamă pe forum încă din primul
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
Al. Macedonski nu crede într-o astfel de gradualitate a străduinței și a transfigurării: " În cer s-ajunge dintr-un salt,/ Sau nu s-ajunge-n veci de veci.../ Te-aruncă-n el un cântec-nalt,/ În care-al vieței plâns îneci". Macedonski e singular și în această privință, ca în multe altele. Pentru el poezia nu e o scară spre cer, ca pentru toți ceilalți devotați ai înaltului, e un salt fără nici un fel de pregătire spirituală, o proiecție fizică direct în cer, fără
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
02); Și, alături de aceste venituri provenind din câteva surse, dacă aș mai sta, aș mai găsi vreo câteva" (10.02). În enumerarea argumentelor apar conectorii colocviali: "Doi la mână... Trei la mână..." (10.02); sînt folosite persoana a II-a singular generică și construcțiile populare de intensificare: "Televiziunea publică se află în mâna Guvernului și te sancționează de nu te vezi" (Senat, 28.08. 2003). Pasajul de mai jos cuprinde mai mulți indici siguri de autenticitate orală: conectori populari, demonstrativul ăștia
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
lui Renan, Evanghelia după Isus Cristos a lui Saramago, sau oricare alt text de aceeași natură, detașănd aspectul literar de sursa evenghelică trădează, în cel mai bun caz, o gravă carență de lectură. Pentru că oricăt ar fi opera artistică de singulară ca fapt de găndire și de creație și de ireptabilă ca experiență de construcție, lectura este integratoare și nu autistă, ea relaționează și contextualizează tocmai pentru a confirma, finalmente, unicitatea actului creator. În cazuri extreme, cum sunt cărțile amintite mai
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
lucrările de pictură din ultimii ani și o amplă monografie, prima apărută în România, pe care i-o dedică Matei Stârcea-Crăciun, au constituit reperele acestei reveniri a marelui artist în spațiul său originar. Acest eveniment readuce în discuție o personalitate singulară a artei românești din ultimile decenii și, totodată, obligă la o evaluare mult mai largă a gestului său artistic, dincolo de una sau de alta dintre preocupările sale stricte și în pofida faptului că atunci cînd se vorbește despre el este invocat
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
catehizați, au a învăța să nu le displacă limbajul ferm al Scripturii doar pentru că nu este emfatic. Augustin își aduce aminte cât de decepționat a fost el când a încercat prima dată să citească Biblia, și cazul său nu este singular<footnote Augustin, Confesiuni, Editura Humanitas, București, 1998, 139 (fastidiit sacras Litteras propter simplicitatem stil - III, 5). footnote>. Ieronim, Arnobius, Lactantius nu spun despre ei înșiși că au pățit în vreun alt fel. Literatul, crede Augustin, trebuie să-și biruie prejudecățile
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
de fițe, dar tot am înzorzonat-o” (vaidevoi.ro); “au frânat și rablele, au frânat și mașinile de fițe” (adevarulonline.ro) etc. În fine, sinonimia contextuală dintre fiță și modă produce și o altă curiozitate lingvistică: folosirea substantivului fiță la singular: “îți iei niște saboți ultima fiță” (20ani.ro). Inovațiile și modele lingvistice reflectă obsesiile, mai mult sau mai puțin conștiente, ale unei societăți: excesul de adaptabilitate, riscul înalt de parvenitism și snobism au un permanent ecou în denumirile lor ironice
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
opoziție cu cea franceză, ca una revărsătoare de adânci sentimente, bogată, fremătătoare, supusă în consecință unui veșnic dinamism ce nu-i îngăduie răgaz să se întruchipeze într-o împlinire armonioasă - termen revenitor la exeget - a formei, foind, în schimb, de singulare personalități interiorizate, de pronunțat sentiment temporal, lirică, în fine, dezvăluind “un conflict aproape tragic între conținut și forma care se derobează”, în care totuși sau poate tocmai de aceea, un Stefan George se arată “mai aproape de spiritul antic decât oricare
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
vor fi pustii urmând ca zona să fie repopulată cu vietăți hominizate apoi după programe PHARE, SAPARD etc... C.Haralampy Pt. Conf., Dumitru Hurubă 1) Doamne ferește! Bine că n-a fost procentul mai mare, că rămâneam fără experți... 2) Adjectivul “singular” al s.m.plural adaptat din fr.indispensable. Cf.DEX...
Fabricarea sitelor de mătase din cozi de câine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13075_a_14400]
-
zicea Basarab Nicolescu), Cezar Ivănescu Își preconizase sfîrșitul: „mă omoară știu, dar cu zăbava”. Poetul, care a fost și traducător și memorialist (dezordonat, justițiar, condamnînd cu franchețe - În cărți care au iscat scandal - ocultarea adevărurilor) a rămas o figură incomoda, singulară, cu orgoliu supradimensionat, lansînd acuzații furibunde. Un destin Învolburat, așadar, un inovator ispitit de chemarea arheitătii, cu o imensă cultură poetica impunînd o viziune; tortură Poeziei, cazna scrisului, prezența sacrului, tragismul condiției umane, gestul sacrificial (În sensul zidirii ființei), În
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
și adevăruri estetice relevate de cercetarea (permanentă aproape) a operei eminesciene. De la carte la carte, ideile câștigă În profunzime, unele judecăți de valoare se impun definitiv, unghiul percepției este tot mai nuanțat, Încât George Popa este considerat (deocamdată de voci singulare) drept cel mai de seamă eminescolog al ultimelor decenii. Într-o introducere de autor, intitulată Arhetipul sinelui eminescian, acesta se află În căutarea nucleului originar activ al poetului Eminescu, pe care Îl găsește În acele cuvinte repetitive „ce exprimă totodată
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
cum măcar câteodată mai credem și noi -, mă făcea să simt nevoia imperioasă a prosternării. Și, numai pentru că nu se mai potrivea cu epoca noastră grăbită, superficială și, mai ales, preponderent sceptică și demitizantă, luptam din greu contra acestei porniri singulare. Căci, trebuie s-o recunoaștem, nu știm bine ce, o celulă secretă a sufletului nostru ce ne situează mereu în planul nesiguranțelor, ferindu-ne de statismul îngâmfat și adormitor al satisfacției de sine, un fel de ureche internă a lui
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
cursuri de filozofie și istoria religiilor la Universitatea din București". Inexact - precizez eu. După martie 1938, Eliade n-a mai ținut nici o oră de curs sau seminar. Titlul exact al celor două volume de Memorii, apărute la Gallimard, e la singular: Memoire. Introducerea lui s final ca marcă a pluralului în peste 20 de "prezentări" nu o putem considera drept greșeală de tipar. E desigur un amănunt - capriciu al autorului? - de a-și fi intitulat versiunea franceză Memoire, iar cea românească
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
între 1912 (primul popas concertistic în Banat) și 1943 (concert de adio oferit melomanilor bănățeni), Timișoara (între anii 1921 - prima prezență în Banat după Marea Unire - și 1943), Arad (1922-1943), Caransebeș (1922, 1927 și 1929) și Oravița, cu o prezență singulară, în 1931, unde a fost sărbătorit cu prilejul împlinirii celor 5o de ani de viață, după entuziaste manifestări similare care avuseseră loc la Arad și Timișoara. George Enescu a susținut la Lugoj, potrivit informațiilor de care dispunem, zece recitaluri violonistice
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
amănunt fiecare repetiție, fiecare spectacol, fiecare concert. Poposit în cel mai important teatru liric al Europei, Ionel Perlea nu a uitat că este român și grija în promovarea cântăreților Tomel Spătaru, Petre Munteanu, Lucia Bercescu, s-a dovedit un gest singular, egalat peste decenii la Opera de Stat din Viena doar de Ioan Holender. Este adevărat că nu i-a fost ușor dirijorului să-i susțină pe compatrioții săi, fiindcă și-a găsit „năpasta” în dirijorul de duzină, Constantin Țurcanu, care
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
toate scrisorile, când Ionel Perlea descrie climatul artistic excepțional întâlnit în teatrele din Italia. Admirația sa pentru orchestră a fost totală (doar formațiile din Viena și Berlin - scria maestrul - se puteau apropia de orchestra Scalei), în schimb nivelul corului rămânea singular, la o ștachetă mondială. Operele lui Verdi, Puccini, Rossini, le cântă toți instrumentiștii aproape fără partituri, fiindcă „le visează”. „Rigoletto” ți-l cântă și în somn! Dăruirea instrumentiștilor este ca o femeie frumoasă, senzuală, înamorată, care se dăruiește toată! Imaginea
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
voia ca Adam să-și câștige singur meritul de a ajunge dumnezeu după har, alegând el singur calea binelui. Porunca dată primilor oameni a fost interpretată simbolic de Părinții răsăriteni. Faptul că porunca are două părți o parte care folosește singularul și una care folosește pluralul este interpretată de Cuviosul Nichita Stithatul ca parte a Proniei divine. Porunca nu este valabilă doar pentru primii oameni, ci și pentru urmașii acestora, prin urmare, păcatul lui Adam este protototipul unui păcat ce se
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
lui de a-și da o aparență a binelui<footnote Ibidem, p. 8. footnote>. Și Cuviosul Nichita Stithatul oferă oferă detalii semnificative cu privire la înțelesurile înalte a celor doi pomi. Întorcându-se la faptul că prima parte a poruncii reprezenta un singular, iar cea de-a doua parte un plural, acesta afirmă că acest cuvânt arată caracterul îndoit al firii și alcătuirii omului; și la fel al puterii sufletului lui [...] De aceea, omul fiind îndoit și având sufletul compus din fire rațională
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Trecând cu pas ușor și suplu Către vreo baltă solitară... Cu pana de la pălărie Împunge cerul de argint, Un rătăcit pare să fie Cătând iluzii care-l mint!... În diminețile de vară Tu poți să urmărești din prag O siluetă singulară Brăzdând lucerna în zig-zag!... Iar arma lui de vânătoare Sclipește-n zare fumurie De parc-ar duce în spinare Un fir enorm de... păpădie!...” Nu știm dacă aceste versuri au fost vreodată publicate sau poate au rămas să-mpodobească, tăcut
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]